Împachetez visele cu americi depărtate

Şi le îmbarc pe vaporaşe făcute din hârtia

Maculatoarelor găsite

În podul casei părinteşti

Nu stiu ce căutam acolo

Poate visam

Sau visez acum că visam că sunt în podul casei

Părinteşti

Care a devenit casă părintească pentru un altul

Flotila mea de vaporaşe din hârtie

Poartă trufaşă preţioasa încărcătură

De vise

Americi îndepărtate şi din ce în ce mai iluzorii

Cu vestul lor…

Şchiopătez şi atunci când stau
Orizontul meu se leagănă ca al marinarilor
Pe timp de tangaj
Doar că tălpile mele
Nu calcă puntea corăbiilor
Nu sunt argonaut,iubito
Deşi mi-ar fi plăcut să plec în căutarea
Lânii de aur

Nu sunt argonaut
Dar am corăbiile în gene
Şi mările mele s-au pierdut demult
În ochii tăi
Cum să nu mă rătăcesc
Dacă lumea lor este necuprinsă ?

Te iubesc

Mă crezi?

Sau e în zadar indiferenţa cu care tratez

Rănile făcute de aşchiile

Sărite în carne din cuvinte

Aş avea atâtea să îţi spun

Dar nu am pietrele-cuvinte la îndemână

s-au rostogolit în valea regilor

printre piramide şi cămile mai bătrâne

decât piramidele

dălţile dorului sunt ascuţite dar

nu au ce tăia

pietrele-cuvinte sunt departe

acolo

printre piramidele unde pescăruşii

nu ajung

Şi fluviul altora…

Nu suntem îngeri dar ne place zborul
Şi cer albastru şi sclipiri de stea
Dresăm cuvântul să îmbie dorul
Dar nu ca îngeri pana noastră-i grea

Cerşim cuvinte gropilor sub pietre
Adânc săpate de vreun mag demult
Însufleţim cenuşa de prin vetre
Îngeri nu suntem asta e prea mult

Ne place versul răspândim culoare
Strâmbăm din nas când ne numiţi profeţi
Noi ne hrănim cu razele de soare
Nu suntem îngeri noi suntem poeţi

Dacă nu e cerc

Să fie trei
Numărul perfect în care încăpem
Eu
Tu
Noi
Nu-i aşa că îl vrei ?
Spune că da
Şi printre nori
Şi printre ploi
E numărul trei
Trei vieţi
Trei fraţi
Unul stâncă
Celălalt gând
Iar al treilea urma să se hotărăscă
ce va fi

dacă nu e cerc
să fie trei
echilibrat
echidistant
Şi rece ca să îl putem topi
Eu
Tu
Noi

mi-e timpul scurt mai scurt decât dorința

luminii de-a se face întuneric

și lungă-n clipe-mi este neputința

troian căzut în vers cu iz Homeric

Și tot mai stins își scutură lumină

Un colț de stea în buletinul meu

Mai mușc din clipă și aștept să vină

Pe drum rămas o aripă de zeu

Doi orbi drumeți prin praful greu din troia

Cătând lumina se lovesc de soare

Timpule-al meu aș vrea să-ți cunosc voia

Și sa mă-nveți că tot ce…

cine a fost întâi - mă întrebi – omul sau iubirea

albastrul sau cerul
pescăruşul sau fluviul…
nimeni nu îşi aminteşte de ce vine primăvara
aşa de târziu
chiar ! oare de ce-o fi întârziind atât ?

mai întâi a fost poezia – îţi răspund – cuvântul poezie
el a colorat cerul cu pescăruşi
şi cu dunure.
apoi au venit toate celelalte ;
munţii, pietrele şi zeii.
Ca să fie întregul întreg
Am apărut şi noi pe acolo

Am împărţit lumea în două…

Şi timpul l-am împărţit

Aşa!

Am tras o linie printre clipele care se

înghesuiau pe trotoarele ude

tu ai luat partea mai mare ;

ce îţi mai plac secundele astea !

Îmi spui că nu-ţi mai încapi în timp

Că minutul pe care îl locuieşti

s-a curbat prea tare

Şi că ai senzaţia că vei aluneca pe el

Cum alunecă lumina din curcubeu

Oare de ce îmi spui toate astea…

Crezi că timpul meu este altfel

Iar…

Forma inimii mele
Ai prins-o în clipa care a îngheţat
În colţul ochiului tău stâng
Are culoarea secundei care va să fie
Doar pentru noi
Timp de pas în doi
Şi o primăvară care mi-a înnebunit
Pescăruşii

Dacă îţi spun te iubesc
Vei da vina pe primăvară?

Iar scuipă taica chronos cojile clipelor

Peste noi

E ştirb bătrânul !

Din când în când mai scapă si mieji

Aşa …

Ca să ne amintim că timpul are şi miez !

La geamul mansardei a răsărit un ochi

Uriaş ochiul ăsta…

Cât un tramvai de mare

Şi mai mare chiar…

Cât ochiul celui mai mare dintre ciclopii care

Au existat în cartierul meu.

Nimeni nu poate vedea prin el

Dar se poate oglindi

Cum se oglindeşte nimicul în reflexia…

Hai să ne pietrificăm !
Să mineralizăm totul din noi
Dar nu oricând…
Ci doar atunci când simţim că
Suntem perfecţi.

Ce uriaşă piatră azurie ar deveni cerul,
Iubito,
Şi cât de tare ne va durea
Orice adiere…

Nimic nu e mai timp decât piscul-piatră
Cum nimic nu doare mai tare
Decât istoria
De aceea îţi spun :
Hai sa ne mineralizăm sentimentele,
Iubito…

Stă să cadă iară ploaia în livadă

Fumurie ploaie printre nuci uscaţi

Ochiul minţii stinsul ca să nu mai vadă

Munţii de noroaie – picurii blazaţi

Putredă lumină – mugure căzut

Ruginind în cercuri fumul de răşină

Modelez o coapsă – coapsa ta din lut

La care toţi sfinţii vin de se închină

Stă să cadă ploaie ceţuri te-nfăşor

Macul de sub coapsă – sânge otrăvit

Zburând către tine pescăruşii dor

Ţipătul lor aspru ne-a…

Te rog desenează-mi o secundă
O secundă anume-
Secunda care tocmai a trecut…
Desenează-i aripi
Şi o clepsidră spartă
Prinsă ca o broşă sub sânul stâng…

Şi dacă o desenezi
Întreab-o
Unde ajung clipele după ce mor
În rai
Sau…

Desenează-mi o secundă
Şi îţi promit
Că nu .

Ne acoperă ciuperca secundei

Iubito

Timp curbat

Între două limite

A fi

Şi

A nu fi

Timpul nostru…

Semicerc între două puncte

Cu distanţa variabilă

În funcţie de toanele fiecăruia

Dintre noi ;

Punctul eu

Şi

Punctul tu

Doar puncte ce îşi respiră unul altuia

Secunda …

Undeva

În spatele bolovanului

Timpul mamă netezeşte tuleiele clipei

Abia ieşite din ou

Parcă eşti tu

Când mă…

dorm… pe rând

gând în gând

cade blând

adormit

împărţit

şi dorit

de îmi ceri

primăveri

luciferi

flori de meri

le ceri când

rând pe rând

vrând nevrând

cerşim ploi

peste noi

ploi şuvoi

ploi de mai

« clipă,stai ! »

clipă, stai !

somn nu ai

dar nu-i bai…

somn nu ai

amândoi

gene moi

peste ochi

un deochi

ochiul stâng

nu îl plâng

că e drept

să…

Întâiul

Nerostitul încă de nimeni

Pentru că adam nu fusese modelat

Iar blonda evă nu părăsise osul coastei

Mele

Întâiul cuvânt era atât de singur

Îşi auzea ecoul

Şi speriat

Căuta să se întoarcă de unde nu apăruse

Dar nu putea

Pentru că la început a fost cuvântul

A FOST CUVâNTUL

Al doilea

Pas a fost al atlantului

Care a hotărât că planeta aia atât de albastră

Pe care a văzut-o

Din înalturi

Îi va…

Sărim din secundă în secundă

Ţinându-ne cu greu echilibrul

Viaţa ne este râul repede de munte

Pe care

Îl trecem păşind şovăitori

Pe secunda lunecoasă

Oare cine cade primul?

Ai gleznele fragile

Iubi

Stiu sigur că ciocul pescăruşului

Ţi le poate frânge

Închide geamurile şi trage draperiile

Nu-l primi în mansardă

Nu acolo e fluviul lui

Tu continuă-ţi dansul în întuneric

Chiar dacă singurul spectator

Sunt…

Timpul ăsta a înnebunit

Aleargă dupa mine pe stradă

Când înainte

Când în urma mea

Ca un căţel neobişnuit cu mersul la pasul

Stăpânului

Oamenii îmi şi spun-domnul cu timpul

Şi îşi reglează paşii

După mine

Cel mai greu este atunci când întâlnesc

Un cortegiu funerar

Sau un alai de nuntă

Dacă le depăşesc oamenii aleargă

În ritmul meu

Cu răposatul gata să se răstoarne din sicriu

Agăţându-se în ultimul moment

De…

Zampano nu mai există

Demult nu mai există…

I-a luat locul o piatră

Cu numele lui

Strada e plină de pietre

Iubito

Ai de unde alege şi să le dai nume

Gelsomine şi bâlciuri

Într-un film pe care parcă l-am mai trăit

Odată…

Zampano îţi spune rămas bun

Bătrâne regizor

Merge să se odihnească puţin

Nu mai poate rupe lanţuri

l-au lăsat puterile

a îmbătrânit şi el

de unde atâtea gelsomine

regizore ?

se…

Ai adunat toată poezia în încheietura coapselor tale

Iubito

Sonetele pentru doamna brună

Acolo le-a aşezat bătrânul will

Nu mai am loc de ele

Te-au acoperit – platoşă de cuvinte pe o piele cum nicio

Iubită cântată nu are

Time is on my side- îmi fredonezi în continuu

Refrenul beatles-ilor

Ca pe un sâc pe care un ţânc îl face părinţilor

Când nu vrea să doarmă

Time is on my side

Cântă şi pasărea care şi-a pierdut…