Nicio clipire

în ochi

nu se vedea.

Doar

lacrimi calde

îi curgeau

încet pe obraji

şi vocea

i se transformase

în şoaptă,

cuvintele curgeau,

se mişcau…

Din învălmăşeala

cenuşie

radia

lumina

când smulgea…

Ca un om

care culege flori

într-o gradină amestecată,

îi umblau pe faţă

impulsurile ca furnicile

când privirea era pustie,

cufundată într-o ceaţă

de foame,

sunete

şi culori…

Ploaia cădea treptat,

umbrele alunecau

şi îi băteau în spate

cuvintele straniu alese,…

Oprit

din fluxul

nebun de cuvinte,

osul maxilarului

de sub tâmplă

îi ieşea în afară.

Trebuia să-şi închidă mintea

şi să-şi…

Adâncindu-se

rapid în tristeţe,

a rămas în amintire

doar cu o tăcere caldă.…

Colţurile gurii

erau uşor ridicate

într-un zâmbet sarcastic,

lipsit de lumină

şi trupul

se zguduia şi suspina

de spaima ce a început

să apară

prin colţurile minţii…

Zvâcneau venele gâtului

să poată să-şi retragă cuvintele

în gât şi în minte

când a pătruns prin ceaţă…

Era regele vieţii lui largi şi spaţioase.

Îşi construise în minte

imaginea dezgropată din trecutul prăfuit

când şi-a răscolit memoria

şi-şi auzea bătăile inimii în urechi

iar ochii prindeau…

    Începuse să simtă o nelinişte

    când lumina a năvălit înăuntru

    şi ultimele picături de…

Pe scaun

cu privirea aţintită în gol

ochii priveau pe sub pleoape

un fel de nimb

într-o părere de zâmbet

a nervilor braţelor

din înşiruirea

lentă de momente ale…

                Lăsa în urmă

                o tăcere pustie…

                                                                              lui Adrian Păunescu

Glasul a uitat îndoielile înfiripate,

a adoptat un mic…

Noaptea

se tot foia neliniştit

cu pleoapele de sus lăsate.

În toamna ce-a început

să scuture frunzele copacilor,…

Îşi lăsase capul în mâini.

O fărâmă

din vechea teamă

s-a trezit din nou.

A intrat ca o umbră,

pătrunsese în această imagine

şi o…

Bărbia

îi făcea umbră pe gât

şi ochii păreau

că nu au pupile.

 …

Cuprins de furie,

mintea lui plutea în ceaţă

cu vocea ce cobora până la şoaptă.

Trebuia să-şi controleze respiraţia.

Pentru el, timpul…

Cu ochii speriaţi şi gâtul uscat

îi îngăduia minţii sale

să-şi umezească buzele

biciuind spiritul şi nervii,

trupul şi umbra,…

Ca o scânteie în creier

se frâng şi se scufundă adânc în noroi

când îşi acoperă viaţa cu val amăgitor

lumea ce cade-n dezamăgire

privind prin tunelul lung al ochilor

şi-o rază jucăuşă îi…

Amintiri neclare

voiau să întruchipeze puritatea,

căpătau o înfăţişare răscoaptă

în liniştea crizelor de…