Priveam cum se înălţa în picioare

Sarpele, s-ajungă pân'la floare;

Cu limbă despicată de aspidă

Punea cai verzi în poama aguridă

Să iasă viermi făloşi, pestriţi la maţe,

Deschişi la şliţuri şi cu păr pe moaţe.

Cu iz de răzbunări crescute-n faşă

La nunţi prin ceruri, carnea pătimaşă

Cu sânge nobil închegat în brânză,

Îmi arunca un valătuc de pânză

Pe ochi cârpiţi, răpiţi de joc perenic

Şi-un fruct cu vierme suspinând…

Tiptil,

tiptil pe drum de hoţi

iese noaptea din chiloţi…

În goliciunea ei,

zarifă,

ca-ntr- o scriptură apocrifă,

întunecimile-şi ascute

în descântat de ape mute.

Din coapsa-i brună,

fistichie,

goală,

curg stele…

Sunt bolnav de timp, dar nu tâmpit;

Timpanele mi s-au cam rablagit.

Ascultam, cândva, cum ies din pietre

Devoniene, gemete de fete.

Puneam, cu tact, urechile pe stânci

Şi mâ gândeam că fetele pe-atunci

N-aveau sub piele coaste-afurisite,

Ci doar diamantine pofte…

Ia te uită, prin picioare
şi cazma, un bob de sare
gâfâind, cu limba scoasă
intră-n gura argiloasă

bucuros şi dând din coadă
să asiste la cuvadă.

.

Mai apoi, dospit în humă,
îşi îmbracă duhu-n gumă
şi în plâns şi scâncet scoate
glasul cărnii macerate
pus în brazda milenară,
umedă pe os şi-amară...

Ce mai freamăt, ce mai umblet
până trece sarea-n zâmbet!

Buimac, trag mineralele la vale

Tăindu-le  faţetele-n  Anvers...

Sunt un lustragiu de cartier,

Pun reflexii albe  pe sandale

Şi pe drumul bituminifer,

Pun doar două puncte cardinale.

M-ai învăţat să fiu atent, părinte,

Şi fruntea s-o aplec umil, în tină,

Din fulerene să aduc lumină

Şi să mă ţin de toate cele sfinte

De parcă-n lumea ta,…

Erai sub zid,

venind

parcă din zodii

cu ulciorul de apă

şi ia ta, fecioară dacă,

avea pe ea şi maci şi rodii.

- Iubite,

bea apă din ulcior

şi ţine zidul sus,

că lupii daci

cad unul după altu-n flori de maci

şi-mi înfloreşte-aici pe ie,

roşul lor!...

.

Romanii…

Dar dacă simţi nevoia să plângi                 

Pe umărul cui să te frângi?                        

Ajutorul cui poate fi mai clar                    

Decât lacrima unui ochi amar?...

În ce cană adâncă să pun

Căpriul umezit de suflet nebun

Ca să-mi respire-n glandele uscate

Ribozomi şi mitocondrii…

mai am o cleopatră de cuprins fără sabie

şi douăzeci şi trei de geto-fraţi ai aceleiaşi sorţi

şi tu fiul meu brutus ştii cum

 mai toată lumea gândeşte

că ţi-am primit pumnalul

în latină

deşi în senat se ucide greceşte

iar kai su teknon se aude cu sânge nobil

ţie ce culoare ţi-a rămas pe mâini

vei avea de căutat…

pentru că m-ai alergat pe miriști cu picioarele goale
căutându-ți urmele fără plug

dintr-un spin te-am blestemat
să-ți uiți numărul la pantofi

să probezi o mie de perechi
și doar din ultima să ți se potrivească unul

cuibar singurătății de sub rug

Mi s-au strepezit ca de mere acre.

Am ocolit pomii îndulcitorilor sintetici,

Aromele exotice, sperând să nu-mi crape

În gură, aceşti dinţi bezmetici.

Degeaba. Un fel de pichamăr cu ulei de migdal,

Bate darabana pe smalţul lor

Şi dor în asemenea hal

Încât urlu în corul păgânilor.

Au îmbătrânit mai mult decât…

Grea, mi se pune luna pe sprânceană

Să te întâlnesc, amazoană!...

Nălucă din trestii, săgetând din sfârc

Pontul Euxin uscat în zmârc.

 Când îţi agăţi arcul de stele

Şi te pierzi în braţele mele,

Focul perpetuării din tine m-aţâţă

Să mă înfig în…

poate că atunci

când voi pleca printre banchize

şi  ochiul meduzei  va înveli oceanul

cu singurătatea frigului

un zero absolut

mă va cuprinde

sculptând  apusul  cu fiorduri

în liniştea încremenită

nimic altceva

să nu-mi fie

decât  sirena apelor închise

sunând  din cornul de narval

ne vom întoarce într-o zi la bar

tu sticlă plină eu pahar

îţi voi sorbi din gură vinul

aroma clinchetul suspinul

parfumul fin de miraval

de angelină cu prival

cu şipot potrivit în dans

peste-o colină din provance

o să-ţi alint

stăpână

chipul

ce-a franţuzit în el nisipul

cu dulci mistere-n clar de lună

ce cad…

prinde adierea

coborând din munţi

cuvintelor să schimbe-nfăţişarea

când dă din primăvară-n ramuri floarea

ia în braţe pomii să-i săruţi

rostogoleşte-te în iarba-nrourată

amirosind în voie răzvrătirea

căzut din ceruri

pierde-te cu firea

cum o copilă pentru-o ciocolată

sparge calendarul lumii lui avraam

şi…

când n-am putut să-l mai ajung

am trimis după el bănuiala

ascuns într-o turmă de cerbi

purta peste păduri o esarfă din frunze de arţar

era păzit de lupi pretorieni pe care îi plătea cu sânge

de ied

am început să-l povestesc ploilor acide

şi spinilor veghetori

m-am jurat pe ramura sfântă a copacului umblător

că este un travestit atins de febră…

paza bună trece primejdia mea

pune-ţi carapace

pune-ţi ceva

protector

sunt o prezenţă malefică

un jettatore

hrănit de dragoste

dar mai lasă-mă să te văd o secundă

cu ochii deschişi

în interior

nimic să nu te ascundă

nici frunza

adusă uşor

din vremea când

dragostea

nu…

te-am citit undeva

în biblioteca mea interioară

ești pasăre inflamabilă

sau meteor fragmentat

de arderi inutile

nu știu de ce revii

aici în necuprinsul  ființei mele

un pic neclară

un pic dulce-amară

misterioasă

ca o cetate necucerită

sub zidurile căreia

imaginația ia formă de vectori…

îmi este atât de somn

încât

mi s-au culcat picioarele-ncălţate

iar greierii

şi-au stins cântecu-n gât

să nu-mi trezească tălpile-alergate

pe dealuri

caii viselor nechează

şi pierd potcoave pe sub pleoapa mea

îmi este atât de somn

că oaia brează

căscând prelung a adormit şi ea

se înnoadă firul lungilor orgii

al horelor de crai

prin case răvăşite

de curtezane cilibii

cu  perne…