Învață-mă să curg asemeni apei,

Iubind călătoria acestei vieți,

Să înțeleg infinitatea clipei,

Să uit de lacrimi și tristeți!

Învaţă-mă să ard ca focul,

Să mă înalţ în prelungi văpăi,

Contopindu-mă cu norii,

Renăscându-mă în ploi!



Învaţă-mă să am tăria pietrei,

Clădită din osul  divinului pământ,

Să iubesc misterul clipei,

Desprinsă din eternul timp!

Învaţă-mă să văd magia din eter,

Simțind…

Ghirlande albe de flori de salcâm

Încărcate cu stropi de lumină,

Strălucesc magic pe caldarâm

Argintând noaptea cu lună plină.

Miresme dulcege poleiesc atmosfera,

Parcă ar fi de pe alt tărâm,

Unde-s ghirlande albe de flori de salcâm

Încărcate cu stropi de lumină.

Sunt la începutul altui drum

Zâmbitoare și senină.

Nu-mi pasă de rele acum,

Când în plete port flori încărcate cu stropi de…

Mi-am reamintit trăirea
plină de soare
a iubirii tale.
Puternică vâltoare!

Din pașii tăi
pe nisipul amintirii mele,
răsărit-au flori.
Mii de fiori!

Umbletul tău m-a frământat,
Dogoarea iubirii m-a copt,
Iar suflarea Tatălui m-a călit!

Sunt ceva
ce nu știai
că voi fi
vreodată!

Ești al inimii cântec

fierbinte,

neîntinat,

binecuvântat,

de dor arzând!

Ești un dat nemuritor,

un foc arzător,

un har neasemuit,

un dar neprețuit!

Poți aduce omului

Mântuirea,

Renașterea

ca Fii ai lui Dumnezeu,

mereu!

Chemarea florii de salcâm  

Și a cântului de privighetoare

Ne învăluie în dor nebun

Și  pătimașă îmbrățișare!

Valsăm învăluiți de arome dulci

Și note vibrante, îmbătătoare.

Ne avântăm frumoși, desculți

În a iubirii valuri curgătoare!

Verdele crud și albul ca de perlă

S-au împletit în magice cununi,

Unindu-ne-n iubirea cea eternă,

Pe noi, cei doi frumoși…

Pe cerul inimii mele sunt ochi care nu se văd.

Ochii în care cred,

Ochi care vorbesc,

În graiul dulce, sufletesc.

În peregrinările mele, printre lumeștile poveri

Sunt multe faptele de ieri.

Fapte care m-au rănit,

Fapte care m-au clădit.

Cuvintele rostite...

Câte au fost iubire, câte au fost iertare?

Câte au adus durere, oare?

Ah, cuvintele!

Dintre gândurile mele...

Câte au construit…

Sunt un strop de apă

Alunecat de pe pleoapa lui Dumnezeu

În braţele Universului.

Am plonjat din Neştiut,

Dusă de chemarea binecunoscută

Şi m-am transformat în ploaie.

Am devenit apoi un râu cu apa vijelioasă

Şi m-am odihnit, în cele din urmă,

În palmele Divinei Mame.

Ea, în bunătatea ei nesfârşită,

M-a aşezat la rădăcina unui pom

Şi l-am hranit cu forţa Ei, până a dat roade.…

Ascult cum plânge doina,

Cu dor în sunet și cuvânt

Și sufletu-mi se cerne în tristețe,

Din nor de lacrimi, picurând!

Ascult naiul, cum prelung suspină

În note adânci, ce sufletu-mi ating

Și doruri, din inima-mi preaplină,

În vers și cântec se cuprind!

Ascult ritmul doinei, taine dezlegând

Și cuvântul străvechiului pământ.

Inima-mi tresaltă ca o coardă vibrând,

Curaj și iubire îngemănând în…

Ochii tăi ascund mistere,
Sub gene negre.
Ochi de miere
Cu privire dulce,
Aurie.

Buzele tale arcuite
Sub nasul fin și priviri adumbrite.
Buze ce aduc plăcere,
Cu gust de miere
Aurie.

Privirea ta, tăcut mă petrece,
Când crezi că ochiul meu nu te vede.
Privire, ce se ascunde de mine
Discret, fierbinte,
Aurie.

Gonit-am din lațul neiubirii,

Mocnind în durere și lacrimi.

Pe cer veghea o lună de foc rece.

Timpul tace, timpul trece!

Cărarea era înghețată și strâmbă,

Șerpuindu-și trupul de piatră mărunțită.

Pășeam sângerând, neclintită,

Fără regrete sau frică!

Coboram dealul, fugind de furii și tristeți,

Lăsând în urmă negre învelișuri.

Îmi creșteau aripi și zburam vijelios,

Planând prin noaptea de…