Respiră-n porii minții o nouă dimineață,

Mă-mbată lent savoarea din falsul elixir,

La scurta întâlnire cu soarta-mi precupeață,

Îmi vinde noi fantasme la preț de suvenir.

Schelete vechi de gânduri, zdrobite, se sfărâmă,

M-acoperă țărâna de visuri-surogat,

Încerc să-mi leg tristețea de-a clipelor parâmă,

Lăsând în umbra nopții suspinul ei blazat.

În cioburi de-ntuneric, oglinda din dotarea

Bătrânului meu suflet,…

E-așa subțire firul scurt de viață,

Și-atâta lavă-i ninsă de pe nori,

Că nu ești vrednic să te înfiori,

Când din amurg se naște-o dimineață.

Sunt stropi de zgură pe bătrâna zare

Și munți de praf pe seva din cuvânt,

Că nu mai știm a cerne-un legământ,

Nici evada din strâmta-i închisoare.

Iar în destin e-atâta-nvălmășeală,

Cu trenuri vii, pe muchii de cuțit,

Rememorând anostul circuit –

Traseu banal,…

De mult călătorim prin universuri,

Cu pași tăcuți – apatici mercenari.

În halta dintre „darnici“ și „avari“,

Ne-oprim ades grăbitele demersuri.

Recucerim, prin straturile minții,

Redute vechi, clădite pe nisip,

Surpăm secunde noi, de-un jalnic tip,

Crezând că vom pluti la braț cu sfinții.

Firave frunze, atârnăm pe ramuri,

Într-un copac cu rădăcini de foc,

Arzându-ne și dramul de noroc –

Un dar al…

Ni-s dorurile toate prea adânci,

Fântâna lor își strigă-n van durerea.

Prin hăuri bieți pribegi ori printre stânci,

Știm începutul, nu știm încheierea.

Ni-e soarta rugul mult prea ascuțit,

Ne zgârie fâșiile de visuri.

Năuci într-un tango neîmblânzit,

Dansăm în plăsmuite paradisuri.

În trenul cu o stație suim,

Călcându-ne constant pe bătătură.

(Sunt călător apatic, anonim,

Avid să guste-un strop de…

Un suflet jumătate violet

Își picură noi lacrimi în surdină,

Blocat în a trecutului mașină,

Strivit pe-al întristării șevalet.

E-un suflet chinuit de așteptări.

Cu pași târzii, se furișează-n noapte,

Pe-un caldarâm de ostenite șoapte,

Spre-un orizont de-atavice chemări.

La geamul viu stă ceru-ngândurat

Și-o rază de lumină sidefie,

Pierdută pe întinderea pustie,

Sub vechiul astru, azi…

S-au subțiat pereții de la castelul sorții,

Se scorojește varul și cerne pe pământ.

În palmele planetei, mâhnirea ia proporții,

Ni-s ochii cuiburi goale, pe gheața din cuvânt.

Sub coastele bătrâne a` jalnicului astru,

O inimă confuză șoptește-un ultim „tic”,

Se-nalță stăruința spre-a cerului pilastru –

Adepți ai veșniciei, din lanul de „nimic”.

Un lacăt greu ne-apasă pe muribunde clipe,

Sub tâmple de-ntuneric se…

Bat clopote de gânduri pe-a risipirii scenă,

Pe umeri ni-e povara unui orgoliu mut,

Broboane de sudoare și-o lacrimă perenă,

Pe chipul plin de riduri al unui astru slut.

De la atâta freamăt, avem pe suflet rană,

Cu ochii înspre zare, ne pierdem de zenit,

Stigmatele durerii ne-apasă, suntem hrană

A șoimilor ruinei, cu zborul prelungit.

Refugiați în piatra căzută de pe creste,

Ne sfărâmăm în grabă, redevenim…

Am locul meu sub soare și nimeni, niciodată,

Chiar risipindu-mi umbra, nu-l va putea lua.

Pe valurile sorții, plutind debusolată,

Doar eu îmi caut țărmul unde să pot visa.

Mi-e ancora suspinul care mă ține-n viață

În marea de iluzii, pictată cu rechini,

Ori clipa muribundă, din plăsmuita piață,

Vândută la tarabe, pe stive de ciulini.

Constat că mai sunt vie, da`-mi plânge rădăcina

În lutul de fantasme,…

Azi fumăm țigara vieții-n profunzime, pân` la muc,

Ne jucăm, pe-o nouă gheață, cu același jalnic puc.

De sub mantia candorii, prăbușiți drept în Infern,

Devenim plebei cu ziua-n al fantasmelor concern.

Pe genunchii decăderii, amorțiți în tristul somn,

Muribunzi în devenire, am uitat rolul de „domn”.

Liliecii ne-mpresoară și lumina ne-o ucid,

Ne-agățăm cu disperare de-un cer palid, translucid.

Ne-am pierdut…

Pe drumul spre mine mai șchioapăt puțin,

Mi-e glezna strivită de marginea gropii.

În sufletu-mi ars – chinuit beduin,

Pustiul de vise-și adună azi snopii.

Umbrela de gânduri m-acoperă-ncet,

Pășesc temător sub plăpânda corolă.

Prin resturi de clipe,-o potecă de-ascet –

Confuză, constat că posedă parolă.

Pe-o altă cărare subtil mă strecor,

Bizar, mă pătrunde-un deșert de tăcere,

M-apasă lent cerul din noul…

Sunt cel mai mare visător în viață,

La carul cu himere mă înham.

C-un zâmbet fals pe chipul de paiață,

Jocheul sorții-aș vrea să mă proclam.

Am strâns din pumni cât am putut de tare,

Când m-a plesnit, parșivă, ca un bici.

(După cumplita sa devalizare,

Sunt membră într-o gloată de calici.)

Mi-aș vinde zdrențuitele fantasme,

Dac-aș găsi subit cumpărător.

Naivă sunt și mă hrănesc cu basme –

Mi-e viața…

Se plimbă-amurgul prin prezentul meu,

Din suflet și-a făcut o promenadă,

Și zbuciumate-n vechea escapadă,

Comete-mi cad pe-al sorții imprimeu.

Mai am un strop de viață în pocal,

Deasupra-i se ridică lent veninul,

Amară e licoarea, ca pelinul –

O dau pe gât, zâmbind incidental.

Încerc să aflu iute-un antidot,

Mă arde-otrava îmbibată-n sânge.

De-ar exista un umăr să pot plânge,

Ar fi al unui ultim…

Ținuți de mână, în imperiul fricii,

Privim printr-un ochean medieval

Planeta subjugată prevernal

De-un cer încorsetat de noi capricii.

Orbecăind pe teritoriul groazei,

Am devenit bagaje fără chei,

Târâte prin deșertul de idei,

Pe drumul către marginile oazei.

Aproape vii în șanțul de înfrângeri,

Printre ruine de simțiri murind,

Ne descompunem pașnic, șovăind

În fața unor ziduri de…

Din mine zboară pașnici albatroși,

Cu aripi împletite-ncet a rugă.

Sub norii cochetând, aventuroși,

Se-ascund de-a șovăielii buturugă.

Atât de puri pe-un cer nedefinit,

Li-e zborul frânt de faldurile sorții.

Pe crengi îndepărtate de zenit,

Culcușul lor se-ntinde-n umbra morții.

Au visul colorat în amintiri –

Prea cenușiu sau... mult prea întuneric.

Așteaptă lângă plajă, la „sosiri”,

Rebelul…

Sunt doar o mască pe un suflet gol,

Un chip plăpând, cu-alură de scânteie,

Seiful greu din ceară, fără cheie,

Ascuns în al neliniștii atol.

Sunt stația rămasă fără tren,

Sub orologiul vechi, mușcând din noapte,

Ori un popas de-ntunecate șoapte,

Un ultim vers într-un anost catren.

Am trupul frânt de tainice poveri,

Doar candela tăcerii mă alină.

Luându-mi soarta de la naftalină,

Mi-am scos-o la…

Să scriem poezie, azi nu mai e normal –

Pentru că bani n-aduce, e-un subiect banal.

Vrei să destăinui lumii c-ai devenit poet:

Privit ești, parc-ai spune că rockul e balet.

De îmi expiră timpul, nu am de und´ să știu,

Încerc, mai nou, să aflu dacă sunt mort sau viu.

Să scriu despre durere, e cel mai simplu pas

(Și notele mai joase le cântă-un contrabas)!

Aș vrea și parodie s-„atac”, din când în când,

Dar clipele…

Simt zbaterile din adâncul meu –

Un vechi copac, ce-nvață-ncet să geamă.

Din trăsnetul căzut instantaneu,

Scânteile rămase-n van mă cheamă.

Sunt prinsă-ntr-un năvod de amintiri,

Prin ochiuri zboară câte o secundă.

Rugina nopții-atinge reci priviri,

Pe-o lună-ndurerată și profundă.

Trăiesc într-o poveste de adult,

Cu-„a fost odată“, într-un colț de lume,

Și mor câte puțin când o ascult,

Renasc apoi…

M-ascund de mine și de-a morții umbră,

M-agăț, lucidă, de un colț de cer.

Pe-un vârf de rază,-o dimineață sumbră

Surâde stins, scăldată-n efemer.

Rănită-n cioburi de singurătate,

Mai am un singur țel și mă predau:

S-aprind făclia-n ambiguitate,

Durerea lumii-ntr-un potir s-o iau.

Sub pleoape grele, să adun crâmpeie

Din nopți albastre, fără de sfârșit!

Vâltoarea vieții m-a zidit femeie –

Un foc ce…

Mi-am adunat noi vise în cuibul special,

Zidit din labirinturi ornate glacial,

Le-am aranjat, tenace, într-un anume fel,

Așa cum erau strânse-n al minții portofel:

În stânga doar iluzii – un stei amețitor,

Să-l urci și cu privirea ar fi obositor.

În dreapta, colțișorul de mici realizări,

Iar între ele, calea cu aspre înfruntări.

Nu știu de viața-mi pare un somn fără sfârșit

(Sedusă de neliniști, mă-ntreb dacă-am…

De mult, prognoza meteo-ntre noi

Nu mai anunță veri zâmbind sub soare!

Pierduți prin enigmaticele ploi,

Teamă ne-ar fi de-un răsărit ce doare.

Sub stropi de nostalgie-atent pășim,

Ca nu cumva să le-ntinăm cărarea,

Șuvoiul de speranțe-l răvășim –

Din lacrimă s-a întrupat trădarea.

Cum poate, din seninul ireal,

Subit să se înfrupte o tornadă?

Căci până și tărâmul boreal

Poate servi ca dulce…