Un duh înzeitor a pedepsit

dogmaticul pustiu stelar

cu strălucirea țepoasă

a nașterii mele

în brațele mării secate de orbi.

Lupi urlând verde-albastru,

privirile-mi răzvrătite

împotriva visurilor

înghițitoare de hăuri

în trudnică paragină.

Coralii de timp amniotic

își făleau spinările

cu puritatea imens înruginitoare

a luminii ceruite

în zăcăminte de vid convulsiv.

Auzeam eternitatea gemându-mă

umbră smerită

a unui sceptru…

Dacă insiști să mă sufli
odată cu cenușa inefabilelor
dezastre piramidale,
rămâi
țandără de vânt
înfiptă în plânsul sărac
al morii
la care îți macin amintirile.
Vârful foametei credincioase
belșugului de neîndestulare
tremură-nvelit
cu melancolia frigului
făgăduită sunet
acestui anotimp-greier.

Memoria timpului arcuit
peste nordul poeziei mele
germinează
în sudoarea unui paradis
vremuind vreascurile
acestei păduri de goluri.
Harului cu glasul
întomnându-se departe de
freamătul umbrelor imorale
îi dau să molfăie țâțele
luminișurilor înecate
în susur de neguri
cu miros inflamabil.

Să tremuri, închipuindu-te

fur într-un sân de…

Străbatem peisajul cu amintiri edenice

culori unite de amărăciunea intimei seninătăți

din care ne-am izgonit.

Pigmenți de răsărituri ale neîntoarcerii

în pântecul căldurii divine

plângând

pe umeri de perspective demente.

Când nu este la priveghiul arderii de tot

a câte puțin din tot ce urmează

să fie strune

pentru romanța pietății rodinde,

intimitatea noastră lucrează ca…

Gâlgâie gemete de comori

înecate în glasul timpului dinainte…

La congresul peștilor cu oase

de ape tulburi

s-a votat ștergerea sintagmei…

Dacă ți-aș înflori

anotimpul vrerii de încrucișare

cu sălbaticia vederii mele înlăuntrul…

Prăbușindu-mă chip

al sideralei ținere de minte,

iau forma timpului când…

Mai peste tot întâlnesc
semne de exasperare
constrânse să hălăduiască
în aberații credincioase pietrelor.
Pustietatea umbrită de vieți ignorante
ține viitorului deschise
uși bucuroase că se înmulțesc
vizitele însorite
de ochii prolifici ai apocalipsei.
În pântecul viclenelor zări
fecundate
cu profeții lăcrimânde
pasărea-spațiu ciugoale
țipete de infinit halucinogen.

Răni afone dirijează

un taraf de goluri gemând

pe portativul mâinilor mele.

Note ale credulelor faceri de bine,

degetele

(peste măsură de blânde)

sunt osii la cerșetoria plimbată pe străzi

în scaune cu rotile de priviri caudine.

Rușinea de a locui în lacrimi

mobilate cu dinți de rechini,

este…