o vreme din peisaj

 

deci pictore

îmblânzeşte-ţi ideile

cu un ton de răbdare

pune pe stand by

tuşele de subînţeles

culorile complementare

şi umbra

 

nuanţele zilei

nu resping contrastele

dar nici nu le atrag

 

pentru că lumea întreagă virează spre alb

lasă-mi timp să mă vindec 

cuvintele tămăduitoare

şi-au respirat harul într-o altă poveste

şi tocmai de aceea

apele gândului meu

îşi tremură din nou înţelesul

în prundişul tăcut

 

încă o za de-ntuneric

în lanţul convingerilor

încă o etichetă de teamă

şi un staccato interminabil

mi-abreviază culorile calde

în acronimul ştiut

 

Învolburat mi-e râul de cuvinte!

Respir abrupt, pe-un povârniş de gând.

Iar mă trezesc aducerile-aminte

În lanul-n care macii sângerând

 

Se tânguie a vară irosită,

A întâmplare scrisă bold-uit

Pe zidul renunţării! Copleşită

De vântu-nstrăinării, înteţit

 

În primul arc de cerc dintre atingeri

Nealterat de umbre şi  tăceri,

Gust tot mai des amarul din constrângeri.

Nu uit că ţi-am fost vis până mai…

Continuare

Întoarce-ţi licornii din nou spre poveste!

Nu-i noapte în tine. Alt drum spre pustiu

I-adună în cete de umbre, pe creste.

Mai lasă-i s-alerge pe câmp auriu,



Cu coamele-n vântul iubirii nebune,

Vânând răsărituri pe margini de gând.

Întoarce-ţi licornii! Cu faţa spre lume

Sunt doar cai sălbatici, pe fiece rând



Şi fornăie tare şi fără zăbală

Pe pajiştea scrisă-n banal şi anost.

Trezeşte-le zborul! E-o ţintă normală

Când cauţi în… Continuare

că ştiu cum se dezbracă mările
de arhipelagurile ascunse

nici în ce ordine
aşează mateloţii motivelor
sacadatele respiraţii
dintre două chemări

n-am numărat câţi atoli de eschive
sunt în laguna cuvintelor

încă n-am fost corabie

dar am încercuit mereu pentru alţii
farul încrederii oarbe în ziua ce vine

cu mai multe culori

mi-a trebuit mult timp să înţeleg

că pantele pe care le urcam în genunchi

alături de umbre

nu erau decât încercările frigului

de a-mi pătrunde adânc şi firesc

printr-o trapă întredeschisă de vânt

cu neîncrederea-n oase

 

mi-ai trezit trupul unui  altfel de mers  

la lumină

după ce mi-ai bandajat juliturile

şi mi-ai mângâiat îngerii

pe aripile ferfeniţate

de  ploaile de gânduri ostile

ce-mi…

Continuare

că se va strecura curând

mult prea curând

şi pe sub uşa cuvintelor

acel vânt al deşertăciunii

 

îşi va încolăci braţele secetei

şi nu blând

în jurul trupului meu obosit

şi va cânta

 

vezi cum din gând în gând

mi se răceşte pământul?

 

până şi visele bat în retragere

 

e ultima toamnă, iubitule

înnodată de stele

 

cu-adevărat ultima

 

şi pentru vectorii de întuneric

o teoremă

care să demonstreze

că numai o noapte a fanteziei

le-ar mai putea crea aşteptări

 

şi nu de harpii

nescoase din uz şi flămânde

îmi e teamă

 

(mi-e spiritul viu - ele vânează prăpăstii)

 

de combinaţiile-absurde

ale ideilor preconcepute

de permutarea valorilor

în anagrame de suflet necitite cu soarele

şi de neîncercări

 

ce alt laitmotiv

dacă nu imbatabilul

şi totuşi există

ar mai putea să-mblânzească 

asprimile toamnei

şi să-mi brodeze pe chipul mâhnirii

alt zâmbet…

Continuare