Mă doare mai mult seara, când nori spre-a amurgi nu-s,

Ci-albastrul pur al nopții, steaua amar de castă,

Arțarului îi țese vis greu, c-ar fi Longinus,

Ce Te-a împuns pe cruce cu sulița în coastă.

Nu ar fi fost mai sigur, de-a morții îndoială,

În inimă - străpunsul,…

Mușcatele, sau crinul? Cum:sau? Poate o floare

Să fie mai mult floare decât o înflorire?

Ca la femei, presusul frumseții-i dat de mire

Și-i numai pentru una. Cântar iubirea n-are!

Gelos - doar pentru mine, nici sus și nici pe lângă!…

Ca sabia-i Iubirea, nu-i floricea de linte!

'Nainte de-a fi spadă, de ger nu mușcă fierul?

De-l exilezi din vatră, de foc tot ține minte!

Netotule, Iubirea nu o ascunde cerul!

Țârcovnici, cărturarii știu totul s-o descrie.

Poți…

Parcă-am trăit arțarul, cândva-n străfundul lumii,

Că frunzele de flăcări dau inimii oglindă.

Când fiecare creangă ar vrea să Te cuprindă,

Nici zestrea de văzduhuri spre-a fi destulă nu mi-i.

Prea Te ascunzi de-o vreme, zici că așa e jocul.…

E-n îngânări safirul... Tot mai adânc prin ram ne

Sfâșie limpezimea,  precum un dor de moarte

Din alte calendare, ce ierni n-au să condamne.

Unde te-ascunzi, Iubire, că-n toate mi-eşti departe?

Și totuși, precum seara,…

De-ajuns îi era roșul,de ce i-ai dat și spinul?

Nu-i lacrima povară cât ochiul poate duce?

Ca țipătul luminii ce a-njunghiat rubinul

Te-aud pe muchea-mi strâmbă lucind încă-o răscruce.

Din nou mușcă-ntrebarea. Beteagă-i şi hapsână!…

Tu nu m-ai vrut ca vrejul, să-mi târâi tânguirea

Prin colbul ce odată va sta pe cruci și carte.

Din osul unui cântec  mi-alcătuiși zidirea,

Dând aripei din setea băutului de moarte.

În slovă, târzielnic,  de-apari în miezul serii,…

Burdufuri noi îmi caut, să prind în rime mustul:

I s-au-năsprit luminii tristețile și gustul,

De parcă-un urs mă prinse de ceafă și târâș mă

Înghesuie-n oglindă cu Don Quijote-n crâșmă.

Nu pângăresc prin slove de le întorc răspărul…

Dorris,

în seara asta norii-s

regala solie

a portului, a gării

și-a fluturilor

ce prin mine-au zburat

spre colțuri de batistă.

Să nu fi…

Doar liliacul

vede prin sunet, cum eu

te-aud prin culori.

*

Cinci, şapte şi cinci,

doua mâini – rugăciune!

Trece Iisus.…

Se-nalță înserarea

peste Muskoka River,

ca-n spatele de cântec

sărutarea.

Ce-adânc miroase

albul de mesteacăn,

dorul…

Scrie,

iar tot ce va rămâne nescris

îmi va fi de ajuns

să mai dau un florit

amarului stih de cais.

Strigă-mă

de pe partea

cealaltă-a pământului

până ce…

Cui s-ar putea să-i fiu roadă?

Chiar noaptea grădinii m-a

întrebat: 

''Spune-mi, oare

inima

cum poate grăi a livadă

stihira ei de dragoste,

când staroste…

De la frunza ce a căzut

până la cea

tremurând să nu cadă,

că răsărit nu are

s-o cuprindă,

e-aceeași distanță,

ce doare

de-atâta…

                 ''și s-a auzit ca o suflare de vânt''

De când era mic

jucăria lui preferată

era o moară de vânt.

O cioplise

dintr-un…

Știu,

trandafirule,

frumusețea ucide

ca să te facă viu.

S-ar zice

că numai pentru ochi

i-ar fi cuminecarea,

ce-i foc

răscumpărării să te soarbă,

cum începutu-și

din apusul ei

bea marea.

Dar inima mi-e oarbă

de iubire,

ca ochiul care soarele înfruntă.

Tu, sufletului flacără și Mire,

du-mă-n cămara Ta împodobită

izvodului de nuntă!

Miezul de noapte, fără lună,

pe care cu…

Se face vremea

tot mai mult a gara.

Vei fi singur

în sala de-așteptare

și frig va fi

ca-n damful muced de țigară,

de la gălbuiul moțăind

până la

ghișeul închis.

Oare

de ce oamenii…

Pietrei niciodată

nu i-a fost sete de moarte.

''Cum e când ți se curmă

inima, rărunchii și limba'',

a întrebat

sufletul meu însetat,

de încă o taină

țipând după mine din urmă.

În fața ei am rămas necules.

Sunet, culoare,

dar miresmele ce-s?

De ce anume

tristețile lor

setea de moarte ne-o țes

și rămân fără nume?

Dar îngerii

mai subțiri decât ița de nor?

Mirosului de fân…