Simţea…

un fel de oboseală.

Urma o tăcere

în amăgirea ochiului

când arunca o privire

din acelea, repezi.

Într-o uşoară tulburare,

fu cuprins de mirare

sub o mască zâmbitoare

cu înfăţişarea

de himeră nemişcată.

Cu o mulţumire lacomă

îl îmboldi nevoia

unei minţi

plină de hotărâri energice

în curgerea unui râu liniştit.

Începea să…

Se mângâia de îndărătnicia lui,

plin de frică şi de plăcere.

Cu dorinţa nedesluşită,

refuzând cu gesturi

care-i trădau iritarea

să privească

în această amintire,

cu pas grăbit,

se culca legănat.

O ştergea repede

cu capul plecat

dintr-o mânie

plină de indignare

cu obrazul în mâini.

Iritat de taine ascunse,

se ruga cu…

Părea cufundat în gânduri

cu ochii plecaţi.

Se simţea închis

cu zâmbetul nemişcat,

cu privirile aprinse

în mirajul nerăbdării

de cal împiedicat,

ca o mirare

cu faţa roşie

şi fruntea

plină de sudoare.

Se aşeza cu faţa înseninată

şi liniştit se deda

cu totul plăcerii

şi părea că e sclavul

unei apariţii

nedesluşite.

Fără a pricepe de ce,

un fel de tinereţe falsă

şi vânturatică

se zburlea pe buza sa creaţă

cu intenţia vădită

de a stabili distanţele,

prigonindu-l

cu un zâmbet nehotărât

să pătrundă taina

acestei lungi intimităţi.

Ar fi vrut

să strige din toate puterile,

să prindă

crâmpeie de amintiri

şi să le fixeze,

dar nu ştia să le înfăţişeze,

să le…

Se trezea

cu mâinile ude de sudoare

şi bătăi puternice de tâmple

în împrejurări nedesluşite.

Stătea

cu fruntea în mână

şi simţea nehotărât

strigătul său plângător

la fiecare clipă.

Cuprins de o senzaţie,

de dezgust,

şi-o grabă de a ieşi de acolo,

îl urmărea gândul

să respire…

aerul dulce al nopţii.

Din timp în timp,

umbla seara degeaba

cu neliniştea în suflet

în viaţa aşteptată.

Într-un aer puţin gânditor

cu o nepăsare uşoară,

obrajii se înroşeau

şi glasul i se îngroşa

găsind cuvinte colorate

să zugrăvească

locurile galbene şi goale

în care se strecura

să nu fie prins

în flagrant delict de ignoranţă.

Nu-i era greu să pară tare…

Cu câţiva peri albi

deasupra tâmplelor,

scormonea în mintea sa

strada plină de lume

ce se revărsa pe trotuar.

Un surâs crud şi vesel

îi trecu pe buze

aducându-şi aminte

într-un chip nedesluşit,

valul mulţimii

ce curgea

îngreunat de căldură.

Mergea nepăsător.

Sfidându-se,

părea că asudă

în noaptea înăbuşitoare.

Rămase

un…

Însoţit de frică

şi cufundat în gânduri,

dormita zile de-a lungul

cu ochii pironiţi în gol

într-o febră a nerăbdării

cu faţa umflată,

asudat

şi răsuflarea grea.

În teama de singurătate

ce-ncepe

să-i dea târcoale,

anii par că se scurg

peste viaţa sfâşiată

ce geme anevoie

până la tăcerea supremă.

…………………………

Încetul cu încetul,

în minte îi…

În cerul luminat puţin,

umbrele alunecă încoace şi încolo.

Auzea vuietul surd

al ochilor ce ţipau şi urlau

cu buzele uscate rătăcind

la limita timpului şi a gândirii.

Străbătut de o căldură neobişnuită,

de teama pur şi simplu ridicolă,

cu fruntea leoarcă şi orbitele jilave,

gâfâia încet umblând brambura

şi scrutând împrejurimile.

Vedea cu ochii…

Umbra aleargă

cu răsuflarea înconvoiată,

îşi schimbă culoarea

cu expresia aceea pierdută

şi faţa istovită,

brăzdată de zbârcituri.

E bizar

să vezi atât de aproape

cufundat deseori

în umbre transparente

cum respiră vântul

şi inima bate puternic

când stelele sunt reci.

Totul s-a schimbat…

Trăgând în piept

miasma rece a apei stătute,

vedea râul care şipoteşte

împăienjenindu-i privirea.

Într-o încordare groaznică

se reazemă de perete

scufundat în gânduri.

O furie surdă mocneşte

despuiată de vrajă

ca o rază albă în întuneric

cu răsuflarea

care urcă şi coboară

încoace şi încolo,

pornită de-a lungul anilor

să-l prindă în mrejele…

Bănuitor şi rezervat nu uita nimic.

Zilele trăite cad la fund,

sunt prea grele.

Îi răpea toată liniştea.

Pierdut într-un fel de depărtare,

mâinile sunt neliniştite,

degetele îi cuprind faţa

şi gândea că nu i-ar mai păsa

dacă ar sucomba.

Devenise indiferent

în lumina roşu-aurie

ce se revărsa

cercetându-se cu privirea

şi rădăcini să prindă…  pe…

Hărţuit de imaginea nudă a disperării,

cu mâinile reci în noaptea caldă,

cu teamă şi nelinişte în gândire,

îşi pierdea cumpătul, începea să tremure

şi pielea se înfiora…

Pe chipul fără culoare timpul pierea

în noaptea cenuşie şi umedă,

buzele şi gura i se uscaseră

şi tăcerea se prelungea.

Extrem de calm

într-o încremenire încordată,

gândirea îi e pustiită.

Cu vorbe…

Deasupra pluteşte hazardul.

Atent şi încordat

îşi auzea inima bătând.

Plin de nervozitate

scuipa cuvintele cu buzele uscate

trăind în tensiunea nesiguranţei

din liniştea nesfârşită înconjurându-l.

Cu faţa palidă,

somnul îi îngreunează pleoapele,

sudoarea i se prelinge în ochi

şi vlăguit, aburul alb

se târăşte temător încolo şi încoace.

Stătea lungit…

Încordat

cade pe gânduri cu gura căscată.

Cu ochii gata să-i iasă din orbite,

vinele de la tâmple se umflau,

capul îi vâjâia şi zvâcnea,

simţea că se sufocă.

Îşi scrânteşte falca şi amuţeşte brusc.

Gândurile i se iveau pe faţă.

Fugea de el însuşi.

În cerul înalt cu stele,

zorile… se ivesc.

Începe sa plouă monoton

în dimineaţa tulbure

cu…

Între cer şi pământ

e o durere sălbatică.

Brusc se trezeşte zguduit.

Umerii înguşti îi tremurau.

Era prea răcoare,

frigul nu-l lăsa să doarmă.

Pentru o clipă

a văzut stelele

în lumina spălăcită,

cu faţa cenuşie.

Fulgerător, un gând îl străbate

în vântul proaspăt şi răcoros.

Se simţea ciudat de singur.

În leagănul palid al zorilor stătea…

Amurgul părea o… pânză.

În lumina roşiatică, neclară

întinzându-se

de-a lungul orizontului,

aerul încărcat

cu nevăzute mişcări,

devenise înecăcios de la ceaţă.

Totul se cutremura în ape liniştite.

Raze de foc

străbăteau oblic negura

din furtuna sălbatică

a existenţei aproape nimicite

în fundalul estompat

al peisajului lunar

spintecând…

Fruntea cu tâmple adâncite

tremura de furie

de propria neputinţă.

Faţa umedă plânge.

Lacrimile se rostogolesc pe obraji.

Întors într-o parte,

se aplecă asupra chipului aflat în umbră

cu ochii pe jumătate deschisi şi galbeni

în soarele de seară,

amintirile scufundate

îi veneau în minte.

Deodată…

tremura de nerăbdare

să…

Gândurile deveniseră confuze.

Plin de idei vagi

cu ochii larg deschisi,

simţea împotrivirea tacită

a trecutului rupt de el.

I se părea ciudată,

atât de ireală

abrutizarea din pragul existenţei

într-un mod straniu şi dureros.

Când ochii

se cufundă în orbite,

fruntea se bolteşte mai tare

şi buzele se şterg de pe chip,

scheletul… îşi face…

S-a pomenit îngrozitor de singur.

Sub piele părea

că nu mai pulsează viaţa,

îl luase cu frig.

Se uita împrejur

cu faţa descompusă,

pământie,

cu umerii căzuţi.

Nu mai înţelegea lumea.

Galben şi livid la faţă,

se ferea cu sfială

când imaginea vieţii

a devenit nedesluşită.

O strivise sălbatic

sub picioare

şi o…