Ce-ţi bate-n piept? O inimă de gheaţă?

De ce arunci cu vorbe care dor?

Când scrii cu neîncredere-o prefaţă

Ştergi de pe harta şansei zbor cu zbor.

Şi unde crezi că-ţi va ajunge pasul

Neînvăţat cu ceruri de-mprumut?

Neîndoielnic îţi va bate ceasul

La startul unui veşnic început.

Improvizând nu vei putea convinge

Niciun torent să curgă mai încet

Şi orice încercare se va stinge.

Tu faci să-mi pară…

Duc iar pe umeri stele fără vlagă

Păşind pe nori de zâmbet resemnat.

Numai tăcerea mi-a rămas întreagă.

Un singur gest păduri a retezat,

A adus ploi şi vânt de-amărăciune,

A ascuţit tăişuri de cuvânt

Şi-a mărunţit povestea. O genune

A înghiţit tot zidul de pământ

Pe care iedera iubirii noastre

În fiecare vis se căţăra.

S-au deşirat eşarfele albastre

De cer senin. Când zborul…

A desfrunzire-mi ţipă înserarea

Şi-a timp desculţ în ceasul neîntors.

Un matelot timid îngână marea

În luntrea arsă-a gândului netors

Din niciun caier de lumină caldă.

Dinspre rostiri n-adie niciun vânt

Şi-n ape de-ntuneric iar se scaldă

Toţi paşii setei mele de cuvânt.

Legat de ţărm i-un curcubeu de teamă.

Mi-ascund cărări de ploaie în nisip

Când stoluri de surâsuri mă tot cheamă

Să-mi şterg…

Nu ştiu de ce la tine m-am oprit

Din mersul meu în cerc cu-atâţia sori.

Aveai un quelque chose ce m-a izbit

Şi-am tresărit. Chiar am păşit pe nori

Când m-ai atins. Un tremurat uşor

Într-o secundă trupul mi-a cuprins.

Neaşteptat, din mugurii de zbor

Au crescut aripi. Tu mi le-ai întins

Şi-nspre azurul cerului din noi

Printre lumini şi umbre am valsat

O vară doar. Al toamnelor convoi

Te-a…

Suntem la fel! Şi tu şi eu rămânem

Neancoraţi în secete sau ger

Îmbrăţişăm copacii şi le spunem

Poveşti  de verde, sub acelaşi cer.

Urcăm timid scări de nesăbuinţă

Dar ne-aruncăm în vânt cu mult curaj.

Avem răbdare şi avem voinţă

Şi ridicăm din zâmbete baraj

Când vin spre noi torentele de teamă

Să  adâncească umbrele-n priviri.

În piept ne joacă focuri şi ne cheamă

Să căutăm comori prin…

Cânt iar. Cu urma soarelui în minte

Pe-un colţ de sete gândul mi-l desfac.

N-am nici un chef ca să mai fiu cuminte.

Iau haina hotărârii şi o-îmbrac

Întâi pe dos, apoi cum se cuvine.

Mut nasturii pe partea mea de cer

Şi mă dezleg de umbrele aldine.

Am alte continente să-ţi ofer

Şi alte-nscrisuri. Pe-un răboj de vreme

Se pot citi şi alt fel încercări.

Când zarea ta ’napoi o să mă cheme

Voi despărţi…

Îmi sting surâsul şi îmi şterg lumina.

N-am să-ţi mai tulbur cerul de acum.

Mi-am smuls din lutul nopţii rădăcina

Şi-mi caut răsăritul pe alt drum.

Cu ce-am greşit? Că te-am iubit cât poate

Un simplu om iubi, fără hotar?

Ţi-am ferecat ferestre înspre toate

Zăpezile. Pe foi de calendar

Am însemnat ninsorile zălude

Ce-acopereau potecile de zbor

Când haine de cuvinte reci şi ude

Îţi atârnau pe umeri.…

Mă  dezarmează valurile tale

Când furioase, când mult prea cuminţi,

Balansul între linişti abisale

Şi larma lumii. Zilele fierbinţi

Care topesc tăcute-n nerăbdare

Atâţia paşi pe drumul dintre noi

Şi-nfrigurate ceasuri de-aşteptare

Cu-nstrăinări de ţărmuri. Amândoi              

Ne irosim în spaime pasagere,

Ne cramponăm de sensuri ruginii

Când am putea zbura printre himere

Cu aripi de iubire. Nici…