Că e bună, că e rea...

Vremea trece cum o vrea -

Nu-i de datoria ei

Să întreabe dacă vrei!

An de an, clipă cu clipă,

Ea consumă cât risipă.

Orişice  intinerar

Se achită-n numerar

Cu o zi trăită ieri,

Peste câte primăveri!?

Asta ca să fim şi noi

Candidaţi pentru apoi.

Din puţinul de poveste

Derulăm atât cât este,

Pănă va veni o zi...

Ultima! Fără să ştii!

Socotind…

Te ştiu din versuri scrise pentru doi,

Vorbindu-mi mai tot timpul fantezia;

Ca-ntr-un final, pe umerii tăi goi,

Să curgă, ca matasea, poezia.

Cuprind necunoscutul cunoscut

Într-o dilemă, cauzată de părere,

Când pleoapa se închide ca un scut

Şi tihna, din adâncul meu, te cere.

Eşti cea al cărei nume îl import

Fără să ştii... sau fără să se ştie

Şi câte patimi îşi aduc aport

La glasul creionat în…

Socotesc că mai devreme de-a fi viaţă pe pământ

Naufragiară ceţuri şi rafale reci, de vânt;

Se porneau timide graniţi între ape şi uscat;

Zorii primeneau în tihnă relieful şifonat;

Timpul îşi cernea secunda fără nicio şovăială

Modelând în, lutul vremii, veşnicia cu migală.

Mai apoi, sosind în taină, armonii în fel şi chip

Au găsit că e prielnic să-şi dureze în nisip

Din ambiţiile virgine, fiecare câte-un rost...

Şi se pare că…

S-au prins cireşele de mână

În satul nostru pitoresc,

Şi peste nici o săptămână

Tradiţional călătoresc

Spre pieţe aprig de bătute

De fel şi fel de negustori

Ce au şi vrute şi nevrute

Oferte pentru trecători.

S-au prins cireşele de mână,

Păstrând din vremurile vechi

O datină, ce-o să rămână

Podoabă rară, la urechi.

De rod, se bat la sat cireşii -

Copiii toţi  la ei s-au…

Mânat de frumuseţi interioare,

Ca un pendul desăvârşind minutul,

Sporesc cu o bătaie neştiutul

Momentului spre clipa următoare -

Configurând impulsul bunăoară

Şi evident emoţia fecioară.

Mă trec idei de vorba mut-a gurii,

Cât voluptatea trece prin dantele

Mulându-se pe parţile rebele,

Pasiunii deşteptâdu-i nurii -

Ademenind cu patimile coapte

Amorul crud din leagănul de şoapte.

Adus de…

Am rămas mai multă vreme, decât las în urmă şoapte,

Să mă tulbur de iubire, zi de zi, noapte de noapte,

Ca un altfel de luceafăr...  sau nebun ar spune unii -

Nefiind,  cum e adâncul,  împăcat cu raza lunii.

Cu temeinica rutină,  m-am pliat  pe rostul vieţii

Ca un răsărit de soare  pe amprenta dimineţii;

Dorul meu şi vina serii,  fiecare fac risipă -

Măsurând îndeaproape orice gol lăsat de clipă.

Zorii au sporit seninul în intimitatea ceţii -

Ca pe-o mare  de lumină în oglinda dimineţii;

Vântul a stârnit rumoare, roua a plecat în pripă,

Farmecul şi inocenţa de prezenţă fac risipă.

În pofida unor zbateri, gândul s-a mulat pe fire

Pitulând sub pleoapă dorul unor clipe de iubire; 

Şoapta s-a-nvoit s-amâne unduioasă a ei undă

Cum privirea mi-e tăcută, anonimă şi profundă.

Dintre câte raze cerul a trimis spre…