Orizonturi

[Blăjan Ovidiu]

Zorii au sporit seninul în intimitatea ceţii -

Ca pe-o mare  de lumină în oglinda dimineţii;

Vântul a stârnit rumoare, roua a plecat în pripă,

Farmecul şi inocenţa de prezenţă fac risipă.

 

În pofida unor zbateri, gândul s-a mulat pe fire

Pitulând sub pleoapă dorul unor clipe de iubire; 

Şoapta s-a-nvoit s-amâne unduioasă a ei undă

Cum privirea mi-e tăcută, anonimă şi profundă.

 

Dintre câte raze cerul a trimis spre folosinţă

În adâncul unui suflet una-şi are trebuinţă -

Primenită ca un înger, cu uimirea prinsă-n plete,

Pentru dragostea menită să mă fure, să mă-mbete.

[Blăjan Ovidiu]

va multumesc mult!

 

[bolache alexandru]

Orizonturi frumoase!

[Camelia Ardelean]

Semn de plăcut popas!

[Ion Lazăr da Coza]

Şoapta s-a-voit> Șoapta a voit

Un pastel interesant, însă l-am dori cu elemente mai expresive! De evitat situațiile superflue, gen: voinicește [...] dovedind curaj.

da Coza

[Valeria Merca]

Frumos! Mi-a plăcut, in special, prima strofă:

''Zorii au sporit seninul în intimitatea ceţii -

Ca pe-o mare  de lumină în oglinda dimineţii;

Vântul a stârnit rumoare, roua a plecat în pripă,

Farmecul şi inocenţa de prezenţă fac risipă.''