Hipnoze scrise-n mistuiri de spuze

În sângele mirării mi se-nfig

Să-nvăţ să mă supun, să cad, să strig,

Sub biciuirea sadicelor muze.

Prin pielea mea ce nu mai ţine minte

Dezgheţ pierdut coridele de sfincşi

Şi pe altare de cărbuni aprinşi

Pun iadul meu cel fraged şi cuminte.

Căci naufragiat în amintire

Pe fluvii vechi furate de la zei

Prelung sfinţesc păcatul fără chei

Iar când bizarul urlă să…

                               colocatarei

eu te ajut să uiţi

tu uiţi să mă ajuţi

urcăm dimineţile schimbării

dar paşii îşi opresc mereu

câte ceva din noi

îţi privesc timpul

la fel cum mi-aş privi

proprii ochi

şi în tribunalul inimii

zerourile ce se ciocnesc

vor mărturisi despre neîntoarceri

zăgăzuite în graniţele sângelui

înfăşuraţi în născocirile momentului

vom redeveni sâmburi

dezveşnicind…

A FOST ODATĂ CA ÎNTOTDEAUNA

versul erupea din icoane

îşi încrucişa curgerile

prin forfota proaspătă

taina se numea foame

şi asuprea durata smereniei

chiar dacă apostolii

nu-şi mai odihneau bărbile

pe infinitul dintre aducerile aminte

ospăţul lor ce aburea de dangăte

în adâncul zilei

creştea alt adânc

unde spăşirea

îşi rememora toate vârstele

pândele amiezii

se dezbrăcau şi ele de frig

şi se adăugau…

                                 celei ce nu are nevoie de nume

desprins din curbura amiezii

în auz creşte numele tău

halucinant

ca ecoul unei oglinzi

rotită peste o răscruce

silabele lui se răzgândesc

devin culori care râd

răsfoite doar de

îndrăzneala zveltă a uimirii

partea ce n-o mai cunoşti

nici măcar tu

poartă închinăciune

direct pe dârele basmului

pe respirările întârziate

ale…