La un pas distanţă, valuri
Vin cu braţele deschise
Să cuprindă câte maluri
Le-au fost mărilor promise.

Nada lunii, în plutire,
O curtez cu ochiul minţii,
O răsfăţ cu o şoptire 
Cât îşi numără arginţii.

Împacat, în timp, cu mine,

Cad în plasa resemnării -

Privind pribegind cu sine

Gândul nud, pe apa mării.

Nu vă divulg părerea mea adâncă,

Doar v-o descriu... sau poate că nu încă;

Vă las, pe voi, când veţi găsi portretul,

Să creionaţi ce a gândit poetul!

Nu-i amănunt încât să nu vă mire

De i-aţi ghici seninul din privire;

Nu-i orizontul cât îi e visarea,

Şi-i prea adâncă s-o înece marea.

Iubirea ei - ca apa curgătoare,

Îşi are începutul în izvoare;

Mulându-se pe pietrele tăcute

Cu voluptăţi adesea…

Se aud devreme cerbii boncăind în unda rece,

Roua s-a pitit în iarbă simulând c-ar vrea să plece,

Mii de păsări îşi dreg glasul încercând note uşoare

Şi uşor, uşor se simte mersul fin de căprioare.

Din hăţişuri, cu paşi repezi, se îmbracă cu lumină

Un ieduţ, atât devesel - fără grijă, fără vină;

Matinal zburlindu-şi blana în intimitatea ceţii,

Biruind, cu ochii fragezi, strălucirea dimineţii.

Un brotac, lihnit de…

Te ştiu din versuri scrise pentru doi -
Hrănindu-mi mai tot timpul fantezia;
Şi am lăsat, pe umerii tăi goi,
Să curgă, ca mătasea, poezia.

Suntem necunoscuţii cunoscuţi
În temniţa ce-şi spune ezitare - 
Acei încarceraţi recunoscuţi
Cu multe privaţiuni de achitare.

Aportul meu aş spune că a fost
Un bun prilej de-a irosi cerneala;
Dar m-aş urni din rostul fără rost -

Lăsându-ţi la-ndemână îndrăzneala!

Mi-am rătăcit privirea, o clipă, între stele,

Mânat de-o călăuză cu gândul în atele -

Pe  înălţimi afunde îşi sapă taina loc,

Armate de luceferi mă-mbie cu noroc;

Din pântecele umbrei, nasc pietre de hotar

Ce răspândesc, pe boltă, sclipiri de felinar;

Pe-alei de vis adie un vânt cu iz ceresc

De-mi farmecă simţirea cu un fior firesc.

Mi-e rece! Nu e teamă!? Aprind în grabă focul

Ce pâlpâie sălbatic... Ne-nţelegându-i…

E seară! Şi-i tristă, şi-i plânsă cu ploi;

Pe uliţi băltoace se cască-n noroi,

Bulbuci se salvează, prinzându-se lanţ

La capăt de poduri, în maluri de şanţ.



Puhoaie curg repezi muşcând din pământ,

Îşi scutură coama, pădurea, în vânt

Şi freamătă cerul de nori cenuşii...

Un fulger stârneşte rumoare prin vii.



Sub bancă, un câine se-adună covrig

Şi mârâie-n blană, de teamă şi frig;

Îşi linge boticul stropit cu noroi

Şi calm îl…

E arta de a ţine un penel

Alunecos, pe pânza tinereţii,

Menit să zugrăvească în vreun fel

Destinul, în culoarea dimineţii.

E-n pletele ce-şi gudură pe sân

Cu voluptate, blânda mângâiere -

Mirajul circumstanţei de păgân

Ce vrea mai înainte de a cere.

Este dezmăţul fluturilor suri

Într-o pleiadă ce se vrea rebelă,

Când deşteptaţi, halucinanţii nuri

Răzbat prin artificii de dantelă.

Mai este, peste toate câte sunt

Îngăduite în naura…