Cum să mai număr stele? Fără tine

Iar cerul meu de vise e smolit.

Şi umbre-n haite rătăcesc prin mine

Vânând depresii-n gândul amorţit.

Nu pot să ard în nicio vâlvătaie.

Fără iubirea ta nu-nsemn nimic!

Povara de tăcere mă-ncovoaie

Şi trupul mi se face tot mai mic.

Şi cum să strig? Mi-e glasu-o sfâşiere

Cuvintele-n rostire-au împietrit

De când nu le-am udat cu mângâiere

Seminţele de râs ne-au…

Cândva ţi-am spus că sunt stea căzătoare.

Pe cerul tău am luminat intens

Un vis brodat cu linişte de mare.

Să crezi în noi e poate un nonsens:

Tu umbră, eu o rază călătoare

Cu timpul scrijelit de limitări

Ne-am spus poveşti pe-un val de întâmplare

Ne-am mângâiat pe răni, pe aşteptări

Şi-am picurat atâta duioşie

În zâmbete ce se scriau cu dor

Rostogolind prin praf de fantezie

Atâtea încercări…

Trec stoluri de cuvinte peste lume

Migrând spre ţări de vis în gânduri noi.

Cât le-am privit şi ne-am strigat pe nume

Am împărţit comorile la doi.

Prin lanuri de-nţeles numai de mână

Am alergat o vreme amândoi.

Nimic din jur nu prevestea furtună

Şi n-amintea de vânturi sau de ploi,

Până-ntr-o zi când am lăsat tăcerea

Ca să strecoare umbre şi-ntrebări.

S-a şters din anotimpuri mângâierea

Şi de pe…

Am hotărât să nu-ţi mai ning cuvinte!

E lumea mea împinsă în genuni.

Mâinile cui mai pot să mă alinte?

Cum mai zâmbeşti ştiind că rup furtuni,

Din streşinile cuibului de vise

Şindrile albe? Urme de grafit

Pe foi de gânduri, de curând rescrise

Le smulge vântul drumului cotit.

Şi-n ochii cui să-mi oglindesc pustiul

Dacă ai tăi spre alte zări privesc?

S-a veştejit în ramă auriul

Acelui zbor în doi,…

Ţi-am spus poate prea rar cât te iubesc

Şi doar sporadic că mi-e dor de tine!

Credeam că simţi şi fără să-ţi vorbesc

Cât anotimp de drag rodeşte-n mine,

Cât zbor înmugureşte-n aripi noi

Când ochii tăi încercuiesc lumină

În oaza mea-nverzită-n gând de ploi,

Minată cu seminţe de verbină,

Cât răsărit veghează să zâmbeşti

În orice vis şi-n orice întâmplare.

Credeam că ştii, că-ţi sunt şi că îmi…

Nu-ţi cer nimic! De-azi o să-ţi tac în toate!

Îmi iau doar haina umbrei şi mă duc.

Bifez pe hartă căi nenumărate

Şi totuşi nu ştiu încotro s-apuc:

Spre sud e înc-o mare de crispare,

Spre nord, doar stânci, crestate de-ntâmplări

Cu iz de vechi, rostogolite-n sare

Şi-alte năvoade fără-mbrăţişări.

Din vest adie-un vânt de poezie.

Pe la răscruci se-aşează alţi pribegi

Ce caută un strop de armonie

Şi…

Priveam în jos şi cerul se-ngustase

În ochii mei cu pleoape de crispări.

În cuib de gând, rutina adunase

Doar iarbă răvăşită de plecări.

Nimic din jur nu-mi mai trezea surâsul

Iar umbra-mi de zăpadă tremura,

Barajul ce zăgăzuise plânsul

Se năruise…  Frigul aiura

Şi se-nteţea în trupul înserării

Un vânt de dor, năvalnic şi rotund

Mă înveleam cu haina nerăbdării

S-ajung la tine şi să mă…

Când o vioară-şi tânguie tăcerea,

Arcuşul rupt  trădează resemnări,

În partituri se-nghesuie durerea

Unor înalte note de plecări.

Diezi absurzi se-agaţă de cuvinte,

Solfegiezi fără să înţelegi

Că muzica e (dacă nu se simte)

Doar zgomotul de fond ce îl dezlegi

Şi umpli portative de eresuri,

De semitonuri oarbe, prescurtări,

De-accente ascuţite pe-nţelesuri

Şi de pătrimi ridate-n…