simt mâna ta stângă strigând din tablou 

emisfera mea dreaptă prinsă în ultimul sărut

și fluturi amputați 

berze rătăcite pe streașina casei un cuib gol

ce risipă de forme iubite

aceeași moarte lentă tăind pe din două punțile

cum s-ar numi noaptea cu o felie de lună

în sân

crucea fără un braț e doar o linie confundabilă cu viața

singurătatea poate zborul frânt ori pașii deformați ai iubirii

ce-ar fi să legăm trepte…

Vântul adoarme în tulpini de mesteceni
În sufletul lui nu se petrece nimic
Visul se zbate în pânze de păienjeni
La căpătâiul zilei doar timpul calic

Vârtejul simțirii și-ascunde călcâiul
O sete amară se-nfruptă din tine
Sub tâmple lumina-ți desface crochiul
Alunecă luna în valuri marine.

24 mar. 2014

Poezia mea are ochi iscoditori

în orice colț m-aș afla se rotește din călcâi

să mai fure un miez din pâinea 

aruncată visătorilor

poezia mea are șoldurile unei femei frumoase

se leagănă dibace 

cât să-mi macine ultima fărâmă de rațiune

mă încurc în pletele ei negre

îi cer să mă ducă în cel mai îndepărtat punct

să mă privesc de acolo

cum mă zbat între iubire și dorință

și scriu cel mai frumos poem

din nudul…

unele lucruri nu cer anestezie

să privești de la etajul 9 spre punctul fix

orizontul cu o treaptă mai sus

decât ai putea îndura

fie și așa suspendat între ultimele cuvinte

femeia ta a obosit

și-a adunat cearcănele 

din toate (ne)dorințele

sunt colecționara durerilor 

umple buzunarul și pleacă

rămân cu bucata mea de drum

amestecul de praf și frunze

se pictează mai ușor

în griuri scurse prin…

mă cunoști drept femeia cu multe anotimpuri sub pleoape

îmbrac tot atâtea iluzii câte gânduri am ascuns

în sânul poeziei mele

lumea se pictează în urma noastră plopii

își scutură luna prin frunze

te-ai adânci în gustul pielii mele

odată cu noaptea sfredelită-n călcâiul neliniștii

sărutul tău ca o perdea peste memorie

îmi ține corabia pe linia de plutire

privește orizontul cum țâșnește în vitralii sparte

cât vezi cu ochii…

e târziu, dragul meu

luna și-a luat lumina în brațe 

nu mai veghează tabloul nostru nocturn

liniștea ne înghite ca o sugativă

fără să întrebe când se zbat în noi

iubirile ridicând câte o povară

pentru fiecare anotimp

e târziu, dragul meu

pieptul tău îmi primește (ne)odihna

legănând în suspine obrazul ascuns

orele se șterg fără urmă

va mai fi o dimineață 

înainte de tăcerea plăpândă

pe firul…

Conturează un drum prin mine

din tăișul iubirii

așa cum n-am crezut că poți sculpta

până la os

nebunia firului de iarbă

visându-și zborul

dorește-mă

o altă muză zidită în tine

îți țin inima

să n-o ia la vale printre păpădii

oprește mugurii

să nu explodeze în alb

adună extazul

în cele mai vibrante culori

să ne fie cântec

peste tăcerea absurdă.

în miezul primăverii

mi-am…

adu-mi versul din sărutul tău

eu îți aduc sărutul din versul meu

împreună vom construi un ocean

din care vom alina corăbii

vom alipi maluri sterpe

pictând o singură velă

să ne ducă departe

mici umbrișuri pe coline

doi meri neîmblânziți

își aruncă petalele peste noi

aș fi vrut să vezi

cum duci o albie de lumină

în crestele gândurilor mele

drumul se îngustează

în atingerea brizei

un val…

e la îndemâna artistului să învie femeile

din ceasornicul nostalgic timpul a curs invers

dinspre iubită spre mamă

aceeași sete lăuntrică

uneori teama copilului rămas singur

o strângere de inimă în plus

aproape de liman nici tu nici eu

femeia care îți umblă prin vene

adorând răsăritul

lângă chipu-ți odihnit între perne

să pot adulmeca în liniște 

iubirea dintre palmele tale

mă hrănesc cu frânturi de…

chipul tău refuzând orice interpretare

mi-e călăuză și astă seară

de-o parte și de alta frunze bolnave

ascund luminișul 

pâlcuri de vise prinse în baloți

o căruță fără vreme 

doi cai frângându-și zborul la jug

primesc povara ca pe o azimă 

în fond crucea nu e mai prejos

cu o octavă

deși mănânc pâinea cu mâinile îndreptate spre cer

te întreb despre visul tău

unde l-ai legat de a colorat zarea 

mă iei de…

ce înseamnă cuvintele

când sufletul le despică rădăcinile

simt lovituri în seva copacului

care mă locuiește

dacă iubirea e un răvaș poposit pe mare

ce mi-ai scrie să-mi alungi întunericul

atinge-mi buzele

să furi și ultima șoaptă de rezistență

vezi cum inima a luat forma lumânării

pâlpâie uneori

la căpătâiul visului 

și nu e nimic în pragul dimineții

ceața rupe din nori

un crâmpei de…

nu poți nega,

ploaia nu vine odată cu prima atingere,

așa cum nici curcubeul nu apare 

decât arareori 

e semn de iubire,

mama îmi spunea lăcrimând 

cu gândul la legătura celestă;

nimeni n-a reușit vreodată să-ți închidă culorile în pumn 

indiferent câți pași înapoi am parcurs între noi

aș fi respirat gândul din roua dimineții

din petale se nasc dorurile

încotro vâslim, călătorule

când singura…

clopote se preling în valea aceasta

un sentiment smuls din conturul clipei

e atât amar în colțul din care privesc

cum ai deschide pumnii și înăuntru

un fluture și-ar dormi ultima rămășiță

înaintea zborului

e straniu pământul se îndoaie sub tălpi

absența a nivelat toți munții

până s-au făcut mici coline

dorul se plimbă nestingherit

când și când umbra ta

mi-apasă peste umeri 

îi spun să nu-mi trezească…