Mă ghemuiesc în mâlul sticlos,

respir a cal, a uliu, a lup;

peste toate, oraşul din fier,

unde plouă cu oase

cadavre de lut, ruginite.

Lupi, ulii, cai muşcă din el,

cu dinţi-fierăstrău

rup hălcile cărnii,

cu dinţi-fierăstrău

frâng ochiuri de apă,

cu dinţi-fierăstrău

smulg cerul aici, acolo,

dincolo, oriunde sunt vii

satrapii de oase, până când,

până când...

Fug în pupila ochiului…

Biserici de cer, clădite-n odaie,

pe urma icoanei au scris Infinitul,

ascuns-au în carii de lut asfinţitul,

un pumn de tămâie, o talpă de ploaie.

Din sfoara de nori, pământul îşi lasă

brăzdarele-n palme, pictate sihastru,

iar cuşma cu oase, zvârlită-n albastru,

întoarce ţărânii o candelă arsă.

Pe cuie, pe cruci îs cioarecii-n sânge,

opincile calcă neantul cu trudă,

când lemnul de iască fuioare…

(postmodernism cu iz actual)

Am deschis ochii

şi am văzut moartea mergând

cu tramvaiul,

se-mbrăcase-n mireasă,

precum Marilyn Monroe;

copilul, rămas între stele,

plătea legământul de sânge;

doar condamnatul de serviciu

împărţea necrologuri prostimii,

urlând:

"Babuinilor, care dintre voi este fără de păcat,

 să arunce primul cu piatra..."

Am închis ochii

şi am…

Acele ceasonicului curg

jumătăţi de cuvinte;

la un capăt eşti tu,

la celălalt...

ploaia desenează în grabă, 

din stropii de cretă,   

o moină fierbinte;   

acele ceasornicului curg

jumătăţi de cuvinte;

plouă pe asfalt

cu iluzii,          

morminte,

acele ceasornicului curg

picături,

jurăminte.

Mi-am ars tălpile

în miezul de lut,

m-am murdărit de ocru;

risipindu-mă,

ocrul s-a murdărit de ocru,

tălpile de tălpi,

sângele de sânge,

cerul de cer...

fumegânde tăceri 

din sâmburul mut,

rostite nicicând;

mi-au ars tălpile

în miezul de lut,

funingini... pământ...

(postmodernism cu iz popular)

Hai, să ne mai îmbătăm o dată, Doamne,

să tragem clopotu' ăl mare din turla bisericii;

să cânte tarafu'

păn' ne trece damfu',

s-alergăm purceii,

ţânţarii şi mieii;

şi-om chema un popă,

să bată la tobă.

Hai, să ne mai îmbătăm o dată, Doamne,

să tragem clopotu' ăl mare din turla bisericii;

să urle spelunca

pân' se-afumă şunca,

să…

(postmodernism cu iz clasic)

Pescarul aruncă o nadă,

În nadă se-agaţă un corb,

Iar corbul arată a morb...

E morbul ce-şi dă cu pomadă.

Un soare e galben cenuşă,

Halenă de hoit şi de gol;

Îşi face din trup un nămol

Şi arde ca fumu-n ţepuşă.

Un vierme, o cruce şi-o broască

Împart întuneric la doi;

Ce negru e morbul din noi...

E moartea cu ochii de…