mai contează niarne*

pe care drum cǎlcǎm taversând spațiul

pierzându-ne în nedumerire

strivindu-ne parapeții protectori ai cunoașterii

ori

lepǎdându-ne sinele în indiferențǎ

pășim prin acest veac sabotându-i inconștient gloria

neobservând-o

uneori împingem cu propria mânǎ…

la fel ca toată lumea aceasta

botezată

atât pentru a se deosebi unul de altul

cât şi pentru a-și păstra genealogia

închipuie-ţi un copac botezându-şi frunzele

                 pe câte…

urc niarne*

poate reușesc sǎ ating vârful realitǎții

fǎrǎ a-mi luxa avântul

sau a avea altǎ înfrângere

sunt sprintenǎ la urcuș

cum gândul prin suflet se-nalțǎ fǎrǎ tǎgadǎ

urmez zilele

privindu-mi mâinile

smulgând pǎmântului forța

calc…

ți-am spus niarne*

că am o inimă barbară

care-mi omoară idealurile

în privire mi se-ngrămădeşte neantul

rupt

făcându-i loc timpului

să curgă

mă îneacă spaima

când i se topeşte faţa în mine

ştiu că eşti bun…

pe acest întins

nebăgat în seamă de liniştea sinelui meu

nu mă tem de gânduri

nici de vise

sunt doar abstracţii hrănite cu sângele meu

uneori le dau crezare

dar numai în ceasurile când mi-e prea sete

de cupa mea de eres

nu dau vina pe…

și nu vreau să mă sting niciodată

priveşte-i frumuseţea

simte-i căldura cum se revarsă

departe departe

până dincolo de moarte

ard ca un fir de eternitate

priveghindu-l să nu-i curm rostul

uită-te la mine

spune-mi

cât din mine arde şi cât am rămas…

simţi niarne* mişcarea acestei pietre

cum se năruie peste privirea mea

nu-mi încape în ochi frământarea ei

este prea veche

dacă am să i-o smulg

s-o arunc în valuri

pot şti eu ce tsunami ar provoca

nu

am s-o dizolv în singurătatea mea

trǎind în…

bineînţeles că nu mă `mpotrivesc niarne*

să port grija cuvintelor

rămase în mine

impresia că las tăcerea să-mi rostească amintirile

răsună înlăuntru-mi

ca şi când

neavând glas aş vorbi cu o duzină de litere

abia mă stăpânesc

să nu rostesc un…

târziu niarne*

am coborât cǎrǎrile abrupte

când am ajuns jos

m-a invadat un fel de teamǎ

sporind odatǎ cu-n presentiment agonic

nu bǎnuiam cǎ neștiutul

atârnǎ de înscrisurile

așezate în cumpǎna fiecǎrui înțeles

și orice chip

ar lua…

oricâtǎ binecuvântare

aș gǎsi deasupra ta niarne*

uneori sunt tristǎ

nereușind sǎ triez cuvintele dupǎ adevǎr

alunec peste spaima întinsǎ de ele

ca și cum

pajiștea dinaintea-mi ar fi un cântec al cerului

prǎbușindu-se-n ape

cu mine cu tot…