TUTUROR VICTIMELOR CONDIŢIEI UMANE

Ai semănat cerul cu stele                                                              Am tot baut coniac  cinci stele

Şi luna ai ascuns- o-n fân,                                                             M-am imbatat ca un nebun,

Trăgând glumeaţă de…

În noaptea de sânzâiene

Mereu ne trec peste gene

Toate cele NE-ntâmplate

Și tot cele NEumblate..…

Din faldurile vremii curg

Dinspre amurg

Înspre amurg..

Dintre catargele…

eu voi veni... să mă aştepţi

pe fân cosit cu creţişoară;

mireasma lui, vârtej în gând,

să mă îmbete-n miez de vară.

să-mi spui poveşti cât poţi de lin,

cu început de primăvară;

pe greieri lasă-i să asculte

şi harpa ta, şi-a mea vioară.

şi aripi largi din umbra-ţi trenă

să decupez... din înălţime,

s-ascult tăcerile târzii,

ce se ascund în cuib la tine.

să nu mă laşi cumva să plec,

că nu-mi va fi…

De va fi-ntre noi iubire

peste-un secol şi ceva,

pârâiaş de dor subţire

lunecând spre undeva.

Să ne spele din cuvinte

şi din visele târzii,

stele-n aduceri aminte

aşteptându-te să vii.

Călători sub clar de lună

fără rouă sau poteci,

ducând cerul într-o mână

prin prăpastiile reci.

Îmi doresc să fie soare

într-un univers sărac,

şi-ntr-un secol oarecare

anii-n clipe să-i…

Cireșul,

cireșul

în care urcam

păstrează azi leșul

din tot ce…

Ca o boală grea de fluturi

Te-ai lăsat peste cuvinte.

Bei din somnul stins în ciuturi…

Mă îmbolnăvesc de nesomnul tău

de toate cuvintele pe care le citești

în ochii încercănați ai lunii

stranie

ca o femeie dansând dezgolită

prin colțurile odăii

știu

ar face dragoste

cu întunericul din tine

și te-ar săruta

sălbatic

într-o încercare disperată

de a te vindeca

de umbre

ți s-ar prăbuși apoi

la picioare

agățându-se

și împlorându-te să-i numeri

anii și ridurile

înaintea…

Vai de mine, în neștire,

Metaforicesc poeții!…

Scăldat

în sudoare

de cuvintele

care se grămădiseră

în cavernele

memoriei sale

cu gura plină de salivă,

s-a apropiat pierdut,

în tăcere, de o fericire lăuntrică…

Prins

de vârtejul amintirilor

cu mâna tremurândă

într-o blândă lichefiere

printre picături de sânge,

avea

gura căscată

spre sine.

nu pot spune pe dinafară

întreg rolul

trebuie să-l joc mai întâi

în doi timpi…

• Dezbracă teii de floare

  trupul tău prea ireal

  trupul tău de fată mare

  înflorind pe-al nopţii val…

îţi adun toate ninsorile

în palma mea…

Nu mai sunt gări cu felinare

aprinse uneori târziu,

de un mecanic oarecare

cu noaptea prinsă la chipiu.

Nu mai sunt trenuri cu perdele

în pliuri strânse la ferestre,

prin care mulţi priveau la stele

ca la picturile rupestre.

Peroane cu borduri stricate

pe care mulţi s-au despărţit,

au străluciri întunecate

sub paşii care s-au grăbit

Nu mai sunt săli de aşteptare

unde visam trenul pierdut,…

N-am prins de sfoară niciun curcubeu

Până când cerul tău nu mi-a zâmbit!

Împătuream desprinderi şi mereu

Mă întorceam pe stânca de grafit

Ca să mă scriu cu paşi de răzgândiri

Pe fiecare drum pavat cu zbor.

Mi se mutase gerul în priviri

Şi-mi susura prin gânduri un izvor

De resemnări. La fiecare ceas

Câte-o culoare parcă se ştergea.

În nicio sete nu făceam popas,

Nicio  poveste nu mă…

 …