Pablo Neruda - Odă mărului

[Anca Tanase]

Pe tine, măr,
vreau astăzi
să te cânt
umplându-mi
gura
cu-al tău nume,
mâncându-te.

Mereu eşti nou
cum nimeni
şi nimic nu e,
mereu
abia căzut
din Paradis:
rotund
şi pur 
obraz curat
al aurorei!

Ce grele 
sunt,
prin comparaţie,
fructele planetei,
strugurii ca stupii,
tenebrosul 
mango,
prunele
ca osul, 
smochinele
din mare:
tu eşti pomadă pură,
pâine-nmiresmată,
brânză
vegetală.

Cand înfigem dinţii
în rotunjimea ta nevinovată
suntem din nou,
o clipă,
făpturi de-abia create

Eu vreau
o abundenţă
deplină, înmulţirea
soiului tău,
vreau
un oraş,
republică,
un fluviu Mississippi
de mere,
şi pe maluri
vreau să vad
întreaga 
omenire
unită, reunită,
în actul cel mai simplu pe pământ:
muşcând din măr.

trad.Anca Tanase

A ti, manzana,
quiero
celebrarte
llenándome
con tu nombre
la boca,
comiéndote.

Siempre
eres nueva como nada
o nadie,
siempre
recién caída
del Paraíso:
plena
y pura
mejilla arrebolada
de la aurora!

Qué difíciles
son
comparados
contigo
los frutos de la tierra,
las celulares uvas,
los mangos
tenebrosos,
las huesudas
ciruelas, los higos
submarinos:
tú eres pomada pura,
pan fragante,
queso
de la vegetación.

Cuando mordemos
tu redonda inocencia
volvemos
por un instante
a ser
también recién creadas criaturas:
aún tenemos algo de manzana.

Yo quiero
una abundancia
total, la multiplicación
de tu familia,
quiero
una ciudad,
una república,
un río Mississippi
de manzanas,
y en sus orillas
quiero ver
a toda
la población
del mundo
unida, reunida,
en el acto más simple de la tierra:
mordiendo una manzana.

[Vasilisia Lazăr]

Mereu eşti nou
cum nimeni
şi nimic nu e,
mereu
abia căzut
din Paradis

Citit cu interes,

[Anca Tanase]

Gracias!

Vasilisia Lazăr (da Coza) a spus :

Mereu eşti nou
cum nimeni
şi nimic nu e,
mereu
abia căzut
din Paradis

Citit cu interes,