Nuntașii

[TĂRÂMUL COPILĂRIEI]

Nuntașii
        autor Geta Țîrel

Într-un lan de rapiță
Poposi o Gaiță,
Cu copii, cu soț, cu frați
Cu-n stol de surori, cumnați
Cu nepoți, bunici, vecine
Și-alte Gaițe, străine.
Din stol, una din vecine,
O-ntrebă fără rușine:
-Pentru ce ne-am adunat
Parfumat și coafat?
-Peste-o oră, la chindie,
Sus în dealul de la vie,
Nuntă mare, păsărească
Cu alai de soi, domnească!
Chipeșe cum suntem noi
Stam cu penele vâlvoi?
Ai uitat că în tomnat
Toate-n stol ne-a invitat?
Vin tocmai din depărtare...
Cârduri, cârduri,  călătoare.
Din munte, nu vreau să greșesc,
Vestitul Uliu păsăresc!
-Vă spun sincer că aseară
Croncăni strident o Cioară,
Stăteam liniștită-n nuc
Lângă-un stei de Guguștiuc
Și-aminti bietul uituc
Că-i singur și vine cuc!
-Mă scuzați că intru-n vorbă
Vă-ntrerup, mă bag în ciorbă
Îmi pare nuntă pripită
Cin' se-nsoară, se mărită?
Întrebă un Ciocârlan
Stană, vecin lângă lan!
Păsăretul derutat
De atâta conversat
Răspunse-n cor, mut și mirat:
-Ne ierți că încă... n-am aflat!

[Corina Militaru]

Am citit cu plăcere și aici :)