La pescuit (repostare)

[Pop Dorina]

       La  pescuit

 

Încetişor, mergea tiptil

Pe-o frunzuliţă melcul Mil

Zărit-a în depărtare −      

Broscuţa Tec la plimbare.

Dorind să grăbească pasul

Melcul s-a lovit cu nasul,

               De un copac:

               − Ce bobârnac!

 

Broscuţa mergea cătinel,

Dar întoarce capul spre el.

Melcul, cu lacrimi pe obraz,

N-a vrut să facă nici un naz.

A salutat-o preschimbat,

Dar ea vicleană l-a întrebat:

               − Ce ai păţit?

               − Eu… m-am lovit.

 

După un timp chiar au zâmbit

Problemele le-au absorbit

Și visau că sunt pe baltă

Într-o barcă prea înaltă.

Dorul de pește i-a trezit

Repejor, cei doi au pornit

               La pescuit

               Pe drum cotit.

 

Supăraţi, nevoie mare...

Că atunci nu era soare,

Au plecat de dimineaţă,

Ca să prindă loc în faţă,

Fiindcă bărci erau puţine,

Iar la baltă lumea vine,

               Chiar de plouă

               Sau e rouă.

 

Dar înaintând repejor

Se întâlniră-n drumul lor

Cu trei râme mititele.

Cei doi, lăsând undiţele,

Le-au lovit cam mişeleşte

Sperând momeală de-un peşte

               Sau poate doi

               Mai gogoloi.

 

Ei la baltă au poposit

Când soarele a asfințit

Pescarii plecau acasă,

Cu mult peşte gras în plasă.

Bărci de închiriat n-au prins

S-au pus amândoi pe un plâns.

               Ei chiar oftau

               Şi tot ţipau!

 

Apăru-un mândru crocodil.

Broscuța Tec şi melcul Mil

Îl salută. – Voi ce doriţi,

Oare ați vrea să pescuiţi?

− De binevoiești dumneata

Să ne porți pe spinarea ta,

               Noi pescuim

               Şi nu vâslim!

 

Crocodilul a acceptat,

În spinare i s-au urcat

Şi-au plecat cu veselie

În prima expediţie.

Când în baltă au înotat

Pe crocodil l-a înțepat

               Un mic ţânţar.

               − Vai, ce coşmar!

 

Făcând o mişcare bruscă

Şi uitând ce are-n cârcă,

Pe spinare s-a scărpinat.

Pasagerii au lunecat.

Îngroziţi şi înspăimântaţi

Se întrebau cei doi fârtaţi:

               − Apa-i rece,

               Cum vom trece?

 

La mal ei au ajuns cu greu.

Amândoi tremurau mereu.

Şi-au decis atunci în grabă,

Să mănânce numai iarbă!

Iar fiindcă sunt necăjiţi,

S-au culcat. Sunt obosiţi.

               Halal de ei...

               Doi derbedei! 

[Dumitru Ichim]

Poezia pt. copii e cea mai greu de scris...Ați reușit! Felicitări!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc frumos, domnule Ichim.

[Ion Lazăr da Coza]

Un picuț e mai bine. Totuși chiar credeți că rimează veselie/ expediție?

da Coza

[Corina Militaru]

Broscuța Tec şi melcul Mil, drăguțe personaje! Am citit cu plăcere! :)