Destinatar - Soare

[TĂRÂMUL COPILĂRIEI]

Destinatar - Soare
              autor Geta Țîrel

Dragă soare, când am plecat,
Cu graba, nu te-am salutat,
Brusc timpu'-a devenit ploios
Cu grindină, vijelios
Trezit valma dimineață
Cu zăpada șugubeață
Și sincer, am uitat, că-n jur
Sălta pământul pe-un tambur.
Din schimbator autumnal
În glaciarul hibernal.
Erai în nori de ceva vreme,
Ca noi toți cu mici probleme
Cum știu iarna mofturoasă,
Te văd stând mai mult acasă!
Ce amintiri mi-ai rascolit
Mai ales seara-n asfințit,
Te petreceam de pe-un mohor
Dealul trecând dogoritor,
Cu  Luna-n cumpănă stăteai
Apus, cu raza-i te-mpleteai,
De orizont apoi sorbit
Mi-e dor de al tău răsărit!
Eu, bine-sănătos, oricum
Provizii, slavă... cu duium
Cum ți-am scris și altă dată,
E-o perioadă delicată!
Nu, nu sunt trist, dar îmi lipsești
Cu ochiul tău să mă-ncălzești...
De toate mi-am chivernisit
Că prea am fost în gri vopsit...
Mi-am mai renovat prin casă
Cinci tunele, era joasă
Am schimbat-o, e mai rok
Cum am vrut, că era loc!
Vorbe rele... știi mai bine,
Mi-au ieșit că-s fitecine
Un vagabond, flutură-vânt
Și-un trubadur, că numai cânt.
Fără un cri-cri în noapte
Stelele-ar fi numărate?
Ar fi vară fără rouă
Și tunet, de-ar sta să plouă?
Tu ce mai faci, cum te mai simți?
Gurile rele spun cu dinți,
Vorbă dusă de-o vântoasă
Cârtiță răutăcioasă,
Că numai asta mai lipsea
Să-ți crească Astru  o măsea,
De-asta-ți scriu, am o hârtie
Adusă de vijelie!
Pe-afară  vestea s-a-nsăilat
Că-s Greiere cu atestat?
Concerte și lungi serate
Un star pe neșteptate,
Minune cum de s-a aflat
Pe-ntreg pamânt, în lung și-n lat;
Am să-l întreb pe Viscolit
El bate de nestăvilit
Un mit, legendă-am devenit
Modest iți spun, mi-e cuvenit...
Și n-o să  crezi, sunt invitat
Ba chiar vecinul preferat,
Un bairam, mai mult de-o cină
De cârcotașa gospodină
Cu lume multă, râu, un roi,
Ținut la ea în mușuroi
De când i-am dat cu împrumut...
Ce de necazuri a avut...
Un coș cu vârf, cu tot ce vrei
Stau pot să spun în casa ei!
Acum te las, e tot mai frig
Îmi pun de-un ceai de țipirig,
Iar rândurile mele sper,
Să te găsească sus, prosper
Pe boltă, în nemarginit
Acolo unde-ai fost menit!
Te-mbrățișez prieten drag
Că n-o fi mult și bate-n prag
Revederea-n primăvară
Raza ta, și-a mea vioară!

[Ion Lazăr da Coza]

Ideea de a-l face gospodar pe greiere, nu e nouă. Însă tu ai lungiiiiiit-o... Boală lungă - moarte sigură! se spune.

da Coza