Despre un alt fel de a comenta o poezie

[Ionel Mony Constantin]

ultimele ştiri de gina zaharia

stai
astăzi îţi voi fi călăuză
mai am zarurile în care am aşteptat
să mă aştepţi
şi câteva raze de lună
pe care le vom rostogoli într-un cântec
cu ultimele ştiri despre noi

vom poposi în valea cu şerpi
nu-ţi fie teamă
la pieptul meu am talismanul iubirii
veninul e terapie pentru o filă nouă
şi
nu-i aşa
ceva inedit
ne vom pregăti pentru iarna în doi
(magistrală comoară )

întinde mâna
scoate-mă din tabloul acesta
peisajul în care stau zidită mă strânge
am văzut oameni de artă
dând ceaţa la o parte
(pentru autenticitate)
eu recunosc doar valoarea tălpilor goale

ştii
aş vrea să văd galeria prădată
pentru un tablou spart

Este primul text pe care l-am citit astăzi (3 noiembrie 2013)  apoi l-am recitit şi rerecitit. Nu sunt de acord cu unele formulări poetice, dar faptul in sine nu prezintă importanţă. Sunt chestiuni minore care ţin mai mult de gust şi opţiuni.

 Ceea ce m-a impresionat in această POEZIE, intitulată  cu extremă modestie "ultimele ştiri", este faptul că in mare parte m-am regăsit aici, atât cât sunt eu, ca scriitor. Aş zice că autoarea exprimă  prin conţinut un adevărat credo poetic, poate, dar mă tem sa nu exagerez, işi expune metaforic, principiile propriei sale ars poetica.

Ca si domnia sa îi spun cititorului:

stai
astăzi îţi voi fi călăuză
mai am zarurile în care am aşteptat
să mă aştepţi

Gina Zaharia mai are încă înaintea sa viitorul si destul timp pentru a se reinventa ca scriitoare:

vom poposi în valea cu şerpi
nu-ţi fie teamă
la pieptul meu am talismanul iubirii
veninul e terapie pentru o filă nouă

şi
nu-i aşa
ceva inedit

Ea este conştientă de limitele creaţiei sale când îi spune celui care o citeşte:

întinde mâna
scoate-mă din tabloul acesta
peisajul în care stau zidită mă strânge.

Ca o altă Ană a lui Manole, incearcă să spargă zidul constrângerilor în care se simte "întemniţată":

am văzut oameni de artă
dând ceaţa la o parte
(pentru autenticitate)
eu recunosc doar valoarea tălpilor goale

Sper să nu greşesc, dar cred că în aceste ultime două versuri se regăseşte esenţa intregii sale creaţii poetice

Închei aici, cam abrupt, pentru a nu abuza de timpul celor care mă mai citesc încă, spunând odată cu domnia sa intr-un prea frumos final:

aş vrea să văd galeria prădată
pentru un tablou spart

In ceea ce mă priveste nu ştiu cât de mult "timpul va mai avea răbdare" cu mine şi câţi vor mai incerca să-mi prade galeria pentru un tablou spart.

Sper doar că mulţi dintre cei care ostenesc cu pana în mână aplecaţi asupra foii goale, pe care o vor umple cu gândurile şi sufletul lor, vor ţine seama şi de aceste rânduri. 

Doresc ca intr-un viitor apropiat sa ascult la TV cultural  al unui  post important  de televiziune ultimele ştiri  despre activitatea sa

 Vă place sau nu, avem în faţă, fără doar şi poate, una din cele mai bune poezii postate în ultima vreme pe acest site.