„Frumoasele vacanţe”- o minunăţie de carte!

[Ion Nălbitoru]

„Frumoasele vacanţe”- o minunăţie de carte!

 

            O viaţă de om, oricât de lungă ar fi ea, nu este suficientă pentru a vedea  frumuseţile naturale şi spectacolele oferite de anotimpuri pe mirifica noastră planetă. Terra este o planetă plină de viaţă în adevăratul sens al cuvântului. Ea trăieşte alături de „podoaba vie” cu care a înzestrat-o Creatorul.

            Pe 31 august 2014 am avut fericita ocazie s-o întâlnesc pe distinsa scriitoare Elena Buică sosită tocmai de la Toronto, din Canada, pe malul Mării Negre în staţiunea Jupiter la un eveniment deosebit pentru noi românii, Ziua Limbii Române. Din acel moment a început pelerinajul meu mental, alături de dânsa, pe toate meridianele lumii prin intermediul cărţii sale „Frumoasele vacanţe”.

            Fiind un îndrăgostit de jurnalele de călătorie şi de reportajele turistice prin intermediul cărora „circulă” cultura şi civilizaţia lumii ca sângele în corpul uman, am lecturat cu mare plăcere acest volum.  M-am lăsat de fiecare dată pradă extazului şi în timp ce privirea îmi aluneca alene peste cuvintele cu măiestrie „brodate” în filele cărţii în fraze de o savoare aparte, încântătoare, cu ochii minţii vedeam acele imagini clare pe care le descrie autoarea în pelerinajul său alături de nepoţica sa Mara, fiica Andaluza şi ginerele Tibi de pe un continent pe altul. Întâlnim peisaje de vis, civilizaţii, tradiţii şi obiceiuri ce diferă de la un popor la altul, cultura diversă de la un ţinut la altul, dar şi realizări grandioase ale omului ce uneori par inimaginabile.

            Pe parcursul plimbărilor sale prin diferite ţări, doamna Elena Buică ne oferă o multitudine de date geografice, istorice, culturale, dar şi economico-administrative despre ţinuturile prin care o poartă paşii în „vacanţele” familiei sale.

            De fapt volumul „Frumoasele vacanţe” reprezintă în ansamblul său o serie de reportaje turistice din călătoriile sale pe meridianele lumii. Cu toate că doamna Elena Buică ar fi putut scrie volume întregi despre incursiunile domniei sale de când a evadat dintr-un spaţiu totalitar într-o lume a libertăţii, o libertate cu bune şi rele, domnia sa a sintetizat esenţa pitorescului, culturii şi realizării ştiinţifice a civilizaţiilor pe tărâmul cărora şi-a purtat paşii. În unele locuri a poposit relaxându-se, în schiumb în altele a alergat de la un capăt la altul al planetei încercând parcă să ţină pasul cu iureşul lumii efervescente care caracterizează societatea comtemporană, să prindă din zbor măreţile realizări ale unor state şi să fie în pas cu multiplele schimbări care se petrec din clipă în clipă în jurul nostru.

            Pelerinajele doamnei Elena Buică în vacanţele fiicei şi ale ginerelui său, însoţiţi de exuberanta şi neobosita nepoţică, Mara,  variază de la un stat la altul, de la o civilizaţie la alta, de pe un meridian al planetei pe alt meridian cu viteza avionului care-i poartă. Astfel autoarea îşi începe depănarea amintirilor şi a peripeţiilor, de multe ori emoţionante, din istorica Grecie şi continuând cu minunata Spanie trece oceanul în Canada considerată a doua sa patrie  şi despre care ne vorbeşte foarte frumos. Apoi regăsim pe doamna Buică peste alt ocean în Hawai, revine pe pământul natal în România, ne poartă prin toată America (Florida, Washington, Niagara, Marele Canyon, Chicago, Arizona, New York etc), Cuba şi multe alte locuri minunate care cândva erau deşert sau mlaştină, iar astăzi sunt faimoase citadele.

            Autoarea face şi o remarcă foarte interesantă:

             „Dintre toate neamurile de gintă latină, spaniolii cred că se aseamănă cel mai bine cu noi, românii”

             Dar ne vorbeşte în acelaşi timp şi despre obiceiuri ciudate, amuzante. De exemplu în Barcelona:

             „Poţi să-ţi cumperi un cocoş şi să te plimbi cu el în lesă dacă asta pofteşti...”

            Alteori autoarea ne povesteşte şi despre mentalitatea canadienilor care sunt adepţii muncii voluntare în biblioteci, centre medicale, în general în folosul societăţii. Trecând în revistă diferite mentalităţi ale naţiunilor autoarea face şi o paralelă între americani şi români, ca un fel de meditaţie cu gust amar :

            „Mă uitam la americani şi la modul lor de viaţă. Ce oameni aşezaţi, liniştiţi.... Trăiesc în naturaleţe şi simplitate. Românul... este mereu impacientat, săltăreţ, imprevizibil, băşcălios şi nu de puţine ori arogant...”

            Autoarea ne vorbeşte cu multă pasiune despre locurile prin care a umblat pe rând în America: Au pornit din nordul Americii cu escală în Atlanta, iar de acolo până în  Orlando, Florida în sudul statului american. Autoarea ne povesteşte una din „ciudăţeniile” americane, aşa cum le-am considera noi românii:

 „am servit masa la un restaurant la care plăteai o taxă fixă la intrare, destul de modestă şi apoi mâncai ce îţi alegeai şi cât voiai din câteva zeci de feluri pe care le aveai la dispoziţie”     Pe rând sunt trecute în revistă „Disney world”, „MGM Studios” „EPCOT”, ”Showcase”, „Downtown Disney” numit şi „Insula Plăcerilor”, ”St. Petesburg” şi „NASA” unde au avut fericita ocazie să asiste la lansarea unei rachete spaţiale! Autoarea insistă în descrierile sale în special asupra frumuseţilor parcurilor din Florida.

            Dar din programul vacanţelor doamnei Elena Buică n-a lipsit nici patria mamă: România! Astfel ne descrie cu fidelitate locurile minunate din Delta Dunării:

             „Admiram ascunzătorile unor vizuini, măiestria cu care unele păsări îşi făceau cuibul uneori chiar în legănarea plantelor mai înalte crescute din apă...  Cipocitul vâslelor parcă  era o muzică ritmată pe fondul căreia se auzeau soliştii – păsările deltei... Mirosul specific deltei... mişcarea vălurită a apei, toate te trimiteau într-o lume pe care deşi, o vedeai cu ochii, ţi se părea totuşi că e un vis. ... Răsăritul parcă mă încărca de energie, apusurile mă fascinau şi îmi dădeau un fel de beţie...”

            Dar nu numai marea şi delta o încântau ci şi muntele. Când mergea la Pietroşiţa parcă îşi regăsea liniştea sufletească înconjurată de peisaje mirifice.

            Şi totuşi inima de român bate neîncetat în pieptul scriitoarei. Oricât ar încerca să descrie locurile şi frumuseţile din alte părţi ale globului, cu fascinaţia lor, parcă expresiise nu-i vin din adâncul inimii şi al sufletului aşa cum simte la revederea locurilor natale. Simte că trăieşte şi respiră odată cu păsările, animalele şi plantele arealului românesc, cu munţii, marea şi delta noastră.

            În periplul domniei sale prin lume nu scapă nici cascada Niagara cu fascinaţia sa.

Într-una din vacanţele sale într-o zonă muntoasă americană în statul New Hampshire, impresionată de tot ceea ce o înconjura, găseşte totuşi un răgaz şi gândul îi zboară peste ocean la bătrânul continent Europa la ţărişoara sa.

             „Intrând în zona muntoasă, gândurile au fugit iarăşi spre ce cunoşteau ele mai bine, imagini din munţii noştri, din România. Şi oricum se suceau gândurile pe o parte sau pe alta, tot munţii noştri mi se păreau mai frumoşi, tot spre ei simţeam o chemare adâncă”

            În alte vacanţe paşii o poartă pe coasta Atlanticului apoi în Republica Dominicană

            Uneori autoarea face reflecţii veridice despre felul de a vedea frumuseţile planetei dar şi al propriei făpturi:

            „Foarte frumoase locurile vizitate, demne de admirat, dar eu cred că cel mai frumos loc de pe pământ este cel al împlinirii rosturilor tale, căci viaţa îţi vorbeşte în multe graiuri şi dacă ai sufletul şi ochii deschişi poţi vedea în jurul tău – oriunde te-ai afla – un tărâm al frumuseţilor de tot felul, numai dacă vrei să le descoperi.”

            Revenită în Spania face excursii în Mijas, Malaga, Ronda, Granada, Gibraltar dar trece şi pe continentul African în Tanger, Maroc. Ne descrie, ca o atenţionare ce înseamnă civilizaţie, plaja din Benidorm:

            „... sunt cele mai frumoase plaje din lume, cu nisip fin, curăţat zilnic, cu apa mării curată şi transparentă, cu plaja străjuită la ambele capete de splendide stânci, îmbinare de munte şi mare, cu atmosfera ce te face să simţi spiritul mediteranean. Mediterana are aici şi minunate străfunduri, ceea ce a făcut din ea un adevărat rai pentru amatorii de scufundări acvatice”.

            Dar din „Agenda turistică” a doamnei Elena Buică nu lipseşte capitala SUA,Washington, numit şi „oraşul  puterii  mondiale”. Numele său vine de la primul preşedinte al americanilor, George Washington, care a pus piatra de temelie  a Capitoliului. Aici şi „casele mai mici” „degajă solemnitate”.

            Reîntoarsă în Canada, „BUNI” , probabil cu gândul la  viaţa austeră din  România face o constatare demnă de reţinut:

             „Canada oferă o viaţă mai liniştită şi o protecţie socială numărul unu în lume, iar SUA oferă şansa unui câştig mai mare.”

            Dar culmea călătoriilor sale o atinge în Miami, oraşul magic, numit şi Casablanca Americii sau America Mileniului, apoi paşii o poartă:

             „spre celebra plajă Miami Beach, considerată, fără drept de apel, cea mai populară plajă din lume, o adevărată bijuterie”.

             Oraşul Miami a fost construit pe o mlaştină în mai puţin de o jumătate de secol! La fel este şi cu Arizona, „ţinutul ivit în mijlocul deşertului” cu capitala la Phoenix!

            Iată că americanii au construit o minunăţie pe o mlaştină şi alta într-un deşert, în timp ce aleşii neamului românesc, de după revoluţie, au intrat în cartea recordurilor cu inovaţiile lor: au făcut parc în pădure sau pe câmp, au construit stadioane în pantă, echipa „deşteptilor” fiind în deal şi a „proştilor” în vale!!! În curând vor ajunge la performanţa de a deschide pârtii de schi în Deltă şi o plajă cu cel mai fin nisip în Munţii Făgăraş!!!

            De „ochiul ager” al autoarei nu scapă nici rezervaţia de crocodili din Florida:

             „Aceasta este cea mai mare rezervaţie naturală subtropicală din America”.

            „Buni” descrie cu lux de amănunte mirajul acesteia, dar eu las cititorul să-şi satisfacă curiozitatea prin lecturarea acestei minunate cărţi „Frumoasele vacanţe”!

            În cele din urmă autoarea îşi satisface şi marele vis, acela de a se plimba printre zgârie nori, la New York! Apoi pelerinajul său continuă în Atlantic City şi Las Vegas considerate capitale ale jocurilor de noroc „întrecute recent doar de Macao, noua stea a jocurilor de noroc, oraş aflat în China”.

            De condeiul scriitoarei nu scapă nici Ontario, apoi pe rând ne poartă în Arizona pe valea râului Colorado la Marele Canyon, apoi prin „uriaşa metropolă Chicago” pe care îl numeşte „Oraşul de sub nori”.

            Dar autoarea nu omite nici patria adoptivă, Canada, prezentând imagini de o frumuseţe rară din ţinuturile montane,  dar şi oraşe ca Toronto şi Ottawa.

            Lecturând volumul de impresii de călătorie „Frumoasele vacanţe” în care autoarea redescoperă arta reportajului turistic, realizezi câte frumuseţi ne oferă natura şi câte minunăţii a reuşit să facă omul pe această planetă. Privind la realizările altor state şi la ceea ce se întâmplă la noi te apucă nostalgia. Şi meditez cum este posibilă o asemenea minune că de 2000 de ani imperii după imperii au trecut peste teritoriul unde trăieşte poporul român şi l-au tot jefuit, iar în prezent şi cu ajutorul autorităţilor, şi bogăţiile tot nu secătuiesc! Nu este oare o minune Divină!?

            Străinii ne apreciază şi ne invidiază iar noi ne denigrăm... Noi aruncăm valorile la coş, străinii le adună şi le folosesc în interesul naţiunii lor.

            În „Frumoasele vacanţe” există o continuă paralelă între diferitele zone ale Terrei atât ale cadrului natural cât şi din punct de vedere al civilizaţiei.

            Lecturând volumul de reportaje al doamnei Elena Buică te delectezi, uiţi de necazuri şi supărări, de stresul vieţii cotidiene din ţară, energiile negative dispar treptat făcând loc atitudinilor pozitive.

            Purtat prin paginile acestei minunate cărţi devi martor a ceea ce este mai frumos şi spectaculos pe planetă, vezi o altă faţă a lumii, a culturii şi a civilizaţiei. Luată în ansamblul său imaginea vieţii pe pământ capătă o altă conotaţie, alte sensuri, ca o comuniune a omului cu Divinitatea, a omului cu măreţile sale realizări şi natura ce-i oferă, gratuit, splendorile sale.

 

ION NĂLBITORU  - membru  al LSR