HAIKU

[Belean Maria Ileana]

Câteva din regulile estetice ale haiku-ului: (extras din articolul "Exerciţii de universalitate" - Dan Mitruţ)

 

- Un haiku este un poem de mici dimensiuni creat între limitele unor reguli speciale. În afara acestor reguli şi limite, creaţia îşi pierde calitatea de haiku.

- Tematica unui haiku: meditaţia asupra naturii.

- Este un poem în forma fixă, trei versuri fără ritm, cu măsura de 5-7-5 silabe.

- Un haiku în forma liberă poate avea între 17 şi 19 silabe. Măsura fixă a celor trei versuri nu se respectă.

- Un haiku în forma fixă/liberă poate avea aspectul unei terţine sau a unui poem într-un vers.

- Referinţa sezonală (kigo): un cuvânt care sugerează un anotimp (fenomene cereşti, fenomene terestre, evenimente/sărbători, animale, plante, acţiuni umane specifice primăverii, verii, toamnei, iernii) sau Anul Nou.

- Folosirea unei pauze/cezuri (Kireji) după primul sau al doilea vers. Are valoarea unei pauze de sens, contribuind la accentuarea sugestiei, elementul esenţial al unui haiku. Se notează prin liniuţă (-).

- Structura interioară în trei trepte; referire la ceva (Ce?) în timp (Când?) şi în spaţiu (Unde?). Ecuaţia se poate simplifica la Ce/Cand? sau Ce/Unde?.

Exemple;

 

nevăzutul scâncind

pâlcuri dezmăţate-n fum

vântul călare   

                  (Dana Stefan)

 

Pe lac liniştit

Trec pescari peste lună

‘ncet risipind-o.  

                  (Ivăşcan Horia)

 

un bob de ploaie

şopteşte florii de tei

într-o ceaşcă de ceai

                   (Dara Blu)

 

din drum de ne-ntors

lumina ma scade

cu inca un pas

                    (Dumitru Cioaca-Genuneanu)

http://ro.wikipedia.org/wiki/Haiku

http://personal.bogdanlazar.ro/html/haiku_-_poezie_japoneza.html

http://leedee.wordpress.com/haiku/

interesant si aici!

http://romaniankukai.blogspot.com/

[Elena Victoria Glodean]

Cum nu se scrie un haiku

 

Conţin postările dv. vreunul din aceste NU-uri? Verificaţi totuşi!

Haiku-ul nu e un text împărţit în 3 versuri 5-7-5 silabe, nici o “o bucăţică de proză”. Haiku-ul este o formă de artă care cere studiu şi disciplină.

Haiku-ul nu e totdeauna împărţit în 5-7-5 silabe. Socoteala 5-7-5 se referă la japonezele onji (simboluri/sunete) nu la silabele englezeşti. De obicei e vorba de o alternanţă a versurilor de forma: scurt/lung/scurt. Nu vă omorîţi să vă iasă neapărat socoteala.

Haiku-ul nu este versificaţie (în sensul limbii poetice engleze) ci este poezie pură.

Haiku-ul nu este comparaţie sau metaforă. Ele transformă haiku-ul în poezie englezească.

Haiku-ul nu este o demonstraţie de intelectualitate – este un răspuns intuitiv dat naturii.

Haiku-ul nu este o carte poştală sau o “belvedere”. Este o clipă intensă de conştiinţă care poate fi împărtăşită de către cititor. Haiku-ul trebuie să aibă un înţeles adînc.

Haiku-ul nu e un poem în care primul sau ultimul vers este un titlu pentru celelalte două. Toate cele trei versuri sînt necesare pentru limpezimea unui haiku. Nu irosiţi cezura.

Haiku-ul nu este comentariul sau rezumatul experienţei poetice. El are o finalitate deschisă pe care cititorul o prelungeşte în propria creaţie.

Haiku-ul nu este un talmeş-balmeş de cuvinte strîns unite pentru a ieşi la socoteală (5-7-5) sau o precipitată încurcătură de limbă. Haiku-ul trebuie să fie fluent, mai ales cînd e rostit cu voce tare. Nu are decît rar rimă. Evitaţi continuitatea discursivă a versurilor (run-on lines – caracteristică poeziei occidentale). Încercaţi să scrieţi haiku fără asemenea versuri.

Haiku-ul nu-i o poezie cu ritm mecanic dar finalurile versurilor trebuie să fie dacă e posibil ca un gînd expresiv şi poetic integral. Haiku-ul cere finisare! “Tot ce merită să fie făcut trebuie făcut bine.”

Haiku-ul n-are de a face cu valorile umane, nici cu morala, judecăţile, comentariul, etc. Nu este o epigramă sau un cuplet. Nu e didactic, nici făţiş, nici mascat. El este al naturii şi al naturii (esenţei) lucrurilor. A surprinde (revela) natura lucrurilor este estenţa unui bun haiku.

Haiku-ul nu e antropomorf, precum în poezia engleză. Nu-i umanizare a naturii şi nici personificare. Mai degrabă este naturalizare a omului. E o diferenţă delicată.

Haiku-ul nu generalizează. El prezintă un lucru, un moment, un loc, un anotimp, o întîmplare aparte. E poezie a naturii în înţelesul japonez (ZEN). În clipa prezentă/în imediat.

Haiku-ul nu spune (indiscret) totul. Indică doar, nu spune.
Arată, nu rosteşte.

Haiku-ul nu este obscur. Anotimpul (ki) trebuie amintit sau trebuie folosit un cuvînt-simbol (kigo). Cititorul trebuie să fie în stare să simtă dispoziţia/atmosfera anotimpului/întîmplarea. Respectaţi particularităţile. Nu spuneţi “copac” pentru mesteacăn, nici “pasăre” pentru pitulice, de exemplu. Lucrul/momentul/locul/antompul trebuie să fie evidente pentru cititor. Evitaţi “această” sau “acea” pasăre/insectă/frunză etc. E superfluu.

Haiku-ul nu-i o “imagine simpatică”, nici un machiaj pentru a “scoate în evidenţă”. El e un joc între două sau mai multe lucruri într-o stare de încordare susţinută – nu spuneţi cititorului cum să reacţioneze; lăsaţi-i libertatea de a participa la creaţie.

Haiku-ul nu este orice-ţi trece prin minte. El este o experienţă a iluminării (revelaţiei) împărtăşită cu cititorul. Este stare de conştienţă sporită, nu imagini închipuite. Este ceea ce se întîmplă chiar acum şi aici, nu un vis cu ochii deschişi sau o exhibare.

Nu folosiţi cuvinte în plus, care se suprapun sau spun acelaşi lucru, precum aprilie/primăvară, iarnă/zăpadă. Fiecare cuvînt trebuie să aibă valoarea şi importanţa sa. Drămuiţi-le.

Haiku-ul nu-i un “poem scurt” pentru oricine ştie să numere pînă la 17. Marii Maeştri au lucrat la el uneori o viaţă întreagă.

Haiku-ul nu-i uşor de scris, dar cînd te-ai prins, te poţi bucura să-l încerci. Studiul şi disciplina ascut percepţia şi îmbunătăţesc toate aspectele scrisului, precum a-i adăuga savoare (gust) vieţii. Haiku-ul este ceea ce este.

Dacă aţi sărit unul sau mai multe din aceste Nu-uri, reluaţi ghidul; avem nevoie de haijini buni. Succes!

 

Corneliu Traian Atanasiu
(Traducerea din limba engleza a unui articol privind rigorile scrierii unui haiku reusit.
postat in 2007-02-08 pe Agonie.ro).

[Belean Maria Ileana]

Imi place articolul adus de dv , al d-lui Atanasiu. Chiar v-as ruga frumos sa deschideti o discutie dv cu acest text sa ramana ca un reper pentru toti cei interesati. Multumesc mult si sa aveti o seara frumoasa!

Elena Victoria Glodean a spus :

Cum nu se scrie un haiku

 

Conţin postările dv. vreunul din aceste NU-uri? Verificaţi totuşi!

Haiku-ul nu e un text împărţit în 3 versuri 5-7-5 silabe, nici o “o bucăţică de proză”. Haiku-ul este o formă de artă care cere studiu şi disciplină.

Haiku-ul nu e totdeauna împărţit în 5-7-5 silabe. Socoteala 5-7-5 se referă la japonezele onji (simboluri/sunete) nu la silabele englezeşti. De obicei e vorba de o alternanţă a versurilor de forma: scurt/lung/scurt. Nu vă omorîţi să vă iasă neapărat socoteala.

Haiku-ul nu este versificaţie (în sensul limbii poetice engleze) ci este poezie pură.

Haiku-ul nu este comparaţie sau metaforă. Ele transformă haiku-ul în poezie englezească.

Haiku-ul nu este o demonstraţie de intelectualitate – este un răspuns intuitiv dat naturii.

Haiku-ul nu este o carte poştală sau o “belvedere”. Este o clipă intensă de conştiinţă care poate fi împărtăşită de către cititor. Haiku-ul trebuie să aibă un înţeles adînc.

Haiku-ul nu e un poem în care primul sau ultimul vers este un titlu pentru celelalte două. Toate cele trei versuri sînt necesare pentru limpezimea unui haiku. Nu irosiţi cezura.

Haiku-ul nu este comentariul sau rezumatul experienţei poetice. El are o finalitate deschisă pe care cititorul o prelungeşte în propria creaţie.

Haiku-ul nu este un talmeş-balmeş de cuvinte strîns unite pentru a ieşi la socoteală (5-7-5) sau o precipitată încurcătură de limbă. Haiku-ul trebuie să fie fluent, mai ales cînd e rostit cu voce tare. Nu are decît rar rimă. Evitaţi continuitatea discursivă a versurilor (run-on lines – caracteristică poeziei occidentale). Încercaţi să scrieţi haiku fără asemenea versuri.

Haiku-ul nu-i o poezie cu ritm mecanic dar finalurile versurilor trebuie să fie dacă e posibil ca un gînd expresiv şi poetic integral. Haiku-ul cere finisare! “Tot ce merită să fie făcut trebuie făcut bine.”

Haiku-ul n-are de a face cu valorile umane, nici cu morala, judecăţile, comentariul, etc. Nu este o epigramă sau un cuplet. Nu e didactic, nici făţiş, nici mascat. El este al naturii şi al naturii (esenţei) lucrurilor. A surprinde (revela) natura lucrurilor este estenţa unui bun haiku.

Haiku-ul nu e antropomorf, precum în poezia engleză. Nu-i umanizare a naturii şi nici personificare. Mai degrabă este naturalizare a omului. E o diferenţă delicată.

Haiku-ul nu generalizează. El prezintă un lucru, un moment, un loc, un anotimp, o întîmplare aparte. E poezie a naturii în înţelesul japonez (ZEN). În clipa prezentă/în imediat.

Haiku-ul nu spune (indiscret) totul. Indică doar, nu spune.
Arată, nu rosteşte.

Haiku-ul nu este obscur. Anotimpul (ki) trebuie amintit sau trebuie folosit un cuvînt-simbol (kigo). Cititorul trebuie să fie în stare să simtă dispoziţia/atmosfera anotimpului/întîmplarea. Respectaţi particularităţile. Nu spuneţi “copac” pentru mesteacăn, nici “pasăre” pentru pitulice, de exemplu. Lucrul/momentul/locul/antompul trebuie să fie evidente pentru cititor. Evitaţi “această” sau “acea” pasăre/insectă/frunză etc. E superfluu.

Haiku-ul nu-i o “imagine simpatică”, nici un machiaj pentru a “scoate în evidenţă”. El e un joc între două sau mai multe lucruri într-o stare de încordare susţinută – nu spuneţi cititorului cum să reacţioneze; lăsaţi-i libertatea de a participa la creaţie.

Haiku-ul nu este orice-ţi trece prin minte. El este o experienţă a iluminării (revelaţiei) împărtăşită cu cititorul. Este stare de conştienţă sporită, nu imagini închipuite. Este ceea ce se întîmplă chiar acum şi aici, nu un vis cu ochii deschişi sau o exhibare.

Nu folosiţi cuvinte în plus, care se suprapun sau spun acelaşi lucru, precum aprilie/primăvară, iarnă/zăpadă. Fiecare cuvînt trebuie să aibă valoarea şi importanţa sa. Drămuiţi-le.

Haiku-ul nu-i un “poem scurt” pentru oricine ştie să numere pînă la 17. Marii Maeştri au lucrat la el uneori o viaţă întreagă.

Haiku-ul nu-i uşor de scris, dar cînd te-ai prins, te poţi bucura să-l încerci. Studiul şi disciplina ascut percepţia şi îmbunătăţesc toate aspectele scrisului, precum a-i adăuga savoare (gust) vieţii. Haiku-ul este ceea ce este.

Dacă aţi sărit unul sau mai multe din aceste Nu-uri, reluaţi ghidul; avem nevoie de haijini buni. Succes!

 

Corneliu Traian Atanasiu
(Traducerea din limba engleza a unui articol privind rigorile scrierii unui haiku reusit.
postat in 2007-02-08 pe Agonie.ro).