Fata rapita de Soare – studiu de Mitologie comparata si hermetica

[CREAȚII ȘI CULEGERI FOLCLORICE]

Fata rapita de Soare – studiu de Mitologie comparata si hermetica

Am gasit in cartea lui Ionel Oprisan – Basme fantastice romanesti, vol.1 / Fata rapita de Soare,- basmul cu acelasi titlu, pe care autorul culegerii il adauga celorlalte basme ale sale chiar la inceput. Ionel Oprisan, face o referire interesanta in micul capitol introductiv, “Destinul basmului romanesc in actualitate” (pg.9):
“Noutatea absoluta a metodologiei noastre o constituie dialogul post narativ cu povestitorul despre semnificatia basmului tocmai incheiat, despre lumea fantastica si mitologica prezenta in el sau despre infuziunile culturii si mentalitatii populare in sens mai larg care ne-au starnit interesul.
Intrebarile formulate de noi au generat nu odata raspunsuri fundamentale pentru intelegerea nu numai a tipului sau motivului respectiv ci chiar a basmului in totalitatea lui.”
Metodologia aplicata de Ionel Oprisan, este desigur incitanta dar nu rezolva problemele legate de semnificatiile basmelor, de tipologie, de mesajele pe care aceste basme le transmit prin timp generatiilor prezente si viitoare. Dialogul cu povestitorul lasa inchise toate usile care ar duce catre intelegerea stiintifica a basmelor. Facem aceasta afirmatie dintr-un motiv simplu: Povestitorul nu este decat purtatorul basmelor, el face legatura dintre sursa informala primordiala si destinatarii acestor informatii arhaice reactualizate in timp. Este ca si in cazul unui postas. Omul este acela care aduce scrisorile, dar nu cunoaste continutul lor. In cazul povestitorului, se intampla acelasi lucru, chiar daca scrisoarea este desfacuta si transmiterea continutului se realizeaza pe cale orala. Ar fi fost mai productiv daca cercetarea ne-ar fi oferit in paralel cu textele prezentate si o incercare argumentata de clasificare a basmelor si de interpretare a continutului lor, indiferent de perspectiva din care s-ar fi realizat acest lucru: mitologica, hermetica, sau de alta natura.Lucrul acesta nu se intampla. Sper totusi ca rezolvarea sta in alta parte si ma gandesc la Institutul de Etnografie si Folclor, ori in alte institute abilitate sa faca astfel de lucruri importante pentru cunoasterea in profunzime a universului nostru cultural.
Continutul basmului: “Fata rapita de soare”
Soarele fura o fata frumoasa si traieste cu ea. Fata vrea sa ii vada chipul si intr-o noapte, din lumanarea la lumina careia se uita la soare, cade o lacrima de ceara si soarele se trezeste.Suparat el pleaca, cerandu-i fetei sa il caute.Dupa mai multe peripetii, fata ajunge pe rand la trei sfinte: Sfanta Miercuri, Vineri si Duminica de la care primeste niste mere de aur, o vartelnita si o closca cu puii de aur. Pana la urma, ea ajunge la un rau unde o tiganca spala de sange camasa soarelui.In schimbul obiectelor pe care le poseda, primeste invoirea sa doartma cu soarele in camera. Descoperita ca l-a adormit intentionat pe soare, tiganca este pedepsita , legata de un cal si omorata.
Vom incerca cu mijloacele noastre proprii destul de modeste, sa vedem ce loc ocupa basmul in clasificarea lui Saineanu si care este realitatea transmisa simbolic cititorului.Avem un basm, dispunem de clasificarea basmelor facuta de Lazar Saineanu, dar din clipa aceasta lucrurile incep sa se incurce.Aceasta deoarece in ciuda faptului ca sub acelasi titlu continutul trebuie privit unitar, in realitate, exista doar un motiv ( regasit la Apuleius in “Magarul de aur”-reprezentat de episodul: “Amor si Psyche”)in jurul caruia sunt anexate o serie de motive pe care le consideram fiind autohtone.Aceste motive pot fi grupate separat si constitui substanta altui basm. Prin urmare ne-am lovi de doua linii mitologice care fuzioneaza la un moment dat creind un produs nou. Una dintre ele este de natura greaca-desi am inceput sa ma indoiesc la un moment dat de veridicitatea propriei afirmatii,- iar a doua este de natura traco – geta, privind istoria noastra nationala. Am putea discuta despre urmatoarele posibilitati de interpretare:

1)-Considerand motivul Amor si Psyche de natura greaca, basmul ar putea fi privit ca unul de factura greaca in totalitate, transmis si dezvoltandu-se in aria culturala a colonistilor greci veniti pe malurile Marii Negre. In timpul schimburilor comerciale si culturale, basmul a fost difuzat in spatiul Mord-Dunarean, transformandu-se odata cu scurgerea vremii intr-un produs autohton.
2)-Basmul este rezultatul fuziunii unor motive grecesti cu unele motive autohtone, dand nastere unei forme hibride.
3)-Exista si cea de a treia posibilitate, ca basmul sa se fi realizat cultural in spatiul nostru si sa fi migrat dupa aceea in tarile invecinate, devenind dupa credinta acelora un bun national.
Faptul ca Apuleius fixeaza basmul in scris, legandu-l de Milet, rezolva numai partial problema, deoarece interpretarea textului din punct de vedere hermetic lipseste cu desavarsire in totalitatea cazurilor.Exista aici episodul oracular in care tatal fetei primeste urmatorul raspuns:
” Fecioara gatita ca de nunta sa fie parasita pe o stanca prapastioasa si acolo isi va afla un sot nu din neam de muritor ci o dihanie din soiul serpilor, cruda si cumplita, groaza lui Joe si spaima Styxului.”
Prima interpretare hermetica acordata textului, se lega de cetatea Atena si de cele doua razboaie medice. Fecioara era de fapt zeita Fecioara-Atena- a carei templu s-a ridicat pe Acropole adica pe un varf de stanca.Regele persan Xerxes I, era Sarpele, fapt atestat si in Vechiul Testament sub diferite forme:
-Sarpele care va face perechea primordiala-Adam si Eva- sa muste din fructul arborelui interzis pacatul lor fiind rasplatit cu moartea si izgonirea din Rai.
-Mai apare Sarpele de arama din pustie, care ii va vindeca pe copiii lui Israel muscati de reptilele veninoase aflate in numar extrem de mare in Valea Serpilor.
-Una din ramurile popoarelor Asiei Mici purta numele de Leviti, avand in aceasta denumire prezenta si notiunea de sarpe.
-Iconografia greaca vorbind despre o categorie de hominizi razvratiti impotriva lui Zeus, ii arata in iconografia lor pe jumatate oameni, pe jumatate serpi.
-O imagine singulara independenta sau sub influenta mitologiei grecesti prezinta unul dintre eroii nostri, pe jumatate inghitit de sarpe.
-Denumirea unor divinitati Feniciene, se refera la Dumnezeu Sarpele.
-Dincolo de natura chtonica a sarpelui, acesta mai poate fi vazut ca fiind si de natura solara, din moment ce multi stalpi funerari sunt prezentati cu niste simboluri serpentiforme ascendente care se indreapta catre discul solar.
Sigur ca despre acest sarpe solar cat si de celelalte reprezentari simbolice ale sarpelui se poate vorbi foarte mult.

In cadrul basmului romanesc aparut in culegerea de basme a lui Ionel Oprisan, apar la un moment dat niste sfinte / zeitati care sunt numite dupa zilele saptamanii: Sfanta Miercuri, Sfanta Vineri si Sfanta Duminica.Dam aici un citat din text care aminteste de prima intalnire a fetei cu sfanta:
“Si-a ajuns intr-o padure.Si mergand prin padurea aceea, a vazut o casuta mica de tot.( ?! )Si s-a dus la casuta aceea. S-a dus si a batut in poarta.Era sfanta Miercuri acolo.Bate in poarta si spune Sfanta Miercuri:
-Cine este acolo?
-Eu.
-Daca esti om bun intra.Daca esti om rau, dispari de la casuta mea fiindca am o catelusa cu dintii de fier si maselele de otel.Daca-i dau drumul, te face pulbere si praf. – incheiat citatul.
Istoria se repeta si in cazul intalnirii fetei cu celelalte Sfinte.Legat de acest motiv folcloric, imi pun mai multe intrebari:
-De ce casuta Sfintei Miercuri este asa de mica?
-De ce aceste trei Sfinte au toate cate un catel de paza la casele lor?
Interpretarile pot si aici sa varieze foarte mult, pornind de la adevarul continut insasi in text. Casa se putea sa fie foarte mica, un fel de chilie-sacra-redusa la nevoile unei singure persoane.Fiind vorba de o sfanta, chilia poate sa fie substituita de imaginar printr-o bisericuta mai mica in raport de altel;e cunoscute ale caror dimensiuni erau probabil cu mult mai mari si mai frumoase, adevarate temple. Nu ne contrazicem, deoarece nu stim in ce epoca a fost proiectat imaginarul povestitoarei: cea antecrestina, ceea ce presupune o perioada dinainte de Cristos sau dupa.Aceasta deoarece povestitoarea vorbeste despre Sfanta pe care de altfel o si numeste, dar subdimensioneaza casele acesteia impingand-o astfel temporal intr-o perioada cu mult anterioara.In afara de casa mica, mai exista o locatie in care poate trai-intre ghilimele- o persoana. Este vorba despre un mormant, sau o urna.Sicriul este o casa. Mormantul este o casa. Urna celui mort este si ea tot o casa, in care sta defunctul.
Sa ne amintim ca vina fetei este ca tinand o lumanare ( simbolul rugului funerar) a ars pielea cu ceara, sotul s-a sculat si a plecat si sotia a trebuit sa il urmeze.In “Povestea porcului” cat si in alte basme si povesti, pielea sotului este aruncata de asemenea in foc. Basmul nostru aminteste de un rug funerar, prin arderea celui defunct, de ingroparea acestuia intr-o casa mica – urna funerara.Referirile culturale, corespund descoperirilor arheologice de teren, in ce priveste obiceiurile geto-dacilor.Sfanta Miercuri, in alte basme romanesti sfanta este Luni ( Luna ) cat si celelalte reprezentante ale sacrului alcatuiesc impreuna o triada. Este vorba de o zeita care este reprezentata prin trei forme corporale diferite.Aceasta zeita este insotita de Kerberos, cainele infernului. Zeita care este insotita de cainii ei funerari este Hekate, sau Persefona ( Proserpina).
Ce fac aceste zeite? Ii daruiesc fetei niste obiecte de aur.Ea le va darui in trei nopti consecutiv, tigancii-dar tiganca este pe de-o parte imaginea intunecata a mortii, a intunericului, respectiv a Persefonei / Zeitei , stapana lumii infernale. In acelasi timp, tiganca este imaginea sclavilor care vor ingropa un tezaur regal, dupa care vor fi omorati asa cum se intampla si cu femeia legata de acest aspect funerar- ca sa doarma alaturi de sotul ei.Ori a dormi alaturi de sotul defunct presupune un singur lucru pe care cititorul deja la intuit.
Interpretarea in aceasta perspectiva a basmului-face posibila mutarea lui din aria culturala greaca a razboaielor medice, in spatiul romanesc de cultura, ca o creatie propie. El ne vorbeste despre Sarpele lui Iorgovan, de Iason si Medeea, Orfeu si Euridice si face o aluzie subtila la un mormant-se pare ca dublu, dar si la un tezaur alcatuit din obiecte de aur ingropat alaturi de persoanele regale ingropate in aceasta zona.

Faptul ca basmul este de factura simbolica, este explicat se prezenta unor elemente care capata un caracter fantastic, evadand din logica noastra omeneasca si apropiindu-se oprin actiunile lor de miracol. Acelasi motiv aparut intr-un basm, are o semnificatie, dar fixat in cadrul altuia isi poate schimba caracterul simbolic, devenind altceva. Interpretarea motivului simbolic, poate varia la un moment dat atat in cadrul basmului dar si in basmele in care apare in cadrul altor contexte literare. Unul dintre simbolurile care apare aici, este “musca.” Dfanta Duminica, ii daruieste fetei rapite de Soare, o closca cu puii de aur.Si odata cu aceasta o musca:
“Era o padure deasa de nu puteai sa treci ( prin ea ). Sfanta Duminica i-a legat ochii (?!), i-a legat o musca acolo la ochi si i-a spus:
-Ai sa intri si ai sa mergi. Cat o bazai musca tu sa mergi.Cand musca nu o sa mai bazaie, atunci sa te dezlegi la ochi.”
Avem aici fie doua elemente deosebite-legatul fetei la ochi si existenta sau aparitia mustei. Ele pot fi interpretate separat sau numai impreuna.Separat, musca poate reprezenta prezenta unui factor agasant care o chinuie pe fata cu bazaitul ei.Aceeasi musca poate fi in acelasi timp sufletul desprins de trup care se indreapta spre lumea infernala. Greuceanu ca sa intre in casa zmeoaicelor se da peste cap si se transforma intr-o musca. Dar musca poate sa se refere sii la aspectul insignifiant al fiintei omenesti in raport de universul in care traieste.Fata legata la ochi, este un simbol al celui care a murit. Ea nu mai vede lumina soarelui. Tenebrele lumii infernale sunt reprezentate aici de existenta unei paduri. Este locul care seamana cu haosul, in care nu te poti orienta. Din aceasta perspectiva a orientarii, musca pare sa devina unul dintre animalele funerare care il insoteste si calauzeste pe defunct catre lumea infernala prin labirintul universului.Dincolo de aceasta intrebare, mi-am pus o intrebare. Daca basmul are in sine influente grecesti-dar aceasta raportare poate fi discutabila, cum o sa vedem mai departe, sa vedem daca aceasta musca, apare in mitologia Greaca si ce face ea acolo. Astfel, citim despre Io:
O preoteasa din templul Herei, din vestita cetate Argos, este pe cale de a fi sedusa de Zeus.Ea fuge, si ca sa o rataceasca si sa nu ajunga sub protectia tatalui sau,-fluviul zeu Inahos,-divinul “si-a incruntat privirea si peste fluviu s-a lasat un nor mai negru decat noaptea.Io s-a ratacit in bezna.” (pg.101,Alexandru Mitru, Legendele Olimpului,Chisinau, Hyperion 1990)
Aceasta explica de ce sfanta Duminica a legat-o in basmul nostru pe fata la ochi.In wikipedia, intalnim despre Io, rezumata urmatoarea poveste mitologica despre Io:
“In mitologia greacă, Io era o tânără din cetatea Argos, preoteasă în templul zeiței Hera. Tatăl ei era un zeu al râului, Inachus, descendent al lui Oceanus. Se spune că Zeus a rămas impresionat de frumusețea acestei fete și s-a îndrăgostit de ea. Conform unei legende iubirea zeului pentru Io a fost cauzată de farmecele făcute de Iynx, fiica nimfei Echo. Tânăra fată a avut într-o noapte un vis, în care i se poruncea să meargă pe malul lacului din Lerna și să i se dăruiască lui Zeus. Io încearcă să refuze o uniune cu zeul, însă tatăl ei, sfătuit de oracolele din oracolul din Delfi și din Dodone, hotărăște să nu stârnească mânia divină și să se supună. Io a mers un câmp, iar Zeus a acoperit-o cu o perdea de nori pentru ca soția lui, Hera, să nu vadă adulterul comis. Hera bănuiește însă aventura, iar Zeus pentru a-și proteja iubita, o transformă într-o frumoasă junincă albă. Zeița însă nu se lasă păcălită și cere drept cadou juninca, apoi o încredințează în paza lui Argus, un monstru cu o sută de ochi și o rudă a tinerei Io.
Făcându-i-se milă de iubita sa, Zeus îi poruncește lui Hermes să îl ucidă pe Argus și să o elibereze pe Io. Folosindu-și bagheta magică, acesta reușește să adoarmă toți cei o sută de ochi ai lui Argus și îl omoară cu o bâtă. Între timp însă, Hera trimite un tăun care să o chinuie pe Io, făcând-o să parcurgă ținuturile Greciei. Ea  trece marea   care îi va lua mai târziu numele, Marea Ionică, iar apoi străbate strâmtoarea Bosfor (numele acestei strâmtori înseamnă “vadul vacii”, amintinde de mitul lui Io). Întâlnindu-l pe Prometeu în timp ce acesta era înlănțuit în Munții Caucaz, lui Io îi este prezis că își va recăpăta curând forma umană și că va fi strămoașa celui mai mare erou, Heracle. Io își continuă drumul și ajunge în Egipt unde, în cele din urmă, Zeus o preschimbă în om și unde aduce pe lume un copil conceput cu acest zeu, Epafos. Io se căsătorește mai târziu cu regele egiptean Osiris si devine regina Isis.”
In legenda greaca, musca este de fapt un taun. Dar musca isi mai face inca odata aparitia in Balada lui Iovan Iorgovan, cand pe cale de a fi omorat, uriasul sarpe al Cernei, ameninta ca din capul sau se va naste musca columbaca, care va face foarte mult rau oamenilor.
Scena legarii la ochi din basm, mai apare si in legenda lui Io, intr-o alta constructie mitica:(pg.105):
“Asta si urmareste Hermes.S-adoarma monstrul ce ce pazeste pe fiica fluviului Inahos, si sa-l ucida.(…)Monstrului i se inchid ochii sub cantecul duios din nai.(…) Hermes isi duce caduceul peste tot trupul monstrului.Iar caduceul mangaie ochii lui Argus ca sa adoarma tot mai adanc ca-ntr-un mormant.(…) De sub vesmantul de pastor, ( Hermes) isi scoate arma ascutita si loveste grumazul gros al monstrului.Capul s-a despartit de trunchi rostogolindu-se pe vai.(…) Capul si trunchiul se zdrobesc. Muntele s-a inrosit de sange. Ochii lui Argus s-au desprins si de pe cap si de pe trunchi si-s risipiti mai peste tot.”Muntele inrosit de sangele monstrului,apare pe camasa soarelui sub forma unor stropi de sange. Primul nume care imi vine in minte gandindu-ma la Muntele inrosit de sange, este Rosia Montana.Poate sa fie un accident, o intamplare, dar imi amintesc ca Medeea il va ajuta pe Iason sa capete lana de aur si ca ea il va adormi pe sarpele balaur care o pazeste, cu farmecele ei.Ochii risipiti pretutindeni sunt stelele dar si oamenii care au murit-de aceia ochii sunt risipiti peste tot.Vazand lucrurile astfel, simtim undeva in imediata apropiere, muntele sacru al mortii, Kogaionon.

As vrea sa vorbim putin de simbolismul obiectelor primite de fata de la sfinte. Aceste obiecte sunt: Doua mere de aur, o vartelnita de aur si  o closca cu puii de aur. Aceste simboluri pot fi simboluri cosmice, denumirile populare ale unor constelatii ceresti. Ele pot fi si obiecte materiale de natura terestre, asa cum sustine si povestitoarea:
"-Si alea, merele, vartelnita, la ce foloseau?
-Erau lucruri de aur acelea."
In afara de asta, ar mai putea exista si alte explicatii de natura simbolica.
Toate acestea sunt discutabile la randul lor. Rezonand putin si cu alte materiale legate de mitologia noastra populara, hai sa vedem care este povestea pe care o spun eu legata de aceste intamplari:
Fata dispune de niste obiecte sacre din aur. Sacralitatea obiectelor poate veni din faptul ca ele sunt de aur si acesta este un simbol al zeilor cat si al regilor si imparatilor pe pamant. Ea are aceste obiecte materiale sacre, ope care le daruieste altcuiva, si anume tigancii. Dar tigasnca, este o femeie cu pielea inchisa la culoare, neagra.Tiganca poate fi reprezentarea simbolica a mortii-la fel ca si Negru voda din balada care inseamna printre altele si: Neagra , iar alaturat, voda sau Vada+apa, deci=Apa neagra. Aceasta ar insemna de fapt ca fata a daruit  unei ape negre, infernale, -Cerna avand aceeasi semnificatie,- niste obiecte de aur de natura strict materiala. Aluzia este mai directa atunci cand citim balada lui Iovan Iorgovan:
Inceata Cerno inceata
Apa mea laudata,
Ca ti-oi da...
Si aici, eroul enunta obiectele pe care le ofera Cernei.
Aceasta este insa una dintre explicatiile probabile.
Explicatiile nu au valoarea absoluta a adevarului. Sugestiile pe care le desprindem de aici, au o valoare relativa, sugerand niste lucruri aproximative, cu caracter general. Atata timp cat ele nu sunt sprijinite de catre o cercetare arheologica, tot ce spunem aici se apropie mai degraba de lumea virtuala a basmului decat de realitatea in care ne miscam. Sa spunem cateva cuvinte si despre moartea tigancii. Atunci soarele a dat ordin sa se scoata calul care nu a vazut 12 ani soarele.L-au scos din grajd si si au legat tiganca de coada calului.Pe cal au pus un sac cu nuci si- i-au dat drumul.Si cand i-au dat drumul la cal acesta a inceput sa fuga. Si unde pica mani Se faceau fantani Unde pica picior Se facea izvor. Unde pica cap Se facea bulhac. Ceea ce mi se pare interesant aici este aceasta transformare a unor parti ale corpului omenesc prin moarte, in cu totul alte lucruri care devin bunuri apartinand naturii. Imi amintesc ca un oarecare om de stiinta, spunea la un moment dat: "In natura, nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, totul se transforma." Tiganca este o forma de existenta. Noi suntem o forma de existenta. Dealurile, muntii, vaile, raurile, cerul s.a.m.d. sunt forme de existenta. Deoarece toate aceste forme se transforme, mi se pare evident ca o femeie sau un om, ca si orice alta forma ale acestei lumi sa se transforme in altceva.In felul acesta, prin transformari succesive, nu facem decat sa devenim in mod continu altceva si sa ramanem vesnici. Dar acest domeniu apartine filozofilor. Aceeasi idee a transformismului apare si in Legenda Manastirii Curtea de Arges, sau Legenda Mesterului Manole in momentul cand Negru Voda ( regele infernului-Hades- sau Apa Neagra), le ia schelele si il lasa pe mesterul Manole si pe oamenii sai, sus pe acoperis. Acestia pentru a se salva de la moarte, isi fac aripi din sindrili usoare si se arunca spre pamant. Ori acolo unde cad trupurile lor, fie ca se vor sfasia in pari de vie, fie ca se vor face bolovani, sau vor deveni izvoare si fantani. Desigur acelasi lait motiv poate fi intamplator, desi personal cred ca istoria literaturii romane, folclorul nostru opereaza in mod constient cu elementele care le are la indemana , fenomen care nu este deloc intamplator. In afara de aceasta moarte a constructorilor, asa cum am aratat si mai inainte, dupa ce a reusit sa ascunda tezaurul regal, Decebal a ordonat ca sclavii care au construit ascunzatoarea sa fie omorati.

Al doilea basm este o varianta, avand un continut similar. Este motivul pentru care  vom trece la al treilea basm, care neintamplator, se numeste "ARGES".
Inainte de a intra sa explicam continutul basmului,as vrea sa precizez urmatorul lucru. O carte poate fi scrisa pentru diferite categorii de cititori. Aceste categorii pot fi legate de varsta-si am aici in minte cititori de varste diferite incepand de la varste fragede, de sase-sapte anisori, pana la adulti si chiar la cei batrani.In momentul cand o astfel de carte se adreseaza ca tinta publicului larg, potrivit parerii mele, ea trebuie scrisa intr-un limbaj literar care sa poata  fi inteles de catre toata lumea. Cand aceeasi carte este scrisa intr-un limbaj regional, semnificatia cuvintelor se pierde, devenind numai un bun al localnicilor, si respectiv al specialistilor. Ea poate trece testul marelui public, cu conditia ca acele cuvinte oparticulare al caror inteles l-am pierdut, ramanand un bun local, sa fie explicate in josul paginii. In afara de acest lucru, exista un defect de vorbire popular, care face ca textele inregistrate si transmise sa nu fie corect intelese de catre cititor. Toate acestea ma determina la un moment dat sa intervin pe text si sa incerc sa  il redau in cadrul citatelor, intr-o forma mai apropiata de limba literara. Reprosul pe care il fac autorului- din perspectiva mea de cititor, se justifica si prin aceea ca autorul, in afara de discutiile cu povestitorul popular, nu vine sa imi explice pe intelesul meu, ceea ce se intampla de fapt in cazul basmelor povestite. Pot trage de aici concluzia gresita ca el, nu cunoaste ceea ce se intampla in interiorul basmelor, dincolo de privirile indiscrete ale multimii. Este o parere strict personala, subiectiva si nedreapta intr-un fel. Desigur, poate ca autorul nu si-a propus un studiu de profunzime al basmelor prezentate, acest lucru revenind exegezei. Cred ca fiecare dintre noi-cei care citim astfel de productii populare-suntem interesati de cunoastere, iar o analiza de texte, menita sa intelegem mai bine continutul simbolic, secret al basmelor, nu ar fi decat un act benefic.
Basmul "Arges" este "Povestea porcului" a lui Ion Creanga. Este episodul "Circe" a lui Homer. Un batran care nu avea copii se duce pe un drum oarecare si gaseste un purcelus. Odiseea lui Homer este povestea  greaca a acestui purcelus care la greci se numeste Odiseu sau Ulise. Rezumand povestea lui Homer si facand-o sa se miste numai intre Circe si Itaca, vom avea un numar destul de limitat de intamplari care se inscriu in realitatea istorica a locurilor. Ulise din Odiseea, este un erou taran, imbogatit de pe urma porcilor. Prietenii lui sunt porcii. Ei sunt aceia care l-au facut bogat si in masura sa se intoarca in Itaca si sa ii ceara mana printesei Penelopa.Intre Circe si casa lui, exista regele feacilor Alcinou, de la care Ulise, ca si Fata rapita de Soare( de la sfintele Luni/Miercuri, Vineri si Dumineca,) obtine daruri de aur. Fata daruieste obiectele de aur unei ape, cata vreme Ulise ajutat de Atena-zeita intelepciunii si in acelasi timp o zeita lunara, le ascunde intr-o pestera.
Numele basmului, Arges, vine din doua directii de origine greaca. De la numele corabiei lui Iason si de la numele pazitorului lui Io.

Mai exista ceva interesant in cadrul basmului "Arges" din colectia de basme a lui Ionel Oprisan. Pe Arges va fi construita o manastire.Dar fondul traditional al legendei, este cu mult anterior construirii acesteia, desi din carti vom invata ca  balada ca proiectie legendara a realitatii, va apare dupa ridicarea manastirii de la Curtea de Arges. Eu cred ca acel fond mitologic se leaga de conflictul dintre Daci si Romani, daca nu cumva realitatea este chiar anterioara acestui conflict. Fiind vorba despre o  constructie, iar constructia osciland intre un monument funerar si o manastire sau biserica,de multe ori semnificatiile se suprapun si trebuiesc subantelese una dintr-alta. Istoria povestita de Dion Cassius este simpla, chiar daca discutabila, datorita existentei unei surse istorice anterioare plasate in antica Macedonia. Vazand ca este pe cale sa fie infrant, Decebal hotaraste sa isi ascunda tezaurul. In acest scop el pune niste sclavi sa abata apele raului Sargetia, sa sape o groapa destul de incapatoare, pune in aceasta groapa bunurile materiale din metale pretioase-aur si argint- acopera groapa, lasa apele sa se reintoarca pe aceeasi albie iar sclavii sunt omorati.Alte parti ale tezaurului vor fi ascunse in diferite alte locatii-de regula pesteri- unde sclavii care fac aceasta treaba au parte de acelasi tratament.Structura acestor intamplari o vom regasi  in balada Legenda mesterului Manole sau Balada Manastirii Curtea de Arges.Motivele care frapeaza in cadrul acestei legende, sunt:
-Moartea pe final a zidarilor, dupa ce au ridicat constructia. Acelasi lucru il va face si Decebal cu sclavii care au construit ascunzatoarea pentru regele dac.
-Dubla moarte a lui Manole si a sotiei sale, chiar daca aceste doua morti sunt descrise  inversat.
Ceea ce vreau sa spun ca in basmul: Fata rapita de Soare, ca si in balada lui Iovan Iorgovan si  balada mesterului Manole, se vorbeste in mod diferit despre o locatie necunoscuta in care se gaseste ingropata o regina, un rege si un tezaur regal. Povestea lui Heracles si a Echidnei, a lui Orfeu si Euridicei, a Medeei si a lui Iason, toate izvorasc sau au aceeasi locatie  care a generat legende diferite. Pot adauga aici si basmul maghiar Auras Pacuras care repovesteste legenda lui Iason putin mai diferit. Dar este vorba de acelasi lucru.
Basmul este alcatuit dintr-o serie de motive/episoade populare. Uneori aceste motive la care face  apel autorul, sunt disparate, apartinand altor realitati istorice. Deoarece povestitorul incearca sa foloseasca realitatea discontinua  intr-un univers virtual continuu, cititorul sau exegeza, incearca sa vada basmul ca fiind un tot unitar. Acest defect de reprezentare, face la un moment dat imposibila interpretarea corecta a basmelor analizate.
Introducerea porcului in basm, pleaca de la modelul Circe. In basmul romanesc, locul porcului este luat de sarpele chtonic. Totusi, modelul serpentiform este mai vechi decat acela al porcului, dintr-un motiv foarte simplu. Spre deosebire de porc, care nu isi poate lepada nici noaptea nici ziua pielea de porc, sarpele poate face acest lucru.Deci nu sarpele inlocuieste motivul porcului ci porcul il substituie pe acela al sarpelui, purtandu-se asemenea unui sarpe in momentul cand isi leapada pielea. Mai atrag atentia ca o femeie care este insotita de un sarpe, trebuie sa fie o mare preoteasa. Ea a trait impreuna cu sarpele si a vazut nu odata cum sarpele si-a lepadat pielea. Arderea pielii acestuia, se leaga totusi de o interdictie sacra, din moment ce fata isi va pierde prerogativele de preoteasa a sarpelui. Aceasta relatie femeie-sarpe, care va da nastere imaginii Echidnei, se pare ca are o istorie foarte veche din moment ce apare amintita in cartile sapientiale ale Vechiului Testament.

Lucrul acesta, ma determina sa ma gandesc la doua lucruri:
-La acea transformare a formelor, pe care materialismul de astazi il accepta sub denumirea de evolutionism. Basmul, ca o modalitate de transmitere a unor informatii filozofice primitive, vine si spune ca omul este rezultatul unei transformari din animal: sarpe sau porc, dar exista in folclorul romanesc si alte animale care fac acelasi lucru dar nu sunt numite, spre exemplu unele sfinte- ca Sfanta Maria,-cer sa nu fie impuscate de vanator, deoarece ele sunt fiinte omenesti, chiar daca aspectul lor este salbatic, apropiindu-le prin infatisare de animalele salbatice ale padurilor.
Aruncand pielea sotului in foc, sau furand hainele zanelor ( desi aici in mod curent prin furtul hainelor, avem in vedere Exodul),partenerul divin, semidivin sau chiar profan, creaza o stare de interdictie. Fiinta cealalta, nu se mai poate intoarce la starea sa initiala, si este determinata de forta imprejurarilor sa ramana  etern sub forma noua pe care si-a ales-o.
-A doua idee, se refera strict la Vechiul Testament.Este la fel de posibil, ca episodul acesta sa fie de fapt un apocrif biblic al nasterii fiintei umane, din ceva care semana cu un sarpe. Acesasta forma era divina, sau se imbraca intr-un vesmant care era considerat ca apartinea divinitatii.In prima situatie. Divinitatea isi leapada natura sa divina, reprezentata de pielea care ii schimba infatisarea pentru a se cupla cu fiintele omenesti sau a deveni ea insasi o fiinta umana. De aici va deriva un alt inteles al legaturii dintre om si divinitate, faptul ca omul este de fapt copilul lui Dumnezeu, tot un rod al Creatiei, dar intr-un mod mai accesibil intelegerii omenesti. Fara nici-o malitiozitate, elementul mitologic legat de relatia  porc-barbat pornind de la gestul lui Circe, va patrunde atat de adanc in subconstientul firii umane, incat in foarte multe cazuri vom intalni expresia aproape consacrata de femei, ca barbatii sunt niste porci. Desi expresia suna peiorativ, in varianta originala,  semnificatia era cu totul alta, referindu-se asa cum am mentionat la transformismul pe care il sufera viata imbracand diferite forme  care se modifica de la una la alta, in functie de anumite modificari subtile sau bruste ale conditiilor de mediu.
In basmul Arges, fiul porc al mosului si al babei ( care poate fi vazut si ca o imagine umila a acestuia), vrea sa se insoare cu fata imparatului. Gestul preia modelul ingerilor lui Semiaza sau a ingerilor damnati care au vazut ca fetele oamenilor sunt bune ( in sensul de frumoase, dar si compatibile sexual, temenul de "buna," aplicat de un barbat unei femei pastrandu-si si la ora actuala intelesul,) desi directia din care este facut este inversat. Rezistenta pe care o intampina fiul-porc, se rezuma la construirea a ceva imposibil in conditiile normale sau, in conditiile traite experimental de imparat si de locuitorii acelor locuri.Ce spune imparatuL?
" Io-te mai ce-a spus.O spus ca da fata dupa tine dar dealul acela care se vede, sa fie semanat cu grau. Grau si secara, sa faci paini, ca sa ma duc cu paine la imparatul".
A doua oara este vorba de un ses, care trebuie plantat cu vie iar a doua zi tatal baiatului sa mearga cu vin si sa il duca imparatului.
A treia incercare, este ca baiatul "sa faca o shusha  (?!) de aur de o parte si de alta, si sa cante fel si fel de pasarele. Si bordeiul dumneata sa fie schimbat  in palat"..-incheiat citatul.
La Creanga, cererea imparatului suna in felul urmator:
"...oricine s-ar afla, sa-i faca  de la casa aceluia  si pana la curtile imparatesti  un pod de aur pardosit cu pietre scumpe si fel de fel de copaci sa cante tot felul de pasari care nu se mai afla pe lumea asta."
Porcul mosului, reuseste sa faca cele cerute de imparatul, ba mai mult. Mosul si baba se trezesc in loc de coliba intr-un palat, invesmantati la randul lor in haine scumpe.
Ceea ce este descris aici in cadrul celor doua basme si care putem sa le numim "motivul constructiei", reprezinta o fictiune sau o realitate istorica? Raspunsul este: O realitate istorica. Lasand fantezia naratorilor de-o parte, amintim cititorului ca scena se gaseste in Vechiul Testament si se refera la una dintre realizarile regelui Solomon.

Acest episod ar trebui sa situeze basmul intr-un ciclu Solomonian care nu se regaseste din nefericire in clasificarea facuta de Lazar Saineanu. Pentru a intelege mai bine de ce facem aceasta afirmatie, ar trebui citita balada lui Amzulescu : Broasca Roasca sau  deschis Vechiul Testament la  capitolul  "Cartea intaia a regilor.
Citim in Vechiul Testament:
"Dupa aceasta, a trimis cuvant Solomon catre Hiram:
(...) Iata ca mi-am pus in gand sa zidesc templu  Domnului Dumnezeului meu.(...) Porunceste deci ca sa mi se taie cedri din Liban."
A doua lucrare importanta este construirea palatului lui Solomon. Este casa care apare in basm ca fiind a batranilor lui Solomon. Pomii care trebuia ca fiul mosului sa-i faca de-o parte si de alta a  podului din aur plini cu pasari necunoscute se refera la cei doi stalpi de arama Iachin si Boaz.
In Vechiul Testament exista descrierea acestor coloane, asa ca nu mai insiostam asupra lor. Exista posibilitatea ca vartelnita, merele si closca cu puii de aur, sa reprezinte in imaginarul povestitorului, tocmai imaginea celor doi stalpi de arama construiti in fata palatului regelui Solomon.

Sfantu Soare

Basmul acesta, este ceva mai confuz. Motivele sunt destul de amestecate, iar limbajul folosit este popular si uneori foloseste o serie de expresii  de-a dreptul grosolane, le-as numi subculturale. La inceputul basmului apare motivul sarpelui, scos din foc. Acelasi motiv este de natura Biblica si se refera in Vechiul Testament la Dumnezeu aflat in mijlocul unui rug de flacari care nu se mistuia si ii vorbea din mijlocul lor lui Moise.
" Plecand  baiatul cu oile pe un izlas mare, acolo era un stejar caruia i-au dat foc niste baieti la stejarul acela.(...) Ajunsese focul pe la jumatatea fagului(?!) a stejarului mare  si aude o data:
-Mai Ionica, mai Ionica.
-Da.
-Mai taie un lemn si reazama-l pe fagul asta  sa ma dau si eu jos pe el ca mult bine ti-oi face si eu in viata."
Datorita acestui motiv folcloric, basmul devine un apocrif Vetero-Testamentar.
"Si vazand Domnul ca el a pornit intr-acolo sa se uite, a strigat Dumnezeu din mijlocul desisului si i-a zis:
-Moise, Moise.
Iar el a raspuns:
-Iata-ma."
Muntele pe care urcase Moise era Muntele lui Dumnezeu- Horeb- iar Dumnezeu statea intr-un rug cuprins de flacari care nu se mistuia.
"Ca mult bine ti-oi face eu in viata."-ii spune sarpele lui Ionica.
Iar Dumnezeu, ii spune lui Moise in ce va consta acest bine pe care il va face:
"Drept aceea am hotarat  sa va scot pe voi din jalea  Egiptului si sa va duc in Tara Canaanitilor, a Hetitilor, a Amoritilor, a  Perezitilor , a Hevitilor si a Iebusitilor, intr-o tara  unde curge lapte si miere."
Nu voi intra in amanuntele basmului, cat voi aminti urmatorul dialog dintre Soare si Ionica ( Niculaie, ca un derivat de la Nica.):
-Bravo Niculaie. Dar cu razele mele ce ai avut de le-ai dat la maxim( Asta aminteste de mitul lui Faeton).?-zice.
-Pai Dv. mi-ati luat femeia.
-Pai e-a dumitale mai Nicolaie?
-Da.
-Ei , ia-ti-o si pleaca de la mine."
Acest motiv a lui Avram, Avraam sau Abraham, este narat in Facerea de doua ori. Odata cand Avraam pleaca cu sotia sa  Sarai in Egipt si femeia este rapita si dusa in haremul Faraonului. A doua oara, povestea il are ca protagonist in locul Faraonului pe Abimelec.
Citez din primul motiv Vetero-Testamentar:
"Atunci a chemat Faraon pe Avram si i-a zis:
-Ce este aceasta ce mi-ai facut? De ce nu mi-ai spus ca ea este femeia ta? De ce ai  rostit: "Este sora mea?
Si eu era s-o iau de sotie. Si acum iata-ti femeia.Ia-o si du-te!"

M-a amuzat discutia  la basmul Sfantu Soare dintre  povestitor si culegator.
"- Fata ce cauta la Sfantul Soare acolo? De ce se ducea?
-L-a prins de gagic. De unde-a devenit treaba,  acesta este un basm, cam un fel de minciuna. Este un basm.
-E o minciuna?
-Este o minciuna."
Amuzamentul meu  in calitate de cititor mai avizat, este ca  basmul acesta nu a fost o minciuna, din moment ce repovesteste o serie de evenimente considerate pe jumatate istorice, deci, adevarate. Daca basmul informatorului ar fi fost o minciuna, atunci nu am fi putut sa ne raportam la scrierile vechi sapientiale ale Vechiului  Testament.
Eroarea in care persista povestitorul continua atunci  cand incearca sa faca o localizare autohtona:
"- Si unde este tara aceasta a Soarelui?
-A noastra este.Na! Nu-i asta  tara noastra? Asta este."
Sigur ca o astfel de localizare nationala, ne-ar face placere. Dar aceasta nu ar explica de ce intamplarea este localizata in spatii total straine de locatiile noastre autohtone, undeva pe unde domnea regele Abimelec sau Faraon.

[Sofia Sincă]

Şi aici te rog, diacritice.