1. ODĂ FEMEII IUBITE      

           - NOEM -

 

Eşti femeia prea cumin,

suflet nalt şi trup fierbin.

Adorabilă stăpî,

pentru mine eşti o zî.

N-am putere să divul

puritatea ta de ful.

Din cerescul tău sentim,

ca flămândul, cer suplim.

Pieptul, fără de adaos,

este cosmosul din haos,

iar tăcerea ta-i vorbir

ce mă face trandafir.

De e cald, sau de e fri,

colorezi o lume gri.

Nici nu nin şi nici nu plo,

pe instinct îmi pică ro.

Pentru mine nu e dub,

marmoreic  eu te iub.

Poezie eliminată din concurs fiindcă s-a divulgat numele autorului.

 

 

2. FUIORUL MAMEI

 

Fuiorul cu migală tors cândva

cu degete măiestre,

stă astăzi uitat  într-un colț

langa  un rășchitor brazdat de carii 

și molii rod 

culori din așternuturi 

pe vremuri mândră zestre

 

atâția ani trecut-au

de când suveica sprintenă picta

frânturi de timp deșarte

sub veghea lămpilor cu gaz

din zori

târziu în noapte

 

acum,vederea i-a slabit

fuiorul nu mai toarce 

și mâna-i tremurândă

în poală-și caută odihna

 

pe-obraz un rid se-ngroașă

iar lacrima-i fierbinte 

mă cheamă  parcă

 

curând și ea va zace 

în satul cu morminte

și-n prispa-mbătrânită

zadarnic căuta-voi 

chipul măicuței mele.

 

 

 

3. CHIP DE ZEIȚĂ

 

Chipul tău astăzi mamă,  pare cioplit în piatră

filigran crenelat în vârful dălții fine

de anii mulți trecuți,  de lacrimi diamantine

brăzdând chip de zeiță ce îmi zâmbea  odată

 

doar ochii tăi albaștri sunt la fel de vioi

și încă pot fiori în mine să stârnească

când poarta o deschid și-n casa bătrânească

nu îți mai par pereții odăii, grei și goi

 

tâmplele-ncondeiate de șuvițe răzlețe

albe precum omătul ce-nvesmantă pământul,

nu ți-au răpit candoarea privirii și cuvântul

ce-mi dezmierda pruncia, în clipe de tristețe

 

chipul tău de zeiță îl voi purta în gând

cât încă mai păstrez din viața-mi, o fărâmă

și până când voi zace sub talpa de țărână 

acolo unde mergem cu toții, rând pe rând...

 

 

 

4. FEMEIA, MUZĂ DE LUMINĂ

 

Nu sunt poet, dar oare dacă-aș vrea,

O, dacă-aș vrea să fiu ce nu sunt încă

Te-aș căuta prin ceruri ca pe-o stea,

Sau ca pe-o perlă-n marea cea adâncă.

 

Să-ți iau o rază din lumina ta

Și să-mpletesc cu ea vise de- amor

În umbra Lunii să mă pierd așa

Topit de dragoste și dor

 

Pe Euterpe vreau să o invoc

Acordurile lirei să-mi transfere

A mele versuri fără echivoc

Să se insinueze prin mistere

 

Și dacă-n ochi-ți voi vedea

Lucind o clipă doar iubirea sfântă

Voi ști că poți să fi a mea

Și vestea asta mă încântă!

 

 

 

5. IPOSTAZE

 

Ai fost

Lujer zvelt plasmuind din lumină drum spre albastru.

Zeiţă invelita in iubire,

Parte a unui întreg , devenit Ram cu flori.

Ai fost

Tălmaci, Tânguire, Clocot strâns într-un pumn,

Echilibru limpezind furtuni,

Fruct învelind nemurirea, rostuind universul.

Ai fost,

În limpezime de surâs, Pas vertical.

 

Acum esti o Poveste, cea mai frumoasă,

Culcată într-un Ram cu flori.

O rostesc.

 

 

6. ROMANȚA FEMEII

 

Am învăţat de mult romanţa

Şi-o ştiu şi astăzi pe de rost:

„Eu sunt ce n-a fost încă nimeni

Din toate câte-n lume au fost”

 

Şi sunt...,şi sunt,...şi sunt atâtea

Şi-atât de multe-aş vrea să fiu,

Căci sunt femeia milenară

Ce întreţine focul viu.

 

M-au îndemnat să fiu bărbată,

Mi-au dat şi drepturi, rând pe rând,

Dar mâna asta delicată

Mi-o pupă doar din când în când.

 

Un loc pe scaun nu-mi cedează

Niciun mascul, că-i sunt egal,

Dar de-s frumoasă, mă fixează

Cu ochi avizi de canibal.

 

De la o vreme, cum se pare,

E-o lume-ntoarsă înapoi

Femeia-i simbol ce apare

Pe o coperta de Play-boi

 

Femeia-sexi, zâmbitoare

Si , cat de cat, dezbracatica

O oferim la fiecare

Ca pe o bună bucăţică.

 

Ba, la export carnita vie

Şi proaspătă de la juneţe,

De-i românească, cum se ştie,

Se vinde bine prin pieţe.

......................................

 

Azi, vreau să uit de toate-acestea,

Sărbătorită vreau să fiu

Căci sunt femeia milenară

Ce intreţine focul viu.

 

 

 

7. GENEZĂ

 

Mulţi bărbaţi confundă

femeia cu o gumă winterfresh

o mestecă

iî savurează dulceaţa

după bunul plac

apoi o aruncă

satisfăcut

în ghena comunitară

din spatele blocului

alţii o văd

ca pe o vioară stradivarius

a căror corzi atinse

emană-n eter

simfonia luminii

dar mai înainte de toate

femeia a fost pasăre

zbura numai acolo

unde cuvintele

aveau ochi

rumeni şi zemoşi

ca un măr

...coasta cu viermi

a apărut

după ce pamântul a fost invadat de fluturi

Poezie eliminată din concurs fiindcă autorul a procedat de așa manieră încât votanții îi cunosc numele.

 

 

 

 8. ANIVERSARĂ

 

E ziua ta, iubito, e vreme de furtună;

         Scăpat-ai încă-odată din naufragiul vieții

Şi printre roze pale și scânteieri de lună

         Sorbi-vom îmbătați răcoarea dimineții.

 

De ziua ta din ceruri un înger se coboară

         Sărutul lui învie pe fruntea-ți de cleștar,

E-așa plăcut la tine și parcă mă-nfioară

         Amestecul de-agheasmă și sfinți din calendar.

 

Când sunt cu tine totul îmi pare o poveste

         Un început de lume pierdută-n infinit;

Azi craniul tău îmi pare că-i rege printre țeste

         E cald aici la tine și-i vremea de iubit.

 

E ziua ta…nu râde, e ziua-n care moartea

         Şi-a construit lăcaș pentru vreo câțiva ani

Din trupu-ți de lumină, ce-l va înghite noaptea;

         Azi lumea e a ta, iubito…La Mulți  ani !

 

         

 

9. ZBUCIUM

 

Dâre de fumpemargini

deceruriînalte.

In verde de frunză am

 așternut o fărâmă

dinmiezul de suflet, ce se

tânguieînmiez de noapte

îșiplângeamarul destin,

iarflăcărileîntunericului

îlardpe al dorului jar.

 

Se pierde-n neant

trecutulîndepărtăt de

ale sale rădăcini

aripavisuluipoposește

pecrestelemuntelui.

Alergămprinnoapteauitării,

călcând peste ciuliniidurerii

pentru a ne regăsi

împreunăînzori de lumină.

 

Dincoace de orizont

păsăribrăzdeazăcerul

într-un zbornesfârșit

prezentul se sfărmăînbucăți

privind a timpuluioglindă

șiaripi de vultur le poartă

cătrezărileîndepărtate

doaramintireapăstreazădurerea

unui vis neîmplinit.

 

 

 

10. RĂMÂN

 

In foșnetulmelodios al frunzelortoamnă,

înlinalorlunecarepealeiîndepărtate

estompateînspațiu, pierdute-n uitare.

 

Rămân, gravată-n tăcereauneistâncisolitare

pe o margine de faleză, primindîmbrățisarea

spumoaselorvaluripe un țărm de mare.

 

Pelinia de orizont, întrecerși pământ,

când răsăritul de purpură zâmbește

zilei ce își prinde-n conturpetale de floare.

 

Rămân, înconturulpașilorpenisipul fin al

întinselor plaje, ascult cum îșideapănă

întăcerepovesteade-oviață, …povestede-ovară.

 

Rămân,înfirulprofundelorgânduri,

născutedinconștiința adâncă, pe o filă de

carte rămân în cuvântul din urmă.

 

Pentru tine rămân, ca o floare de toamnătârzie

alcărui parfum păstreazăcandoareaunui vis

speranțaunuinouînceput, …eminentaapropiere.

 

 

 

11. ETERNULUI FEMININ

 

când mă închin ție

se răzvrătesc în mine

toți dumnezeii mei de zei

sculptați în gelozie

chipuri cioplite mai demult

când eu încă nu știam

că tu chiar exiști

și credeam în lemn...

 

acum bat de trei ori în el

și-i mulțumesc cerului

ca ești!!!

 

 

       

12. POEMUL TĂU

 

ești ca un vis frumos

visat în nopțile tarzii

când împlinirea e departe

 

departe sunt și eu

și tu femeie 

nu mai vii

 

ca o zi împlinită

într-un zâmbet de soare

peste care se lasă grea

noaptea

 

lacrimă căzută

din ochi atunci când doare

și luna e tăcută

și stelele

 

plouă la streșina

privirii tale...

 

 

 

13. FEMEIA E UN ÎNGER

 

Femeia e un înger pe pământ,

Purtăm icoana ei mereu în gând,

Lacrima de dor din fiecare noapte,

Iubita  care o dezmierzi prin şoapte.

 

Aripă în aripă ne ridicăm la cer,

Un templu al iubirii mirific, efemer,

Femeia şi bărbatul, un tandem de vis

Ce caută cărarea ce duce-n Paradis.

                                                                          

Femeia, jumătatea care te încântă,

O porţi în inimă ,vibrezi când te alintă,

E mama ce-ţi dă viaţă şi te creşte

Suferă cu tine când soarta te loveşte.

 

Iubirea ei îmi este şi floare şi suspin

Când o citesc în zori de dimineaţă

O lacrimă uitată din senin

Se schimbă-ntr-un surâs, pe faţă.

 

Femeie eşti o gingaşă făptură

Cu surâsul cald ca razele de soare

În faţa ta cu stimă ne- aplecăm

Să ne trăieşti, iubire îţi purtăm !

                                                                   

 

 

14. FEMEIE..

 

Eşti raza de lumină

din ochii minţii mele

pe care călătoresc

în nopţile-n care-mi lipseşti

în altă dimensiune.

 

Acolo te întâlnesc în zori

frumoasă  şi inaccesibilă redută

pe care cu  o floare şi un zâmbet

încerc să te cuceresc femeie.

 

Muzica sufletului tău duios

rezonează cu bătăile năvalnice

ale inimii

de câte ori ne iubim

sub privirea

melancolicului martor                                                                    

care-i gâbditoarea lună.

 

Eşti al cinci-lea anotimp

cel mai frumos

dintre cele existente,

femeie, divină creaţie.

 

 

 

15. CA FLACĂRA ÎN VÂNT

 

ești pânza pictorilor care

ți-aștern culori

de sărbătoare

și țărmuri arse de iubire

pe-un colț de rai

spre nemurire

 

tu știi să-mparți

în pas de joc

misterul carelor cu foc

și țeși un val pe fiecare

când marea-ți cântă la picioare

printre acorduri de furtună

 

pe zori

o inimă-n cunună

se face nimfă și vioară

și peste rostul lumii zboară

să-nalțe simfonia firii

când se îmbată trandafirii

în spini de vrajă

și parfum

 

atunci

se mai deschide-un drum

pe care mergi mereu stăpână

fie de-i vreme rea

sau bună

 

spre orice inimă ai cheie

și-n adevăr te regăsești

comoară

că numai tu

eternă primăvară

știi să iubești

ca flacăra în vânt

sfințită-n legământ

 

 

 

16. CU SEVĂ DE MISTER ȘI FRUMUSEȚE

 

Mi-ai ridicat cetate de lumină

Și gânduri cardinale. Să le scriu!

Pe malul serii m-ai zidit fântână,

Eternă sete-n dragoste să-ți fiu.

 

M-ai răsfățat cu inima-n robire

Prin simfonii de șoapte înflorite,

Și templu-ți sunt la ceas de nemurire

Pe care arzi în foc de dor, iubite!

 

Când a bătut amurgul peste vrajă,

Întâmplător prin armonii de ploi,      

Toți îngerii din noi erau de strajă

Și ne-au ținut de mână pe-amândoi.

 

Mi-au dat un crez să trec cu el prin tine,

Din când în când, să vreau să povestesc

Despre femeia rătăcită-n rime

Cu pași de zori și pulsul nebunesc.

 

Îți stă pe suflet ca o primăvară,

S-o porți cu împlinire și noblețe,

E plămădită dintr-o floare rară

Cu sevă de mister și frumusețe!

17. PAȘII EI

 

urme de paşi

pe zăpadă

se pierdeau lângă mormânt

zăpada îi ţine cald

s-a gândit ea cu ochii la mormântul nins

a vrut să lase floarea

dar a oprit-o vântul

 

când soarele s-a-ncetinit

femeia şi-a reluat cu paşi mici

drumul prin zăpadă

şi a strâns la piept floarea

 

acasă

a pus-o în apă şi a ascultat

ca de obicei

acelaşi disc

viaţă şi dragoste de femeie

  

 

18. UNIVERSAL DONATOARE DE IUBIRE

 

caut cu privirea

la grinda cerului

biciul lui Dumnezeu

rămas uneori în cui

întrebările femeii sunt altfel

 

să ies din nesine

ca dintr-o apă neagră

joc şotron de lumină

pe sub sălciile vieţii

 

încep drumul înspre izvoare

invers decât ştiam

dinspre catapeteasmă

către pământuri

până mă voi îmbrăca în lege

ca în taină

pruncul adus la botez

 

atunci de-abia

voi fi un râu de stele

coastă din soare

femeie

împărtăşită floare de rodie

prin miezul roşu

al luminii

 

 

19. BUNICILE SE DUC BLÂND CÂND SE DUC

 

m-a binecuvântat

cu un chip ostenit de-atâta

tinereţe fără sfârşit

de-am învăţat iubirea

ca pe adn-ul luminii

 

a plecat

într-un car tras de sfinţenie

se uita în urmă

la umerii mei

ca şi cum aş mai fi avut

aripile

 

m-a învăluit

într-un cocon de senin

nu cumva

să  încetez vreodată

a mă suspecta

de înger

 

20. FEMEIE CÂNTEC

 

Dirijorul

Te-a adus pe scenă

Dăruindu-ţi

Notele miracolului vieţii

Suferind

Le cânţi cu zâmbetul pe buze

Zămisleşti

Iubire, hrana sufletului

Luminând

Existenţa însăşi!

 

   

21. IERTARE-ȚI CER ȘI AZI, ICOANĂ ÎNTRE STELE!

 

În bătătură-i foc, în casă-i grea tăcere

şi toate mă privesc de parcă-aş fi străină,

cât îmi lipseşte, mamă, dulcea-ţi mângâiere,

fotografia-ţi strâng şi sufletu-mi suspină.

 

Pe geam uitate-n grabă un ghem lângă croşet,

pe masă ochelarii trişti şi fără glas,

n-ai luat nimic, măicuţă, drumul ţi-a fost discret,

în firul spre lumină ce se ascunde-n ceas.

 

Te simt cum greu îţi purtai paşii de durere,

te văd cu fruntea aplecată-n rugăciuni,

te ştiu acolo-ntre sclipiri de coliere,

te strig, auzi-mi glasul printre închinăciuni!

 

Îţi văd privirea caldă pierdută-n depărtări,

roua din păr ştergând cu tremurândă-ţi mână,

ce mult am vrut, ah, Doamne, s-o scap de supărări

şi sănătatea să-i aduc pe veci stăpână.

 

Ascultă-mi rugăciunea-n lacrimile grele,

cât te-am iubit, măicuţă, şi te-am zeificat,

iertare-ţi cer şi azi, icoană între stele,

prin jarul ce mă arde de când tu ai plecat!

 

 

 

22. BOGAȚI DE DRAGOSTE

 

ai apărut zeiţă

cu muguri de mură

şi lacrimi de petale roşii

pe susur verde

izvorât din arcul de lumini

să presari

seminţe de curcubeu

 

peste merele în pârgă

tresaltă

zvâcnirile iubirii

prin haina de raze

 

dulceaţa braţelor tale

îmi împleteşte coroană de vise

mă afund

dincolo de oglinda încinsă de dor

să gust din fragă

îţi înfăşor din seva în flăcări

brâul puternic

înflorit din degete

 

înlănţuirea dorinţelor

aleargă

în boabe

stă să încolţească

 

îţi aminteşti

ne-am atins

crengile înmugurite

am furat nectarul în clocot

stins de perle

prelinse din şoapte de gând

am auzit tic-tacul

bătea secundele fericirii

închise în balsamul tăcerii

din privirea speriată de lună

 

bogaţi de dragoste

fiorul curge prin noi

iubito

lasă-mă

să-ţi prind

în ramul sufletului

roadele

 

 

 

23. CU ZÂMBETUL UNEI FEMEI

 

În ruga pâinii coaptă-n zori

punea ades o lacrimă,

plămadă-n mâini de-atâtea ori

trecea în cer c-o azimă.

 

În vatra ei focul pețea

spicul de grâu de la străbuni.

Pământ curat, icoană - ea,

în ochii mei purta cununi.

 

Ferestrele se veseleau,

mușcatele râdeau în foi,

zambilele primavareau,

un soare-n ea și cald în noi.

 

Și-acum în gând mă luminez

când îmi apare chipul ei,

plutesc în valsul vienez

cu zâmbetul unei femei.

 

 

 

24. DIN LIRA ODELOR CU BUCURIE

 

Cândva un fulger s-a închis în rana

mamei mele, fără sori și ape.

Din vechi istorii a trecut prin vama

mărilor sălășluind sub pleoape,

 

Dar a rămas în ochi c-o primăvară,

chiar de-a uitat să nască simfonii

și-avea cuvinte calde-n orice seară

când, ostenită, sta între copii.

 

Privirea ei ne risipea furtuna,

pasteluri se-ntrupau în poezii,

de sărbători avea întotdeauna

colinde îmbrăcate-n broderii.

 

Prin ochii ei de rouă văd lumina

ce Dumnezeu i-a dat-o spre-a iubi,

în ea a-nvaluit mereu tulpina

vlăstarelor de rod spre-a-nmuguri.

 

De câte ori se-nchid păduri în mine

găsesc la ea un glas de păpădie

și-o liniște în casa ei ce vine

din lira odelor cu bucurie.

 

 

 

25. MIRACOLUL VIEȚII

 

O taină se-ascunde în trupu-ţi slăbit,

Minune răsfrântă pe margini de lume,

Şi pruncul, de floarea luminii orbit,

Îşi strigă părinţii, să-i pună un nume.

 

Iubirea-ţi clipeşte cu ochi de azur

Pe faţa ce tremură nerăbdătoare;

Tu nu vrei să vezi agitaţia din jur,

Doar uşa deschisă spre-o zi viitoare.

 

Şi lacrimi îţi scaldă obrajii timizi,

Ca proaspăta rouă petalele florii,

Cu degete fine copilul ţi-l prinzi

Şi-l legeni în poala senină-a candorii.

 

Miracolul vieţii, în tine sădit,

În lume făcutu-şi-a caldă intrarea,

Cu Domnul de mână la voi a venit,

S-aducă în suflete, azi, sărbătoarea.

 

 

 

26. MÂINILE ÎȚI ÎNFLORESC UIMITE

                                                                         

Te-ai întrupat din lutul ancestral

precum o floare delicată, fină,

cu mâini divine-ai mângâiat un gând:

să îţi înalţi fiinţa spre lumină!

 

O forţă trainică a aruncat

un sâmbure de taină şi lumină,

să crească-n trupu-ţi binecuvântat,

precum răsadul în umila tină.

 

Ai plâns, ai râs, când sub povară grea

răbdarea s-a încovoiat, supusă

dar fruntea tot senină ţi-a rămas,

precum o filă, de cuvânt sedusă.

 

Din sufletu-ţi albit de troieniri

şi binefaceri nemaiîntâlnite

o simfonie de lumină creşte

spre mâinile-ţi ce înfloresc uimite:

 

Crescut-au prunci şi-ogorul au lucrat

ori ajutat-au oameni suferinzi,

au legănat idei sau au luptat

un ideal în minte ca să prinzi.

 

Au scris, cu patimă, poeme-n şir,

romane cu eroi ce-n luptă dreaptă

au vrut s-aducă Binele în lume,

să-nalţe oamenii pe-o altă treaptă.

 

Au mângâiat şi-au alinat dureri,

o candelă-au aprins spre-nchinăciune,

au împletit şi frânghii de lumină,

sfioase şi cuminţi în rugăciune.

 

Recunoştinţa mea ţi-o dăruiesc:

o cupă albă, de iubire plină,

tu-nchin-o către lumea toată,

femeie, simfonie de lumină!

 

 

          

27. E PRIMĂVARĂ, IARĂȘI PRIMĂVARĂ!...

 

e primăvară, iarăși primăvară!

mă gâdilă un mugurel de ger.

bocancii grei o să-i arunc afară

și iarna o închid în frigider.

 

e primăvară, iarăși primăvară!

încep să mă trezesc din insomnii.

o să te-aștept, la primul tren, în gară,

să-ți car bagajul plin cu simfonii.

 

vezi să nu uiți bătrâna ta vioară;

dac-ai să vii e singurul motiv,

că fără tine nu e primăvară

și adu-mi cheia de la portativ.

 

în armonii de cântec și lumină,

iar vei deschide porțile de cer

și numai tu să știi că ești de vină,

că ți-am purtat parfumul la rever.

 

dureri de nașteri freamătă pământul,

de lacrimi universul este ud

și, potolit, în leagăn se dă vântul,

că s-a născut un fir de iarbă crud.

 

privesc, năuc, un petic de zăpadă;

un ghiocel, plăpând, a răsărit,

că-i era dor, iubito, să te vadă,

de dragul tău, și el, a înflorit!

 

îs tare supărat pe trecătorii,

ce-ntorc privirea numai după tine;

abia treziți din iarnă, visătorii,

habar nu au ce primăvară, vine!

 

a reavăn îți miroase astăzi trupul,

în jurul tău mă-nvârt ca un copil

și simt că-i plin de tine tot văzduhul

și-n tine mă strecor și eu tiptil...

 

 

28. MAMA, PRIMA MEA POVESTE
 
Uneori sub Soare
apare o Floare;
chipul blând şi cald,
ochii eu mi-i scald.
Chip înnourat
ce m-a apărat
de boli şi de rele,
Chipul mamei mele!
 
Viaţa mea întreagă
astăzi se dezleagă.
Ea cât a trăit
mult n-am suferit;
astăzi, când nu este,
aşterne Poveste,
căci exemplul dat
e Binecuvântat!
 
Iar fetiţa mea
ochi de albăstrea,
află de la mine
cum să-i fie bine.
Ieri le-am adunat,
astăzi i le-am dat.
Viaţa mea îi este
o vie poveste!
 
Ea, la rândul ei,
la cei nepotei,
gând curat şi tandru,
gând de copilandru, 
o să le înşire
cu multă iubire:
minunea ce este
prima lor Poveste!

 

                          

29. DACĂ TU FEMEIE N-AI FI EXISTAT…

                                   

Ciută rătăcită ar fi fost bărbatul

Fără mângâierea ierbii din răzor

Disperată cursă unde alergatul-

Sport de unul singur- necâştigător.

 

Ar fi fost pădure fără lăcrămioare

Neiubite trupuri - nesfârşit algor,

Despletite ramuri de frunziş şi floare

Infinite toamne- deprimant decor.

 

Foc fără scânteie - fără de sclipirea

Tainicilor clipe de trăiri in doi,

Vrajă fără leacuri unde teurgia

N-ar putea să pună - vieţilor altoi.

 

Ar fi fost arcuşul văduv de vioară

Nenuntită clipa întâlnirii lor -

Vals de unul singur ce te înfioară

Cântecul funebru scris în re minor.

 

Ce-ar fi fost bărbatul singur în iubire?

Un actor ce-şi  joacă ultimul său rol,

Monolog pe scenă - tristă amăgire

Casa e închisă, teatrul este  gol.

 

Ce este cu tine? - Este primăvară!

Simfonia lumii în culori şi-n cânt

Viaţă, împlinire-n formă inelară

Tot ce-i fără tine, puse într-un cuvânt.

Femeie!

 

 

 

30. MAMELE NOASTRE – CANDELE DE LUMINĂ CE ARD CU LACRIMI

                          

Daţi-mi o  măsură să pot afla

durerile mamelor.

Fii pentru un ceas măicuţa aceluia

ce plecă în depărtări lăsând-o pustiită.

Nu-i rămân decat zile cu dor

şi  nopţi ce dor.

Priviţi ochii unei mame ce-şi veghează

copilul bolnav;

ai să pătrunzi în adâncul unui ocean

încărcat de temeri şi valuri de tristeţe.

Sufletul contopit cu ruga arde

continuu.

Opreşte-te şi simte pentru o clipă

durerea mamei pentru fiul plecat

în lumea cu vise.

E o pasăre cu aripile retezate ce vrea

să-şi ridice puiul din mlaştina vremurilor

şi să-l salveze.

Prin măduva ei curg râuri de disperare

şi neputinţă.

Fii pentru o noapte mama pruncului nenăscut

aflat printre  îngeri;

ascultă-i  plânsul în noapte şi  numară-i

suspinele.

A ramas golită de viaţă.

Priveşte chipul unei mame ce şi-a pierdut copilul

pentru totdeauna;

nu mai trăieşte ci doar aşteaptă

trecerea timpului.

În orice copil ce-i trece prin faţă îşi vede

puiul pierdut.

Supravieţuieşte poverii unei vieţi rămase

de trăit.

Stană de piatră aşteptând în tăcere  trecerea

în lumea de dincolo.

Nu i-a ramas decât candela credinţei ce arde

cu lacrimi şi speranţa întâlnirii în lumea

de dincolo.

                 

 

                                                          

31. FEMEIA

două lagune
diamante multicolore
culese din aurora boreală
mai adânci decât măreţul infinit
răspuns  în floare vie de curcubeu în lut
viaţă femeie iubire
orgasm şi extaz
divin
 
petale de vise
arcuite-n zâmbet
întinse aripi de înger
paznicul luminii
din ochiul soare
perla de cristal naşte
iubire fierbinte dorinţa
mir  

magie fiinţă 
absolut  comprimat
într-un zâmbet sublim
şarpe  rai  infern păcat
gingaşă Evă în trup
antidot şi venin
pământ dragoste cer
principiul
feminin            

 

 

32. EVA PERECHEA LUI EV...

 

A început cu tine

timpul și, de asemenea, prima consoană.

Tânguirea a fost în zadar, (zidul nemuririi

dărâmat) nu ținea loc de cărămidă-n ruine

Prima femeie a fost

Eva, prima mamă.

 

                     *

 

Ochi albaștri ca cerul,

verzi ca primăvara,

negri ca perlele...

Picături de lumină, același alambic,

misterul.

Fără tine

orele aleargă vărgate ca zebrele,

ziua este un drum prin mărăcini,

noaptea,o plapumă de întuneric.

Florile, grădini în piatră.

Un nebun, răcnind pe coclauri,

fiorul... estetic.

Zâmbetul,un sloi retezat de raza soarelui.

Dragostea?

Cine a auzit de ea?!

 

Nimic nu-i la locul său,

Nici durerea nu este adevărată,

fără tine.

Femeie...

Iubită,

Mamă!

 

33. SĂRUT DE ORHIDEE

izvorul cântă sub deal
şi munţii se spală în lacrimi de floare
pe drumul cu paşii spre tine
au crescut orhidee, două câte două
în zori,
au înflorit în amintirea trecutului
pe etajera unui suflet stingher
 
eu plâng iubite, plâng de ieri
când am sărutat ultima petală,
m-a transformat în zbor de alge
la asfinţit,
să privesc nesfârşitul mării
pe aria unei viori de corali
 
de atunci,
dansez pe marginea  epavei de nuferi
desculţă, cu alintul unui val neînceput,
nu ştiu cine sunt, cine-am fost
 
dar vreau,
prin voalul ţesut de sirenele uitării
să cerşesc vraja descântecului nostru
urzit într-un sărut de orhidee
 
poate aşa,
n-o să mai plâng iubite,
şi-oi deveni din nou, femeie!
34. SĂ NU NE GRĂBIM...

uită  întristarea

aici se cântă cu sufletul

scos din ghearele singurătăţii

ştii cum oamenii

îşi rup durerea din inimă

 

vom sta împreună la nuntă

cu mese întinse

după amiază coborâm fiecare-n sine

toate porţile sunt deschise

să vedem cine îndrăzneşte

 

să nu ne grabim avem tot timpul

eu mă voi odihni cu femeia

atât cât noaptea ne va iubi

şi nu ne va rostogoli prin ierburi

 

dimineaţa o să fie mireasă

purtând  trandafiri pe  braţe

 

 

35. NOAPTE CU LUNĂ

pansează rana

să nu se  inunde cu sânge

strânge să nu iese pe dinafară

ştiu că unii beau sânge

se autostimuleză şi se simt puternici

 

ne vom petrece ziua-n livadă

fructe  din belşug

pe-nserate admirăm crepusculul

apoi momentul când apar stelele

nimeni să  nu ne conturbe

 

să ne hârjonim întreaga noapte

poate ne vom iubi

cât tu vei strânge în braţe luna

eu te voi ajuta să nu-ţi scape.

 

 

36. DESTIN

 

Femeie, nu ales-am eu să fiu,

Dar fost-a dat așa să se întâmple,

Și azi sub părul tot mai cânepiu

Se zbate-un dor, acolo, lângă tâmple.

 

Mi-aș fi dorit să pot, să fiu iubire

Să-ți curg prin trup fierbinte și năvalnic,

Să simți prin pori a mea trăire,

Pe gura ta, sărutul meu șăgalnic.

 

Poate-aș fi vrut să fiu un pur albastru

De ape, și de cer mereu senin,

Argintul căii către fiecare astru

Prin anii care trec, și fără vrere vin.

 

Sau poate gând către înalt să fiu,

Și împlinirea fiecărui vis pierdut,

Sau poate-mbrățișare-ntr-un târziu

Găsită-n caldul unui așternut.

 

Să fiu lumină-n veșnicu'-ntuneric

Ce s-a lăsat în suflet prin veniri-plecări,

Să strălucesc nostalgic și feeric

Pe un peron cu trenuri fără gări.

 

Floare-n a ta glastră picurând petale,

Umbră albă, și culoare-n calea ta,

Un anotimp trecând prin timp agale,

Și amintire prin silința de-a uita...

 

Să fiu din toate, măcar câte-un pic

Aș fi ales, de-aș fi avut putere,

Toate strânse ca boabele în spic,

Într-un preaplin de suflet de... muiere!

 

 

37. RAPSODIA LUMINII

 

chip de femeie țesut în altițe

baladă  tânguită  în vioare de dor

icoană zugrăvită pe aripi măiestre

mai sus de infinitul coloanei

oglindire în surâs de maci somnoroși

legănare în brațul mlădiului spic

visare sub fruntea corolei de cer

cosițe în melci odihniți pe sub tâmple

ciuleandră în plutire perenă

deasupra carpaților bărăganului dobrogei

bucovinei basarabiei cadrilaterului

arcuire de trup sub porți de săruturi

cu sfiala fecioarelor dace

toarcere în vârtelnița vremii

ștergarul de nemurire

sub rapsodia luminii

 

                                

38. FEMEIE IN SIMFONIA DESTINULUI

„pe-un picior de plai

pe-o gură de rai"

sub plânset de nai...

 

mâinile mamei m-au cules din spic de lună

mi-au frământat aluatul fraged cu plămădeală

dacică macedoneană și  hună

dospită cu drojdia dorului

m-a copt într-un rotund mare sub soare

făptura ei spulbera teama de oglinzi

în două graiuri curgeau cuvintele ei izvoare

și-n două ceruri mă înălțam prin ochii ei

 

s-a împlinit sorocul lăsat de ursitoare

ascunse sub o umbră de zare

de un timp singură-mi scot așchiile

din talpa rănită pe care sufletul șchioapătă

oglinziile s-au înmiit în cioburi

spaimele cine mi le alungă

 

rătăcită prin colburi de lume

unde și când voi găsi calea spre casă

în mână cu un coltuc de pită străină

mă va călăuzi candela prin amintiri

și un nai de lumină pe care

mai plânge așteptarea mea

într-o nedumerire limpede

că mă redescopăr femeie

în simfonia destinului

Vizualizări: 3481

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Bună Ziua, domnule Janet Nică!  
Dacă tot v-aţi retras din Concurs, înseamnă că nici nu aţi participat: aţi deconspirat CUI aparţine poezia dumneavoastră! Sunt dezamăgit că... nu aţi luptat vitejeşte: v-aţi dat seama că nu va fi printre "primele" şi că efortul dumneavoastră nu va fi răsplătit pe măsura aşteptărilor.
Nu-i nimic! Se mai întâmplă! Trebuia să aveţi Răbdare pentru a şti pe viitor exact unde vă încadraţi... ca scriitor, ca poet, ca om!
Apoi, dacă într-adevăr vă sunteţi fidel şi doreaţi cu adevărat un Omagiu, nu aţi fi procedat la propria descalificare care include ... şi descalificarea "Omagiului".
Despre maniera nouă - am observat-o şi am căutat în dicţionarele online - este ok doar dacă sunteţi consecvent (în poezie aveţi câteva 'scăpări' de la modul de utilizare; deşi, este discutabil) Iar punctajele extremiste, puteaţi să nu le luaţi în seamă: sunt "aduse" de firi mult prea sensibile, adevăraţi ... ne-înţeleşi (cu scuzele de rigoare)!
Păcat! Faţă de inovaţia dumneavoastră aţi plecat cu stângul.
~
Cornelius, :(
PS: importantă este participarea! ~,

Janet Nică a spus :

Eu îmi retrag poezia din concurs.Este vorba de "Odă femeii iubite.Noem".Am participat nu să câştig, ci să fiu părtaş la omagierea femeilor, de ziua lor.E adevărat că poezia promovează o manieră aparte, dar nu cred că este de nota zero sau de nota 1.M-am simţit nu jignit, ci desfiinţat, pur şi simplu, ca poet.E ca şi cum te-ai duce cu un buchet de garoafe la o femeie, iar ea ţi-l rupe sau ţi-l aruncă, pe motiv că ei îi plac trandafirii.Una peste alta,cred că nicio poezie din concurs nu merită notă mai mică de 5, chiar dacă notarea este de la 1.Afirm că nivelul poeziilor este bun şi foarte bun.Nu există flori de nota 1, nici măcar foarea de mărăcine, chiar dacă noi iubim crinii, daliile sau magnoliile.În consecinţă,îi scutesc pe cititori de lecturarea unei poezii proaste, sau, mai bine zis-notată cu zero- care nici nu există.

Reînnoiesc felicitările adresate către toţi participanţii!!
Prezint punctajul atribuit de mine, neinfluenţat de autori (încă neştiuţi), sau de comentariile anterioare: 
 1= 7, ------ 16= 8, ------- 31= 10,
 2= 9, ------ 17= 5, ------- 32= 10,
 3= 8, ------ 18= 7, ------- 33= 7,
 4= 6, ------ 19= 8, ------- 34= 6,
 5= 9, ------ 20= 10, ----- 35= 5,
 6= 7, ------ 21= 10, ----- 36= 8,
 7= 3, ------ 22= 7, ------ 37= 7,
 8= 6, ------ 23= 7, ------ 38= 8,
 9= 4, ------ 24= 9,
10= 5, ----- 25= 9,
11= 6, ----- 26= 10,
12= 7, ----- 27= 7,
13= 8, ----- 28= 9,
14= 7, ----- 29= 9,
15= 9, ----- 30= 7,


Vă mulţumesc pentru încrederea acordată!
Am citit Poeziile în întregime; suplimentar am notat cu [+]= îmi place, cu [−]= nu îmi place şi [~]= nu mă pot decide (nici nu-mi place, dar nici nu-mi displace); aceste 3 încadrări absolut subiective nu le-am mai făcut publice, pentru a nu influenţa ulterioarele decizii.
~
Cornelius, :)
PS: îmi cer scuze pentru intervenţia anterioară; dacă este necesar, vă rog să o anulaţi! (trebuia să aştept definitivarea Concursului) ~,

 1=  -

 2 =  7

 3 =  7

 4 =  6

 5 =  8

 6 =  7

 7 =  -

 8 =  8

 9 =  7

10 = 7

11 = 6

12 = 6

13 = 7

14 = 6

15 = 8

16 = 8

17 = 7

18 = 9

19 = 8

20 = 6

21 = 8

22 = 8

23 = 7

24 = 9

25 = 7

26 = 10

27 = 8

28 = 7

29 = 10

30 = 10

31 =  6

32 = 8

33 = 7

34 =  8

35  = 6

36 =  7

37 =  7

38 =  9

2 =  7

 3 =  7

 4 =  7

 5 =  8

 6 =  7

 8 =  8

 9 =  6

10 = 6

11 = 6

12 = 7

13 = 8

14 = 8

15 = 8

16 = 8

17 = 8

18 = 9

19 = 10

20 = 9

21 = 7

22 = 9

23 = 10

24 = 10

25 = 9

26 = 10

27 = 10

28 = 8

29 = 8

30 = 7

31 =  8

32 = 10

33 =   9

34 =   9

35  =  7

36 = 9

37 =  9

38 =  10

 

  2 = 6
  3 = 6

  4 = 5

  5 = 5

  6 = 5

  8 = 7

  9 = 5

10 =5

11 = 5

12 = 5

13 = 6

14 = 6

15 = 9

16 =10

17 = 6

18 = 8

19 = 7

20 = 8

21 = 8

22 = 9

23 = 5

24 = 7

25 = 6

26 = 8

27 = 9

28 = 5

29 = 7

30 = 8

31 = 6

32 = 8

33 = 8

34 = 8

35 = 5

36 = 8

37 = 5

38 = 6

 1=  -

 2 =  7

 3 =  7

 4 =  6

 5 =  7

 6 =  6

 7 =  -

 8 =  6

 9 =  6

10 = 7

11 = 7

12 = 7

13 = 6

14 = 6

15 = 7

16 = 7

17 = 8

18 = 10

19 = 10

20 = 6

21 = 8

22 = 7

23 = 8

24 = 8

25 = 8

26 = 8

27 = 9

28 = 6

29 = 9

30 = 7

31 =  8

32 = 8

33 = 8

34 =  9

35  = 8

36 =  8

37 = 10

38 =  10

Uimită de atâta diversitate de păreri, sau câte moduri de a percepe!

2=8

3=8

4=6

5=7

6=7

8=8

9=6

10=6

11=6

12=7

13=8

14=8

15=9

16=9

17=7

18=9

19=9

20=8

21=9

22=9

23=9

24=9

25=8

26=9

27=9

28=8

29=10

30=9

31=8

32=10

33=8

34=8

35=7

36=9

37=9

38=10

2.- 7

3.- 7

4.- 8

5.- 8

6.- 7

8.- 8

9.- 7

10.- 7

11.- 7

12.- 8

13.-7

14.- 7

15.- 10

16.- 10

17.- 7

18.- 8

19.- 7

20.- 10

21.- 7

22.-8

23.-9

24.-8

25.-8

26.-9

27.-9

28.-7

29.-10

30.-7

31.-8

32.-7

33.-7

34.-7

35.-7

36.-9

37.-7

38.-8

Domnule Gheorghe Cornel Roşca, acum că eu sunt " pe tuşă", iar dumneavoastră v-aţi exprimat votul, aţi putea să vă rotunjiţi motivaţia,abil concepută, făcându-mă să înţeleg, pentru evoluţia, sau involuţia mea, care sunt "scăpările" de la modul de utilizare în poezia, sau non-poezia mea.Bineînţeles, dacă aveţi câteva clipe la dispoziţie şi bunăvoinţă.Omagiile mele.

Gheorghe Cornel Rosca a spus :

Bună Ziua, domnule Janet Nică!  
Dacă tot v-aţi retras din Concurs, înseamnă că nici nu aţi participat: aţi deconspirat CUI aparţine poezia dumneavoastră! Sunt dezamăgit că... nu aţi luptat vitejeşte: v-aţi dat seama că nu va fi printre "primele" şi că efortul dumneavoastră nu va fi răsplătit pe măsura aşteptărilor.
Nu-i nimic! Se mai întâmplă! Trebuia să aveţi Răbdare pentru a şti pe viitor exact unde vă încadraţi... ca scriitor, ca poet, ca om!
Apoi, dacă într-adevăr vă sunteţi fidel şi doreaţi cu adevărat un Omagiu, nu aţi fi procedat la propria descalificare care include ... şi descalificarea "Omagiului".
Despre maniera nouă - am observat-o şi am căutat în dicţionarele online - este ok doar dacă sunteţi consecvent (în poezie aveţi câteva 'scăpări' de la modul de utilizare; deşi, este discutabil) Iar punctajele extremiste, puteaţi să nu le luaţi în seamă: sunt "aduse" de firi mult prea sensibile, adevăraţi ... ne-înţeleşi (cu scuzele de rigoare)!
Păcat! Faţă de inovaţia dumneavoastră aţi plecat cu stângul.
~
Cornelius, :(
PS: importantă este participarea! ~,

Janet Nică a spus :

Eu îmi retrag poezia din concurs.Este vorba de "Odă femeii iubite.Noem".Am participat nu să câştig, ci să fiu părtaş la omagierea femeilor, de ziua lor.E adevărat că poezia promovează o manieră aparte, dar nu cred că este de nota zero sau de nota 1.M-am simţit nu jignit, ci desfiinţat, pur şi simplu, ca poet.E ca şi cum te-ai duce cu un buchet de garoafe la o femeie, iar ea ţi-l rupe sau ţi-l aruncă, pe motiv că ei îi plac trandafirii.Una peste alta,cred că nicio poezie din concurs nu merită notă mai mică de 5, chiar dacă notarea este de la 1.Afirm că nivelul poeziilor este bun şi foarte bun.Nu există flori de nota 1, nici măcar foarea de mărăcine, chiar dacă noi iubim crinii, daliile sau magnoliile.În consecinţă,îi scutesc pe cititori de lecturarea unei poezii proaste, sau, mai bine zis-notată cu zero- care nici nu există.

Votul

2 - 8

3 - 6

4 – 8

5 - 8

6 - 9

8 - 7

9 - 5

10 – 5

11 - 6

12 - 6

13 - 7

14 - 7

15 - 9

16 - 9

17 - 8

18 - 7

19 - 8

20 – 7

21 – 9

22 - 9

23 - 8

24- 8

25 - 7

26 - 9

27 - 8

28 - 9

29 - 10

30 - 8

31 - 7

32 - 8

33 - 8

34 - 7

35 - 8

36 - 9

37 - 9

38 - 9

  

     Votarea s-a incheiat  la ora 22:00.

 Poeti, votanti, organizatori, truditori deopotriva  in numele frumosului, bucurati-va, ati invins ! Impreuna ati ingenuncheat uratul si platitudinea cotidianului. Mii de multumiri!

Vă apreciez poeziile pe care le citesc lunar in Constelatii Diamantine. Poezia Noem pe care ati adus-o aici nu am inteles-o. V-aș ruga să faceți un act de cultură și să ne explicați ” șpilul” ei.


 
Janet Nică a spus :

 

Insignă

Se încarcă...

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite astăzi

link-uri utile

              REGULAMENT site

                       **********

http://DIACRITICE.opa.ro/

descarcă AUTO CORECT!

http://DEXonline.ro/

Dicționar de SINONIME

Dicționar de RIME

Haiku, Tanka, Senryu...

           Vă invităm să citiți și:

La ceas aniversar

Figuri de stil

Folosirea virgulei

Activitatea Recentă

Sofia Sincă a contribuit cu răspunsuri la discuţia În Elada, pe urmele lui Homer... (16) a utilizatorului Tudor Cicu
cu 4 ore în urmă
Sofia Sincă a contribuit cu răspunsuri la discuţia În Elada, pe urmele lui Homer... (15) a utilizatorului Tudor Cicu
cu 4 ore în urmă
Vasilisia Lazăr (da Coza) a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog haiku (49 - 51) a utilizatorului Dinca Valerian
cu 6 ore în urmă
Dinca Valerian a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Haiku (48) a utilizatorului Dinca Valerian
cu 7 ore în urmă
Dinca Valerian a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog haiku (49 - 51) a utilizatorului Dinca Valerian
cu 7 ore în urmă
Dinca Valerian a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog mișcări greșite a utilizatorului Dinca Valerian
cu 7 ore în urmă
Lui nicolae vaduva i-a plăcut discuţia În Elada, pe urmele lui Homer... (10) a lui Tudor Cicu
cu 11 ore în urmă
Utilizatorului nicolae vaduva îi place postarea pe blog De un albastru nesfârșit... (pantum) a lui Valeria Merca
cu 11 ore în urmă
Vasilisia Lazăr (da Coza) a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Tracică a utilizatorului gabriel cristea
cu 13 ore în urmă
Vasilisia Lazăr (da Coza) a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Homo deus (v)est a utilizatorului Costel Zăgan
cu 13 ore în urmă
Utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza) îi place postarea pe blog Homo deus (v)est a lui Costel Zăgan
cu 13 ore în urmă
Vasilisia Lazăr (da Coza) a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Când nu vom mai şti a utilizatorului Mihai Katin
cu 14 ore în urmă
Utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza) îi place postarea pe blog mișcări greșite a lui Dinca Valerian
cu 14 ore în urmă
Vasilisia Lazăr (da Coza) a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog mișcări greșite a utilizatorului Dinca Valerian
cu 14 ore în urmă
Vasilisia Lazăr (da Coza) a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog cerneala de astăzi a utilizatorului gina zaharia
cu 14 ore în urmă
Utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza) îi place postarea pe blog Et in Arcadia ego a lui Costel Zăgan
cu 14 ore în urmă
Vasilisia Lazăr (da Coza) a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Et in Arcadia ego a utilizatorului Costel Zăgan
cu 14 ore în urmă
Utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza) îi place postarea pe blog Căpitanul orb a lui Ionel Mony Constantin
cu 14 ore în urmă
Vasilisia Lazăr (da Coza) a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Căpitanul orb a utilizatorului Ionel Mony Constantin
cu 14 ore în urmă
Vasilisia Lazăr (da Coza) a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog haiku (49 - 51) a utilizatorului Dinca Valerian
cu 14 ore în urmă

© 2020   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor