Diploma: Premiul I, poezie – „Colecționarul de răni” de Teodor Dume

[Vasilisia Lazăr]

colecţionarul de răni

 

poate că teama pe care o invoc

nici nu există

nici oamenii întorşi de la muncă 

cu haina purtată pe umeri ca un semn

de ultimă suflare a trudei

nu există

decât

o moarte prin care văd înăuntru

 

nu ştiu dacă e bine sau rău

toate acestea îmi inflamează iubirea

şi tot ce-am avut...

până la urmă aş putea spune că

nu există nicio amintire

cu un copil în pantalon scurt

ci doar un bătrân colecţionar de răni

pe care şi Dumnezeu l-a uitat

 

nu mai ştiu niciun cuvânt care începe cu mine

ştiu însă un loc pe unde  nu mai trece nimeni

singurătatea cotrobăie prin umbră şi

muşcă

puţin câte puţin

îmi fac loc în propria-mi rană şi aştept...

[Sofia Sincă]

Melancolia vieții, traseu apăsător al încercărilor ce eliberează spiritul, scrise într-un limbaj literar care-l particularizează pe autor, fac meditația metaforică în acest poem, accentuată liric.

Colecționarul de răni, ne face cunoscută starea sa sufletească, emoția și descătușarea în fața scurgerii ireversibile a timpului și amintirilor ce poartă totul ca un tăvălug.

Teodor Dume, mă bucur că ai câștigat premiul nostru și ne face onoare că ai participat. Primul la concurs, prima poezie trimisă, premiul I.

Felicitări!

Sofy

[Nădejde Angelina]

Felicitări!

[Elena Mititelu]

Felicitări!!

[Corina Militaru]

Felicitări! 

[Vasilisia Lazăr]

Minunată poezia! Mi-a plăcut enorm din momentul în care am citit-o prima dată. Eram convinsă că va lua un premiu mare. Felicitări!