Concluzii - Concursul de poezie și proză scurtă „Ion Lazăr da Coza”

[Vasilisia Lazăr]

          Iată-ne ajunși și la finalul celei de-a doua ediții a Concursului de poezie și proză scurtă „Ion Lazãr da Coza”, aprilie 2022, organizat de „Însemne culturale” în parteneriat cu Revista „Eminesciana”. Încă de la înființare, o dată pe an, pe site-ul nostru, ca spațiu de (re)cunoaștere a valorii, se numără scriitorii, precum bobocii toamna. Așa ne bucurăm noi de frumusețea literaturii și putem întrezări viitorul luminos al acesteia. An după an, calitatea prestației literare crește, este tot mai rafinată, iar participarea din ce în ce mai generoasă. Chiar și anul trecut, când întreaga Planetă era paralizată din cauza coronavirusului, noi am organizat concursul, fiindcă, niciodată, creativitatea nu intră în carantină.

          Începând cu anul trecut, după ce fondatorul Însemnelor a plecat să scrie pentru îngeri, concursul a primit numele acestuia, ca dovadă de prețuire și neuitare. Anul acesta, ca element de noutate, ni s-a alăturat ca partener și Revista „Eminesciana” – revista eternului frumos –, o mare parte din atribuțiile pe care le implică organizarea și desfășurarea în bune condiții a unui concurs fiind asumată de omul și artistul Mihai Catruna. Sperăm în continuare în această frumoasă și fructuoasă colaborare, benefică ambelor părți.

          Așadar, să facem referire strictă la ediția din acest an, cea care tocmai s-a încheiat.

          După cum se știe, un concurs la care participăm e totuşi o oglindă. Că ne place sau nu ceea ce vedem în oglindă, că acceptăm sau nu, aceasta depinde de egoul fiecăruia dintre noi.

          Avem sub ochi cele zece diplome de la ambele secţiuni (poezie şi proză). Fără îndoială, clasamentele au născut şi vor naşte controverse. Chiar şi laureaţii pot să spună că între ei şi locul doi trebuia să fie un număr mai mare de puncte, darămite concurenţii care au luat un punctaj foarte mic? Aceștia din urmă însă ar trebui să nu vadă situaţia prea în violet, dar nici prea în roz. A fost greu să alegi patru dintre șaizeci și cinci de poezii și tot atâtea dintre treizeci și cinci de proze. Indubitabil au existat texte, și nu puține, care ar fi meritat să fie pe podium, dar au rămas lângă, totuşi nu ar strica şi o analiză autocritică, iar celor foarte nemulţumiţi de aprecierile obţinute le recomandăm să trimită un set de poezii ori o proză la marile reviste de literatură şi dacă vor fi promovaţi acolo, abia atunci să se supere pe noi. Interesant ar fi să vedem fiecare ce şi cum am votat, câte dintre textele nominalizate de noi au ajuns în topul alcătuit de membri şi câte în topul final. Astfel ne putem da seama, în afara situaţiei când s-a votat cu ură şi părtinire (pentru că au fost şi astfel de practici, puține ce e drept), cât de valabilă/corectă este propria noastră scară de valori, prin care vedem/cântărim o creaţie literară.

          Mulţumiţi ori nemulţumiţi de rezultate, vrem să vă asigurăm de acurateţea acestui concurs! Site-ul „Însemne culturale” nu are niciun interes să iasă X ori Y câştigător. De asemenea, nu am avut niciun motiv să cenzurăm vreun participant! Dimpotrivă, ne-a bucurat orice prezenţă! Cu toate acestea, șase lucrări au fost descalificate deoarece au încălcat regulamentul, fără sau cu bună-știință.

          Un alt aspect care ar trebui să ne îndreptățească să credem în corectitudinea acestui concurs, în onestitatea votanţilor şi a juriului din administrație, în discreția și cinstea mea ca organizator, singura care am știut cui aparțin creațiile, dar și notele, e că printre laureaţi sunt nou-veniţi, nume aproape necunoscute, dar şi membri care nu prea ne frecventează site-ul. Dacă am fi fost ranchiunoşi, noi, organizatorii, am fi tras sfori să-i eliminăm, premiindu-i pe cei mai constanţi postatori, ori pe cele două poete care fac parte din administrația site-ului, însă onoarea e mai presus de orice! Știți ce mi-a umplut mie sufletul de bucurie cel mai tare în urma acestui concurs? Când o câștigătoare, Lenuța Rusu, pe care nu o cunoșteam deloc, mi-a zis așa la final: „nu pot să cred că am câștigat un premiu de la cineva care nu mă cunoaște”. Mie mi-e suficient.

          Închei prin a aduce mulțumiri alese tuturor celor care au robotit întru împlinirea acestui act cultural, iar creatorilor de frumos, pe care îi doresc tot mai mulți și mai buni, le urez sănătate, prosperitate și nesfârșită inspirație! Felicit câștigătorii și sper că, de acolo de sus, scriitorul Ion Lazăr da Coza, în memoria căruia am organizat și această a doua ediție și sperăm să mai organizăm multe de acum încolo, a primit cu dragoste creațiile dumneavoastră, le-a citit și s-a bucurat. Să ne întâlnim cu drag și la viitoarele ediții!