You were NOT always in my mind

[Nuța Istrate Gangan]

"Charles Plumb a fost un pilot american care a fost doborât în Vietnam. A reuşit să se catapulteze şi a fost prizonier de război vreme de 6 ani. A supravieţuit şi astăzi vorbeşte oamenilor despre întâmplările prin care a trecut şi despre ce lecţii de viaţă a învăţat din acele experienţe".

Într-o zi, Charles şi soţia lui erau într-un restaurant când un bărbat de la altă masă s-a apropiat de masa lui:"Tu eşti Plumb, nu-i aşa? Ai fost în Vietnam, ai zburat de pe Kitty Hawk. Ai fost doborât".

"Cum Dumnezeu ştii asta?" l-a întrebat Plumb foarte surprins.
"Eu eram cel care îţi pregătea paraşuta. Văd că a funcţionat".
"Cu siguranţă, i-a spus Plumb cu respiraţia întretăiată, astfel nu aş mai fi astăzi aici"

În noaptea aceea Plumb nu a putut dormi."
...............................................................................................................................
Mă gândesc la cei care ne-au întrecut în cursa aceasta a noastră, cei care ne-au lăsat în urmă şi au înotat fără să ne audă strigătele de disperare când ne-a apucat câte un spasm muscular şi am fost aproape de scufundare.
Apoi la cei pe care i-am împins în apă neştiind dacă, bieţii, ştiu să înoate
La cei pe care i-am lăsat să se scufunde pentru că erau ca o piatră de moară şi ne-ar fi tras şi pe noi la fund.
Întotdeauna avem tendinţa să ne amintim de cei care ne-au făcut rău în viaţă. Uităm mult mai repede pe cei care ne-au întins o mână şi ne-au oferit un umăr decât pe cei care ne-au doborât avionul.
Toţi am avut în viaţa OMUL care ne-a adus un pahar cu apă atunci când, însetaţi şi obosiţi ne-am aşezat pe marginea drumului.
Omul care a produs "efectul aripilor de fluture", există în viaţa fiecăruia, că l-am uitat sau ignorat sau nici nu ştim că a existat.
De foarte multe ori datorită unui singur cuvânt lucrurile au luat o cu totul altă întorsătură. Doar că acel cuvânt, mai târziu în viaţă va fi ultimul lucru pe care ni-l vom aminti.
Pentru că suntem croiţi să ne amintim doar gesturi măreţe, nu aripi gingaşe de fluture.
Nu suntem singuri în viaţă chiar dacă am avut momente când ne-am simţit al naibii de singuri. Dacă am ajuns acolo unde suntem fără nici cel mai mic ajutor, avem doar două variante: l-am agăţat pe Dumnezeu de un picior sau am călcat peste cadavre.

PS:

You are not the best in your life, you are just the second best.

[Sofia Sincă]

Ai dreptate Nuţa, greu ne amintim de cei cărora le-am produs cel puţin un disconfort sufletesc... Dar ne amintim foarte des de cei ce ne-au provocat, cel puţin animozităţi.

Să nu mai vorbim de ororile războiului...

Cum să trăieşti după ce ai înfăptuit asemenea dezastre şi ai lăsat în urmă tragedii. Am văzut în filme (din fericirea doar în filme) sau în documentare, iadul prin care au trecut vietnamezii şi americanii la un loc, în acel război absolut inutil, din care nu a câştigat nimeni nimic. Lagărele de exterminare ale lui Hitler au fost mici copii pe lângă ceea ce s-a inventat acolo pentru a curma vieţi. Cum să trăieşti cu asemenea amintiri? De aceea cei de au supravieţuit sunt marcaţi pe viaţă.

Aprecieri, Sofy!

[Nuța Istrate Gangan]

Multumesc, Sofy:)
Zilele acestea, la o discutie cu prietenii, mi-am amintit de fostul meu profesor de literatura, Ioan Paler din Brasov.

Un om care a vazut in mine mult mai mult decat am vazut eu pe vremea aceea. Om caruia ii datorez enorm. Au trecut multi ani de atunci, nu mai stiu ce mai face, nici macar nu stiu daca mai traieste. Astazi mi-ar fi placut sa ii trimit cateva poezii. Doar sa ii spun ca niciodata nu s-a inselat in privinta mea.
Prin trecerea mea prin viata, cumva il uitasem, desi nu l-am uitat niciodata intr-adevar:)

Sofia Sincă a spus :

Ai dreptate Nuţa, greu ne amintim de cei cărora le-am produs cel puţin un disconfort sufletesc... Dar ne amintim foarte des de cei ce ne-au provocat, cel puţin animozităţi.

Să nu mai vorbim de ororile războiului...

Cum să trăieşti după ce ai înfăptuit asemenea dezastre şi ai lăsat în urmă tragedii. Am văzut în filme (din fericirea doar în filme) sau în documentare, iadul prin care au trecut vietnamezii şi americanii la un loc, în acel război absolut inutil, din care nu a câştigat nimeni nimic. Lagărele de exterminare ale lui Hitler au fost mici copii pe lângă ceea ce s-a inventat acolo pentru a curma vieţi. Cum să trăieşti cu asemenea amintiri? De aceea cei de au supravieţuit sunt marcaţi pe viaţă.

Aprecieri, Sofy!

[Nuța Istrate Gangan]

Americanii au aceasta expresie superba "do not forget, in your life, you are just the second best". Este putin mai greu de tradus, vrea sa spuna ca in viata ta, sa nu uiti ca tu, chiar daca te consideri cel mai bun esti de fapt al doilea om bun. Altcineva a fost cel mai bun in viata ta.