Vestala

[Ion Lazăr da Coza]

Vestala

 

 

Cu cât o ameninţare e mai des folosită, cu atât e mai puţin luată în seamă.

Strălucitorul templu închinat zeiţei Vesta, ocrotitoarea vetrelor, a bunăstării poporului şi a statului, era aşezat pe colina de deasupra oraşului, ca o pavăză între acesta şi urgia latentă ascunsă în măruntaiele muntelui, căci adeseori cabirii, ucenicii zeului Vulcan, mai scăpau câte o nicovală sau câte un baros pe pardoseala tenebroasă de bazalt, zguduind temelia ţinutului. În acele momente, locuitorii micului dar înstăritului oraş, ridicau panicaţi ochii spre templu, implorând protecţie, iar cetăţenii de vază epatau, trimiţând sclavi cu mai mult lemn de santal şi cu mai multă smirnă ca să aibă preotesele templului – vestalele – cu ce să întreţină veşnicul foc sacru din altar.

Ameninţarea era dată repede uitării. Forfota din port molipsea pe dată agora şi de acolo, pe străzile radiale, pavate cu dale mari de piatră, cuprindea tot oraşul. Generoase cum erau, străzile aveau trotuare curate de unde se intra direct în atrium, iar ca să se ajungă în curtea interioară, cel mai adesea trebuia să se treacă prin bucătărie, prin camerele sclavilor şi prin celelalte dependinţe. Casele erau lipite una de alta, delimitând strict geometria străzilor. Cu cât locuinţa se afla mai aproape de agora, cu atât numărul de odăi era mai mic, iar curtea interioară adeseori lipsea. Cetăţenii de vază se bucurau de locuinţe cu multe camere şi de grădini îngrijite. Aristocraţii trăiau în vile fastuoase, în afara oraşului, în mijlocul unor adevărate parcuri, invidiate de toţi, râvnite de toţi...

Autorul, din diferite motive, a șters restul povestirii.

Mulțumesc pentru înțelegere!

Dacă doriți cartea, o puteți comanda aici:  LIBRĂRIA ONLINE

[Corina Militaru]

Am privit-simţit prin ochii-sufletul o lume, o poveste, minunat descrisă de către un artist al cuvântului. Absolut încântătoare toată scrierea, iar finalul... Este perfect!

Admiraţie şi drag,

[Chris]

Splendidă, mi-a plăcut mult de tot,  până la lacrimi :))

[Ion Lazăr da Coza]

Povestirea aceasta a fost o provocare - e singura care nu e din lumea satului și nici „contemporană”. Dacă place, înseamnă că mi-a reușit.

Drag,

Corina Militaru a spus :

Am privit-simţit prin ochii-sufletul o lume, o poveste, minunat descrisă de către un artist al cuvântului. Absolut încântătoare toată scrierea, iar finalul... Este perfect!

Admiraţie şi drag,

[Vasilisia Lazăr]

Din comentariul d-voastră eu am înțeles că doar Corina știe să scrie proză. Cel puțin asta reiese, indiferent de ce ați dorit să spuneți. Cam deranjant pentru ceilalți prozatori, nu credeți? Bineînțeles, Corina, pe care și eu o apreciez, nu are nicio vină.

Ionel Mony Constantin a spus :

 De două zile ma gandesc daca fac bine ce fac, pt ca am fost cam  zgârcit cu laudele la grupul de proza, in ce priveşte proza scurtă, mai puţin cazul dnei Corina Militaru care, cred eu, stie sa scrie.

M-am decis sa spun  acum ca imi place textul autorului  şi maniera  in care a fost scris, inclusiv catrenele care au un rol bine definit  in conţinut şi limbajul uşor arhaizant. Evident sunt şi lacune / de ex. unele neologisme nu îşi au rostul/ dar în ansamblu place cititorului. Anumite aspecte care ţin mai ales de contextul istoric, le-am discutat deja cu autorul si nu le mai reiau aici pt ca ele nu impietează asupra calităţii. Felicitari!

[Ion Lazăr da Coza]

Mă bucur, Augusta, pentru semnul lăsat.

Drag,

Augusta Cristina Călin a spus :

Splendidă, mi-a plăcut mult de tot,  până la lacrimi :))

[Ionel Mony Constantin]

De două zile ma gandesc daca fac bine ce fac, pt ca am fost cam zgârcit cu laudele la grupul de proza, in ce priveşte proza scurtă, mai puţin cazul dnei Corina Militaru la care am comentat mai mult.

M-am decis sa spun acum ca imi place textul autorului şi maniera in care a fost scris, inclusiv catrenele care au un rol bine definit in conţinut şi limbajul uşor arhaizant. Evident sunt şi lacune / de ex. unele neologisme nu îşi au rostul/ dar în ansamblu place cititorului. Anumite aspecte care ţin mai ales de contextul istoric, le-am discutat deja cu autorul si nu le mai reiau aici pt ca ele nu impietează asupra calităţii. Felicitari!

[Ionel Mony Constantin]

Dle da Coza, se pare ca am creat nemulţumiri, prin  formularea mea neclară sau uşor echivoca .  Nu trebuie să judecaţi prin comparaţie. Intenţia mea a fost sa subliniez , în paragraful respectiv, doar ca am fost mai zgârcit în laude, cu o singura exceptie. Voi reposta comentul reformulând.

[Ion Lazăr da Coza]

Și eu mă înclin în fața răbdării tale de a-mi citi scrierea.

Drag,
Mihaela Popa a spus :

mă-nclin!

[Ion Lazăr da Coza]

Mulțumesc, Iris! Într-adevăr, am urmărit să fie o povestire sensibilă... nu știu cât am și reușit...

iris marinov a spus :

O poveste minunată... dureros de sensibilă. Mi-a plăcut tot!

Inimă haină, în Infern să zaci,

Fiindcă ai crezut, fie şi-o clipită!

[Gabriela Grădinariu]

Text pretext pentru a aseza sufletul la picioarele femeii. Inspirata localizare in timp si in spatiu. Pretuire!

[Ion Lazăr da Coza]

Lisia, sunt sigur de bunele intenții ale domnului Constantin!

Vasilisia Lazăr (da Coza) a spus :

Din comentariul d-voastră eu am înțeles că doar Corina știe să scrie proză. Cel puțin asta reiese, indiferent de ce ați dorit să spuneți. Cam deranjant pentru ceilalți prozatori, nu credeți? Bineînțeles, Corina, pe care și eu o apreciez, nu are nicio vină.

Ionel Mony Constantin a spus :

 De două zile ma gandesc daca fac bine ce fac, pt ca am fost cam  zgârcit cu laudele la grupul de proza, in ce priveşte proza scurtă, mai puţin cazul dnei Corina Militaru care, cred eu, stie sa scrie.

M-am decis sa spun  acum ca imi place textul autorului  şi maniera  in care a fost scris, inclusiv catrenele care au un rol bine definit  in conţinut şi limbajul uşor arhaizant. Evident sunt şi lacune / de ex. unele neologisme nu îşi au rostul/ dar în ansamblu place cititorului. Anumite aspecte care ţin mai ales de contextul istoric, le-am discutat deja cu autorul si nu le mai reiau aici pt ca ele nu impietează asupra calităţii. Felicitari!

[Ion Lazăr da Coza]

Dragă dle Constantin, știam că a fost cu bună intenție comentariul dvs. și-l iau ca atare.

Despre neologismele (nu barbarismele, sper) din scrierile mele, atâta timp cât ele nu-s puse în gura personajelor, eu cred că-s normale. Însă criticii și cititorii au dreptatea lor!

Despre discordanțele istorice, aveți dreptate întrutotul. Aici își spune cuvântul profesia dvs. de istoric: romanii practicau crucificarea, nu spânzurătoarea; latinii nu-l au pe ț în vocabular, dar chiar nu văd cum să fac pluralul la sestert; au avut sau nu romanii trăsuri pentru distanțe mari? Știind cât de eficienți erau, mă îndoiesc că nu, mai ales că egiptenii aveau care de luptă de mii de ani...

Mulțumiri.

Ionel Mony Constantin a spus :

Dle da Coza, se pare ca am creat nemulţumiri, prin  formularea mea neclară sau uşor echivoca .  Nu trebuie să judecaţi prin comparaţie. Intenţia mea a fost sa subliniez , în paragraful respectiv, doar ca am fost mai zgârcit în laude, cu o singura exceptie. Voi reposta comentul reformulând.