Septembrie era abia la început, fierbinţea ca o vară dar avea parfum de toamnă. Ofta, biata de ea, abia acum încropea un fel de vacanţă. Vânzoleala din gară i-a zburătăcit gândurile şi poalele rochiei noi pe care şi-o admira pe ascuns, ca o faptă rea! Eşarfa flutura odată cu gândurile franjuri, împletite.
A avut noroc, trenul prea curat pentru un personal nu era foarte aglomerat, în cele din urmă s-a oprit în dreptul unui compartiment. În spatele unui ziar, pe banchetă era un singur călător. Scană rapid, hotărându-se să rămână aici, după un “bună ziua” convenţional şi un răspuns la fel, se făcu comodă pe bancheta de vis-s-vis, încercând să citească o revistă oarecare, fără chef.
Tocul ochelarilor de vedere se balansa pe genunchi într-un echilibru precar, la primul zvâcnet de plecare a trenului, se rostogoliră cu zgomot pe jos. Amândoi se repeziră să-l ridice, mâinile se încurcară, se recunoşteau. Abia acum s-au privit…
- Tu? îngăimă stins, gândul traversă cu iuţeală mai bine de douăzeecişicinci de ani în timp…
Aproape un copil, lucra în schimb de noapte în ajunul Crăciunului. La miezul nopţii au primit liber să plece spre case, dacă doreau. Cu sufletul plin de spaime fireşti, a plecat spre casă, noaptea…
Ce noapte! Ningea cu fulgi imenşi, într-o linişte ca de început de lume, ningea parcă cu pace, aproape cald, zăpada lumina feeric, era un vis!
Purta un costum matlasat de schi, la modă pe-atunci şi eficient, de culoare ruginie, pe cap o căciulă “rusească” unisex, tot la modă, dar care uniformiza oribil oamenii…
Mergea parcă singură pe lume, se auzea doar foşnetul costumului, paşii, vroia să ajungă dar îşi dorea inexplicabil să întârzie…Tinereţea i se scurgea parcă după un proiect al nu-ştiu-cui, avea în suflet un neînţeles fără nume, parcă altcineva îi trăia viaţa în locul ei, ea doar chiriaşă într-un trup ce o asculta cuminţit, frânt!
Intrase în linie dreaptă pe strada unde locuia, ici colo, câte un felinar chior ghicea dansul feeric al fulgilor, nu mai trăise aşa ninsoare!
Liniştea se sparse ţăndări de-un fluierat strident. Paşi în alergare făceau zăpada să geamă, un sacrilegiu adus tihnei ninse! Două siluete, aproape ireale se apropiau. A iuţit pasul din instinctul de conservare, mai avea două blocuri până să ajungă…Deşi o voce o soma să se oprească, teama o împingea înainte… Un braţ pe umăr a oprit-o brutal, răsucindu-se căciula s-a rostogolit în zăpadă, lăsând în ninsoare o cascadă de păr lung, de culoarea castanelor coapte…În dreptul felinarului, scena era inedită! Era doar o patrulă a miliţiei, pe atunci, formată dintr-un ofiţer şi un soldat înarmaţi, în zonă era un obiectiv strategic, un turn de paraşutism, ştia…
Ochii verzi, măriţi de spaimă, nu puteau răspunde celui ce-i cerea documente de identificare, pe care nu le avea…
Speriată, în cele din urmă a spus doar adresa, la doi paşi de-acolo, cu o sinceritate copilărească, tremura…
Tânărul ofiţer a liniştit-o, luându-i mâna cu degete inexplicabil de fierbinţi, fără mănuşi…Soldatul, discret, s-a retras câţiva metri în ninsoare, timpul stătea în loc, nu se îndurau să se despartă, după sfaturi strict oficiale, a lăsat-o să plece urmărind-o cu nesaţ, cu o privire prea verde…
La câteva zile, noapte de revelion. Invitaţi puţini, cu toţii vecini, perechi în vârstă. Ea purta o tavă imensă cu pahare, învăţa să fie o gazdă tânără perfectă.
Rumoarea din salon, televizorul se auzeau, o petrecere doar cu pretext de trecere peste an, cam plicticoasă, dar…ţipătul strident al soneriei aproape nu reuşea să învingă. A deschis uşa ce nu era încuiată, crezând că sunt colindători!
Şi-a ascuns un ţipăt, nu ştie cum! era el, tânărul ofiţer de serviciu iar în noaptea aceea, memorase adresa…
A scăpat tava, paharele s-au făcut ţăndări, soţul apărut instantaneu cu fiul în braţe reproşă cu duritate “o să bem din pumn”, invitaţii toţi, să o scape au spus în cor, pe voci diferite, că cioburile vor aduce noroc...
Misterul s-a risipit, era în acelaşi timp femeie/mamă şi soţie mult prea devreme...
Într-o clipă, inteligent, tânărul ofiţer s-a legitimat, a inventat o reclamaţie falsă la adresa asta,de potenţial scandal, s-a scuzat, a urat de an nou, şi-a plecat după ce şi-a lăsat privirea verde toată plină de disperare mută, de întrebări fără răspuns...
Ea a ştiut încă de atunci, fata/femeie, că sufletul pereche s-a pierdut încă din clipa când l-a găsit...
Timpul a trecut...
Abia acum au făcut cunoştinţă, degetele se regăseau: Ade! (de la Adelina ), Andu! (de la Andrei )...
Se priveau cu nesaţ, se schimbaseră. El, fără uniformă acum, îmbrăcat elegant dar într-o ţinută de călătorie era uşor grizonat, atât cât să sporească farmecul, un bărbat ce emana masculinitate decent. Ea, tot pierdută, încerca fără folos să prindă o şuviţă scăpată dintr-o agrafă, cu gesturile fetei de altădată...Rochia nouă cu frunze pe poale, imita toamna de afară, nu-i putea ascunde feminitatea, o sporea. Tăcerea vorbea în locul lor, ochii lor verzi deja îşi spuneau nespusele de până atunci. Aveau timp, într-o călătorie de câteva ore, să-şi risipească misterul întâlnirii lor? Erau ei înşişi, două poveşti!
Trenul, cu un scârţiit de osii infernal, s-a oprit brusc, răsturnând bagajele peste ei, aruncându-i unul peste altul, într-o îmbrăţişare forţată, prima lor îmbrăţişare...
Într-o barieră, un tir cu mere se răsturnase, risipind tone de fructe ca o abundenţă fără de rost. Însemna o întârziere, pe care ei o primeau ca pe un semn, ca pe un dar... Prin fereastra deschisă a vagonului Andu primi patru mere de la o ţigăncuşă frumoasă ca o poveste, cu zîmbet ştirb!
I le oferi galant, o inversare biblică era, zâmbetul promitea o călătorie iniţiatică...
(proză scurtă) aDa nemescu
Cuvinte cheie :
Am recitit cu drag. Admirație.
Frumos, textul, scris cu pasiune și nostalgie, cu decoruri bine desenate în care sentimentele se frământă și se amestecă înfrigurate. Am o afinitate deosebită pentru asemenea povești „la gura sobei”, cu întâmplări ale sufletului parcă anume create de destin spre a rămâne emblematice în viața noastră și pline de nostalgia unor vise neîmplinite ori pe cale de a se împlini cândva, căutări și adesea găsiri cu totul miraculoase ale „sufletului pereche”. În lumea stranie în care trăim, adesea rece și insensibilă, sufletele noastre se caută mereu, uneori se regăsesc, fie și pentru scurtă vreme, alteori ele rămân doar cu visul de a se regăsi într-o altă lume...
Este prima mea poveste, trăită. Mulțumesc Dorinel pentru citire. Gânduri bune, aDa
Pop Dorina a spus :
Am recitit cu drag. Admirație.
Este un text scris integral din amintire. Sunt eroina acestei povești spuse într-un suflet.
Sunt onorată de trecere, citire, semn admirativ. Cu bucurie, aDa
Grig Salvan a spus :
Frumos, textul, scris cu pasiune și nostalgie, cu decoruri bine desenate în care sentimentele se frământă și se amestecă înfrigurate. Am o afinitate deosebită pentru asemenea povești „la gura sobei”, cu întâmplări ale sufletului parcă anume create de destin spre a rămâne emblematice în viața noastră și pline de nostalgia unor vise neîmplinite ori pe cale de a se împlini cândva, căutări și adesea găsiri cu totul miraculoase ale „sufletului pereche”. În lumea stranie în care trăim, adesea rece și insensibilă, sufletele noastre se caută mereu, uneori se regăsesc, fie și pentru scurtă vreme, alteori ele rămân doar cu visul de a se regăsi într-o altă lume...
Romantic, e ca-n vise... Dar unele se împlinesc!
Mi-ai bucurat, Ada! Mulțumesc!
Mihaela, un romantism trăit, mai apoi imaginat...
Mă bucură bucuria ta! aDa
Mihaela Suciu a spus :
Romantic, e ca-n vise... Dar unele se împlinesc!
Mi-ai bucurat, Ada! Mulțumesc!
Mulţumiri Emil Dumitru, chiar dacă nu a fost nimic de spus... aprecierea, citirea, popasul este important!
apreciez, aDa nemescu
Trenul... of Doamne, trenul! Și tot niște ochi verzi. Au trecut peste patruzeci de ani de atunci și, proaspăt lăsat la vatră, în trenul care mă ducea acasă am cunoscut pe cineva cu o frumusețe de ochi verzi... vedeți, din cauza amintirilor trăite am uitat să las un comentariu. Sper că voi fi înțeles.
Ada Nemescu a spus :
Mulţumiri Emil Dumitru, chiar dacă nu a fost nimic de spus... aprecierea, citirea, popasul este important!
apreciez, aDa nemescu
Domnule Emil Dumitru, mulțumesc pentru comentariu. Oricum, simțisem empatia! Povestea mea este adevărată, iar amintirile sunt ancore în oceanul vieții... până ridicăm ancora în călătoria fără întoarcere, mai avem de gândit, spus, simțit! Cu simpatie, aDa nemescu
https://youtu.be/Hxax9c5dZuk?t=6
Emil Dumitru a spus :
Trenul... of Doamne, trenul! Și tot niște ochi verzi. Au trecut peste patruzeci de ani de atunci și, proaspăt lăsat la vatră, în trenul care mă ducea acasă am cunoscut pe cineva cu o frumusețe de ochi verzi... vedeți, din cauza amintirilor trăite am uitat să las un comentariu. Sper că voi fi înțeles.
Ada Nemescu a spus :Mulţumiri Emil Dumitru, chiar dacă nu a fost nimic de spus... aprecierea, citirea, popasul este important!
apreciez, aDa nemescu
un fragment nostalgic, romantic, fermecător
am citit cu drag
Mihaela , mulţumesc! este un fragment din viaţă, viaţa mea!
spor şi inspiraţie!
Mihaela Popa a spus :
un fragment nostalgic, romantic, fermecător
am citit cu drag
FONDATORI
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor Revista „Eminesciana”
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
GABRIELA RAUCĂ - poetă, realizatoare emisiuni Radio ProDiaspora, redactor Revista „Eminesciana”, membră UZPR
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare
ADA NEMESCU - poetă
MIHAELA POPA - poetă
CARMEN POPESCU - scriitoare, realizatoare emisiuni Radio Vocativ
PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet, cantautor
BOLACHE ALEXANDRU - poet
MIHAI KATIN - poet
GRIG SALVAN - prozator, cantautor
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Pentru anul trecut au donat:
Gabriela Raucă - 400 Euro
Monica Pester - 600 Lei
Nuța Crăciun - 220 Lei
Maria Chindea - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 Lei
Elisabeta Drăghici - 200 Lei
***
Pentru acest an au donat:
Maria Chindea - 200 Lei
Monica Pester - 300 Lei
© 2024 Created by Ion Lazăr da Coza. Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor