UNIVERSITĂŢILE MELE

[Ion Ifrim]

 

 

                                       UNIVERSITĂŢILE MELE

 

 

 

[Chris]

Domnule Ifrim, nu ştiu dacă să vă felicit sau nu pentru faptul că nu v-aţi dus la şcoală! Se pare că v-aţi dus suficient de mult cât să stăpâniţi arta cuvintelor! :))

Am citit cu plăcere,

[Sofia Sincă]

În acest text, numit metaforic ''Universităţile mele'', aflăm despre încercările timpurii ale lui I.Ifrim de a scrie, aducând cu ele nemulţumirile evidente şi obiective ale scriitorului debutant. Şi pe bună dreptate, în ceea ce privesc laudele sau criticile membrilor cenaclurilor, precum şi referiri la temele impuse de mai-marii comunişti care nu aveau nimic în comun cu literatura. Cum să impui o temă unui rebel, îmbibat cu o cultură literară amplă, chiar dacă era corigent la română. Mintea lui merge în direcţia impusă de gândire, nu de programa şcolară stalinistă.

Şi desigur, cine a citit atât de mult devine scriitor, nu poate să-şi reprime dorinţa de a nu deveni cel puţin un epigon ai celor pe care i-a admirat şi le-a devorat operele.

Paginile naraţiunii intervin cu o aglomerare de detalii care sporesc farmecul, cu descrieri amănunţite şi apetisante despre Eva care se dezgoleşte la propriu, în faţa unui adolescent înhibat. Trece destul de brusc la acţiunea de nou născut care violează două asistente, fără a neglija amănuntele trăirilor interioare, într-un melaj al figurilor de stil cu uşoară ironie. Apoi din acest amalgam sau prin el trecem din nou la autorii devoraţi din biblioteci, întrecerea cu însuşi bibliotecarul şi la bătaia încasată de la proful de română, la corigenţă. Amintiri vii pentru toată viaţa. Eticheta de ''brânză bună în burduf de câine'' se pare că l-a urmărit cu obstinaţie pe Ion Ifrim, din care denotă comportamentul imprevizibil ca şi personalitatea sa. Odată cu scurgerea textului aflăm alte amănunte picante ale întâlnirii cu sexul, ale adolescentului păzit de o babă, în Fundătura speranţei nr.13, dar şi despre sfaturile primite de la tătă, de gogoşile sale înşirate acestuia, cum că ar fi premiant. Tânărul culminează prin retragerea din liceu, frecventarea unei şcoli profesionale şi armata, obligatorie a regimului comunist, cu picanteria evenimentelor, ca unul dintre punctele de atraţiei ale textului.

Am citit cu aceeaşi plăcere dintotdeauna şi propun să fie postat tot romanul, aici, în acest spaţiu.

Sofy, cu admiraţie!

 

 

[Ion Lazăr da Coza]

Greșeli puține, dar sunt! De ex. aceiași e pronume la plural-masculin, nu singular-feminin.

Autorul, cred că face cam multă paradă cu erudiția sa, răpind din farmecul povestirii. Nimic nu-i mai plictisitor ca cineva care vrea să-ți spună tot ce știe! Alege ce e mai semnificativ. Sper că prima partidă (reală!) de amor să aibă totuși o reverberație în economia romanului.

Intră în dialog cu cei ce-ți comentează postările. E și spre binele tău.

Succes, Ion Ifrim!

da Coza