Text

[Exemplu de Titlu]

Colonia penitenciară
Ușa mașinii negre se închise cu zgomot. Mătușa a plecat într-o lume mai bună. Unii o numeau Securitate, pentru felul umil în care cerea informații. Noi stăteam drepți ori ne clătinam , cum bătea vântul. Am trecut în sala de studiu, unde am dormit până seara. Încolonați , ne-am dus la cantină, ni s-au servit gândaci roșii, gustoși cu carne de șobolan tânăr. Apoi s-a trecut la programul de somn. Eram sculați din oră în oră și alergam în jurul clădirii cenușii pentru a izgoni coșmarurile, stafiile, vârcolacii. Dimineața ne spălam în hârdaiele numite toalete. Apoi, fiecare primea o cazma pentru a-și săpa groapa. Dar nimeni nu era împușcat, se murea discret, prin evaporare. Câmpul era înțesat de gropi paralelipipedice în care nu locuia nimeni, în afară de niște râme vorbitoare. Povestea a durat ceva timp, apoi cei în viață eram trimiși acasă, dar casele nu mai existau. Fuseseră declarate monumente istorice.
Trupul ieromonahului Zosima mirosea îngrozitor. Un vânt umed bătea dinspre nord. Căruța cu suflete moarte trecea zilnic, se auzeau râsete, nimeni nu avea vreo explicație. O lume fără oameni? În zări se vedeau flăcări în floare. Ne balansam între lumea de aici și cea de dincolo, ceea ce ne amintea de jocurile din copilărie. Fantome de cai și câini bântuiau prin toate locurile ascunse. Noaptea necheza și lătra la noi.
Mă gândeam că viitorul este un film despre care ai auzit multe, dar nu l-ai văzut. Trăiam prezentul așa cum mergi într-un tren fără stații, ne rugam Invizibilului. Mă simțeam precum o copie nereușită a propriilor vise. Cred că orbii ar trebui să binecuvânteze stelele, sunt cel mai în drept. Cine ar fi putut schimba ceva? Iubita plângea cu fața ascunsă în pernă.
 

[Sofia Sincă]

Un text ''infernal'' - infernul în carne şi oase.

Şi mie îmi trec prin minte uneori, suplicii de neîndurat. Şi când ştiu că nu este posibil pe această lume să le îndur, mă bucur. Dar cine ştie... pe lumea cealaltă, ce o fi?!

Aveţi o imaginaţie bogată, domnule Boris.

''O lume fără oameni?''

Admiraţie, Sofy!

[Ion Lazăr da Coza]

Cutremurătoare mărturie!

da Coza

[Vasilisia Lazăr]

Imagini apocaliptice a unei lumi fără oameni în care rânjeşte moartea. Brrrrr!

Bine scris. Imaginaţie bogată. Felicitări!