PROCESUL BUCLUCAS

[Exemplu de Titlu]

                                            

   Luna dădea semne de oboseală. De la o vreme simțea că  se sufocă ceea ce i se părea de-a dreptul caraghios, sau te pomenești că aerul se împuținase? Se agita încolo și încoace ca o minge galbenă de ping pong. Tot de la o vreme parcă se mai îngrășase.Universul vast n-o mai încăpea. Oftând prelung își întoarse față către Pământ luminindu-i nopțile.Le pierduse numărul de la începutul lumii.
 
      -Ia te uită! S-au înmulțit furnicile! Ce mici sunt! Iarăși îmi trimit scrisori! Am să le răspund când or zbura în spațiu!
 
    Râse, privind curioasă în jos , ascultând.Desigur, oamenii nu pot vedea când râde luna, ea râde când la ei este ziua.
 
    - Mai repede sclavule! Îndoaie spatele!
 
   - Să nu vă prind că leneviți!
 
  - Biciuieşte animalele, ele nu vorbesc limba faraonului !
 
  - Vă mișcați ca nisipul de pe Nil! Mai repede, că ne alungă timpul!
 
 - Mai aduceți câteva mîini bune, până la cer, până la zeiță!
 
 - Tu! Urcă, pune blocul de piatră mai spre dreaptă!
 
 - Câți au murit?
 
 - Cine le ține șirul? Cu miile! Pe unul l-a iertat zeița!
 
 - Ei , da!
 
 - Dacă îți spun! A căzut de acolo, de sus vezi?
 
 - Nu se vede, dar îmi închipui.
 
 - A scăpat doar cu câteva oase rupte. Noroc de mâinile moarte.
 
 - Cine ajunge la zei, este iertat chiar de îmbalsamaţii  pe care a călcat.
 
 Luna slăbi razele. De-ar ști furnicile! Uscată că o prună, sta agățată acolo sus , rotindu-se  ca un titirez, galbenă ca un dovleac, de rușine. Da, de  rușine. Unde s-a mai pomenit că ea tocmai ea să depindă de alții încă de la naștere. Fie ei  meteoriți,fie ele  planete, sau culmea de o bucată din pielea Pământului. Asta din urmă chiar că le-ar întrece pe toate.  
 
 -          Față palidă, ce se petrece acolo jos?
 
 -          Ei, și tu acuma! Nu mai văd nimic, furnicile au năpădit tot!

 -Da? Nişte caraghioşi trufaşi! Nu ştiu cum de-i mai rabdă pământul pe unii! Mă doare-n axă!
     Faţa lunii se întunecă. Aşa i se întâmpla  ori de câte ori îl zărea pe Marte. Furtunile lui de nisip, suprafaţa lui roşie ca sângele, o scoteau din sărite.ar fi aruncat cu lavă în el dacă vulcanii ei ar mai fi fost activi. Chicoti.
    -Auzi, dragă? Ţi s-a dus buhul prin Cale că ai avea faţă de caraghios isteric!
     -Şi despre tine se spune , dincolo de Cale, că te-au călcat câţiva caraghioşi umflaţi cu oxigen.Venus zicea că te cam inneci.
    -Eşti gol şi roşu ca  un rac.
     -  Ca un ce ? Măcar eu am culoarea mea. Ştim noi că dacă n-ai sta în calea ştii tu cui ai fi neagră ca smoala. Nici nu-i de mirare, cu atâtea găuri. Te mişti de parcă ai călca în străchini. 
    Luna nu-i răspunse.Simţea că se sufocă. Se roti căutându-l pe Jupiter. Oare ce luna mai prăjise Uriaşul? De când cu el fluturând prin univers nu te mai simţeai în siguranţă nicăieri. Obez, bolnav de gută, umplea timpul şi spaţiul degeaba, unde mai pui că dacă Maria Să scuipa , aşa te lua cu fiebinteli şi te rostogoleai taman în direcţia lui, că de,  Universul n-are curbe. Cu toate astea dădeai colţul cât ai zice Big Bang.Luna păli.
Destul cu Jupiter, lual-ar gaura neagră. De la o vreme stresul nu-i mai dădea pace. Veşnic în întuneric, luminată din milă Marelui Şef, aştepta Momentul s-o înghită în hulpav în miezul lui. Măcar nu va fi singură. O, nu! Ştia ea! Va trage pe mulţi după ea. Primul pe lista e Marte. Oho, ce plăcere să-l vadă pe pipernicitul ăla cum se îngălbeneşte de frică. Sau va fi mai roşu? Şi Venus. A, nu prima va fi cu siguranţă va fi Venus.Pe aia dacă o iei repede nu ştie care îi este nordul. Şi aşa îi şi trebuie. O zăpăcită care abia aşteaptă să-i fure locul. Oftă,uitându-se în jos spre pământ. Ce ordonat se mişca , nu se pierdea cu firea niciodată. Cum mai crăpau ceilalţi de ciudă! Ea avea Pământul!
Aşa gândea luna, desigur oamenii nu pot vedea când gândeşte luna, ea gândeşte când la ei este lumina.

 

cine stie ce va urma.....

[Corina Militaru]

Inedit! Astept continuarea.

Cu prietenie,

[Sofia Sincă]

Foarte interesant. Am descoperit o viaţă fantastică a universului. Un SF îndrăzneţ.

Începutul e foarte bun, aştept continuarea foarte curioasă.

Ţi-am trecut eu pe la diacritice o parte care nu avea virguliţe pentru a putea să-mi exprim părerea şi pentru a-ţi spune că aştept să vină ceea ce urmează. Sper că în continuare te vei descurca şi va fi nevoie să treci prin text să-l corectezi, începând de la '' - Da? Nişte caraghioşi...'' Ai şi unele expresii de formulat.

Cu plăcerea textului, Sofy!

[Vasilisia Lazăr]

Interesantă abordare. Am pătruns în spaţii astrale şi nu mi s-au mai părut nici reci, nici inaccesibile. Vă felicit!

[Ion Lazăr da Coza]

O compunere, scrisă în recreaţia mare, de un elev talentat. Pune caietul pe catedră cu două secunde înainte de a sosi profesorul, fără a avea timp să verifice eventualele greşeli...

Pe elev îl înţelegem, pe tine, Mara, nu!

Aşteptăm continuarea.

da Coza