Unchiul Noni, un individ înalt, bine legat, cu faţa prelungă, rozie şi ochi hotărâţi, aflaţi în veşnică mişcare, obişnuia s’aibă ghinion la damigene. Cu toate astea, avea grijă să nu-i lipsească-n niciun an damigeana cu „combustibil”: vişinată, afinată – nu conta tipul sau „cifra octanică”. A plecat odat’ împreună cu mătuşa, spre Delta Dunării. Odată ajunşi în Tulcea, au decis să ’mbarce bagajele (printre care ş-o damigeană cu afinată) şi apoi să bântuie prin oraş. La ’ntoarcere au constatat că vaporul plecase ş’au înţeles că puseseră bagajele-n ambarcaţiunea greşită. Dup’ o cantitate impresionantă de consum nervos au reuşit să plece, c-o şalupă, în urmărirea vaporului ce le conţinea bagajele. După o cursă ca-n filme, l-au ajuns din urmă la prima oprire şi au reuşit să-şi recupereze lucrurile.
– Pfiu, ce alergătură! zice Noni c-o voce subţire, către consoartă. Dă-ncoace damigeana aia cu afinată, să trag o duşcă – poate-mi revin!
– Nu văd nicio damigeană – constată furioasă mătuşa, o damă blondă, neabătută, cu faţă fină.
L-au abordat pe căpitanul vasului cărător de bagaje greşite cerând explicaţii, iar ofiţerul a promis o investigaţie. Dup’un timp, se ’ntoarce căpitanul şi li se adresează:
– Să ştiţi c-am chestionat toţi oamenii prezenţi la bord: p’acest vas n-a fost nicio damigeană! anunţă hotărât ofiţerul, răspândind un discret iz de afinată.
Într-un an alesese Noni să facă vişinată aşa că dispunea de-o damigeană dosită bine, care conţinea două treimi lichid roşu închis şi o treime vişine. Într-o după-amiază târzie de toamnă Noni şi mătuşa au plecat la un chef, acasă rămânând doar angelica mea verişoară, împreună cu fratele ei. La un momen’ dat, Noni este chemat la telefon de către fiul său:
– Tată, cred că s-a produs un incendiu! Am văzut flăcări ieşind pe horn!
– Urcă-te p’acoperiş şi toarnă şi tu apă-n horn – îl sfătuieşte Noni, nedorind să părăsească petrecerea.
Dup’un timp, este chemat iar „la vorbitor”:
– Tată! Am turnat apă, dar a luat foc casa! Trebuie să vii!
A părăsit Noni prematur petrecerea şi s-a dus, însoţit de consoartă şi furios, acasă. Clădirea ardea cu spor! A chemat pompierii, pompieri care şi-au pornit tulumbele iar după minute bune de luptă cu flăcările, au reuşit să stingă incendiul. S-adunase însă atâta apă-n casă, încât se putea merge cu barca. Chiar când dădeau să plece, pompierii au constatat stupefiaţi că o damigeană se scremea să iasă din ascunzătoare...
După plecarea pompierilor şi evacuarea apei, Noni se târşeşte p’un colţ de fotoliu şi se răţoieşte la nevastă-sa, Măndiţa:
– Dă şi tu damigeana aia de vişinată să trag o duşcă, că mi s-a ascuţit faţa de la atâta muncă.
– Nu mai e nicio damigeană! observă mătuşa, cu obidă.
Şi-a mobilizat Noni întreaga familie pentru căutarea lichidului dulce-acrişor, însă-n zadar – ioc damigeană.
– Eu cred că pompierii ne-au furat damigeana. Hai să mergem la Staţia de Pompieri şi să-i luăm la ’ntrebări, cere Măndiţa hotărâtă.
– Cum să fure pompierii vişinata? Oricum, s-a înserat. Mai căutăm în noaptea asta, iar dacă nu găsim nimic mergem la ei mâine dimineaţă – îi promite unchiul.
Zis şi făcut! În dimineaţa următoare, Noni şi Măndiţa se prezintă la sediul pompierilor.
– Cum să fie posibil aşa ceva, doamnă? Vă daţi seama ce acuzaţii aduceţi? îi sare ţandăra comandantului pompierilor, un tip burtos şi mustăcios, garnisit însă c-o faţă înţelegătoare. Ca să vă liniştiţi, am să vorbesc totuşi cu cei care-au fost ieri la intervenţie.
Vine comandantul dup’un timp, purtând în mână o damigeană care deţinea doar o dungă, dungă ce indica nivelul pân’ la care fuseseră odat’ vişinele.
– Nu pot să-mi explic nici eu! Băieţii spun c-au găsit damigeana asta goală pe undeva, dar nu-şi amintesc unde!
Fragmentul din volumul “O iubire platonică”.
Cuvinte cheie :
mătuşa, o damă blondă, neabătută, cu faţă fină.
Neabătută???
Și în acest text folosiți inutil apostroful, când în multe situații ar suna mult mai bine fără, adică să scrieți cuvântul întreg.
Iar povestirile cu cele două damigene, mai cu seamă a doua, cea cu vișinata și incendiul, nu par deloc credibile. Adică îți ia foc casa și tu abia te miști, iar după aceea, te comporți de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Și nici măcar haz nu are. Nu, de data aceasta nu m-ați convins. Vă mai citesc.
faceti exces de apostrof, inteleg ca ati vrut sa folositi un anumit tip de limbaj sau mod de exprimare, dar uneori nu ne iese asa cum ne suna in cap.
nu cred ca v-a iesit foarte bine efectul comic. as fi intercalat intamplarile cu damigenele de-a lungul povestirii, in contexte diferite pentru ca din intregul personajului sa reiasa ca acesta avea un ghinion cu damigenele.
si, nu in ultimul rand, cred ca va plac blondele :)) este al doilea text in care citesc despre o blonda, fiind a treia in 2 texte :)
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor-șef Revista Eminesciana, membră UZPR
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
GABRIELA RAUCĂ (redactor promovare media) - poetă, redactor Radio ProDiaspora, redactor Revista Eminesciana, membră UZPR
ADA NEMESCU - poetă, artist plastic, redactor Revista Astralis și Revista Agora ARTELOR
CARMEN POPESCU (redactor promovare media) - scriitoare, redactor Radio Vocativ, redactor Revista Armonii Culturale, membră UZPR
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare
MIHAELA POPA - poetă
PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet
BOLACHE ALEXANDRU - poet
MIHAI KATIN - poet
GRIG SALVAN - prozator, cantautor
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Pentru anul trecut au donat:
Gabriela Raucă - 400 Euro
Monica Pester - 600 Lei
Nuța Crăciun - 220 Lei
Maria Chindea - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 Lei
Elisabeta Drăghici - 200 Lei
***
***
Pentru acest an au donat:
Maria Chindea - 200 Lei
Monica Pester - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 lei
© 2025 Created by Ion Lazăr da Coza. Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor