Merg...
Asta fac de o viață, zi de zi, uneori și noaptea, cel mai adesea cu treabă, dar uneori (atunci îmi place cu adevărat!) fără nicio treabă, însă cu rost, că nimic nu este mai de folos omului decât să lase timpul nemăsurat și să colinde străzile, să zicem Bucureștilor, bucurându-se de toamnă, dacă e; de un vânticel cald, care să învârtejească frunzele decrepite într-o ultimă simfonie galben-arămie, făcându-le pe cele încă verzi să regrete întârzierea desprinderii.
Unii oameni au un instinct bine dezvoltat al desprinderii la timp de un loc, o situație, o căsnicie care lâncezește, de parcă ar ști dinainte unde are să răsară curcubeul și fenomenul îi găsește pregătiți, cu ochii larg deschiși, gata să cuprindă dintr-o uitătură întreaga cupolă a lumii. A acelei clipe.
Mersul meu de acum este unul zbuciumat. Pașii nu au siguranță, nici liniște, nici măcar ritm. Parcă ar fi ai altcuiva. De ceva vreme mă simt urmărit. La început întorceam brusc capul, însă nu vedeam pe nimeni. În cele din urmă am înțeles că nu de cineva eram urmărit, ci de ceva. Amintiri, fapte, întâmplări... Toate amestecate în viața mea. Viața mea din urmă. Este firesc, deci, să mă simt urmărit de ea, dar parcă prea are ceva cu mine! Mă împunge cu degetul în spinare, îmi pune piedică, mă trage de haine sau mă îmbrâncește, că uneori îmi vine să mă întorc supărat la ea și să-i cârpesc una peste gură, de să-i mut fălcile, nu altceva. De fapt, am făcut-o o dată. De atunci copiii din cartier îmi spun Maestrul Shaolin care se luptă cu vântul.
Am încercat și altă strategie. Mă întorceam brusc și porneam în direcția din care veneam. Aș, nicio scofală! Ce, parcă viața ar fi un drum cu sens unic! Adică, este, dar nu așa, terestru, ca pentru mașini, ci unul ideatic, de pe care nu te poți întoarce. Poți, la o adică, să mai schimbi direcția, dar înapoi, pe drumul deja parcurs, nu ai cum să o apuci.
Într-o clipă de neatenție, m-am oprit brusc și am lăsat-o să mi-o ia înainte. Ce distracție a mai fost! Să vezi atunci ce o mai înghionteam și ce piedici îi puneam. Ce palme după ceafă îi mai trăgeam, ca o pedeapsă, de parcă singură s-ar fi trăit și nu eu eram nefericitul autor. Ea s-a dezmeticit prima, oprindu-se dintr-odată. Eu, în euforia shaoliniană, îi dădeam înainte cu mersul, călcându-mi propria viață trecută în picioare, tăvălind-o în praf, făcând-o una cu pământul, astfel încât, când am trecut de ea, o făcusem de nerecunoscut.
Scârbit, am întors privirea, deschizând-o larg pe un curcubeu ce abia se desenase pe cerul înseninat. Am pornit zâmbind spre el, smulgându-mă din încălțările rămase înfundate în noroiul unei toamne prea ploioase.
28 noiembrie 2012
Cuvinte cheie :
În unele cazuri suntem condamnaţi să asistăm la propriul destin, fără a putea face mare lucru întru schimbarea lui. Desigur amintirile ne urmăresc, că e firesc să fie asa. Şi eu aş dori să uit sau să ignor unele lucruri pe care le regret, dar din păcate nu se poate.
Am citit cu plăcere micul tău text, dar plin de consistenţă, Sofy!
Frumoasa ideea si haina de cuvinte care o imbraca. Viata trecuta ne imbranceste facandu-ne pasii nesiguri. Sa ne luptam cu ea? Nu! Isi va bate joc de noi la nesfarsit. Intelegerea si acceptarea trecutului, spun eu, aprinde curcubeul in fata ochilor nostri.
Cu prietenie,
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor Revista Eminesciana, membră UZPR
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
GABRIELA RAUCĂ (redactor promovare media) - poetă, redactor Radio ProDiaspora, redactor Revista Eminesciana, membră UZPR
ADA NEMESCU - poetă, artist plastic, redactor Revista Astralis și Revista Agora ARTELOR
CARMEN POPESCU (redactor promovare media) - scriitoare, redactor Radio Vocativ, redactor Revista Armonii Culturale, membră UZPR
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare
MIHAELA POPA - poetă
PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet
BOLACHE ALEXANDRU - poet
MIHAI KATIN - poet
GRIG SALVAN - prozator, cantautor
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Pentru anul trecut au donat:
Gabriela Raucă - 400 Euro
Monica Pester - 600 Lei
Nuța Crăciun - 220 Lei
Maria Chindea - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 Lei
Elisabeta Drăghici - 200 Lei
***
***
Pentru acest an au donat:
Maria Chindea - 200 Lei
Monica Pester - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 lei
© 2025 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor