La Tribuna

[Exemplu de Titlu]

                                

 

 

    Palatul  Parlamentului se înalta semeţ, sfidând lumina soarelui. În balconul de la etajul 5, bărbatul fuma.Cravata violet flutura în bătaia vântului. În pumn strângea capătul de plastic al  unui steag de hârtie.

-          Dom senator, Dom Senator, Dom senatooooooor!

Bărbatul se aplecă peste balcon să vadă cine îl striga. La fereastra  alăturată femeia de servici  îi făcea semne  cu coada măturii.Abia terminase de spalat geamul.

-          Dom senator, dom senator,  ura!

Bărbatul deschise pumnul să o salute. Steguleţul din hârtie căzu în căldarea cu  apă murdară a femeii.

-          Vântul dom senator, vântul. Nu vă fie cu supărare dom senator.

Bărbatul se retrase urmărind forfota străzii. De la etajul 5, putea observa şi auzi foarte clar, zgomotul oraşului. Un câine alerga cu limba scoasă după un trecător cu sacoşa umflată de vânt. Un şofer oprise  în dreptul indicatorului staţionarea interzisă , o femeie şedea pe  banca privind clădirea parlamentului.

-          Dom senator, dom senator, tre să luaţi cuvântul!

Bărbatul îşi umezi buzele. De curând îşi făcuse un transplant de dinţi şi îşi simţea gura curata. La plecare medicul vienez glumise cu el într-o germană pe care abia o pricepuse

-          Herr, felicitările mele! De  astăzi începând când simţiţi că nu mai aveţi vorbe sau că discursul se inneaca arătaţi-vă dintii! Veţi câştiga timp şi simpatii! Doctorul spunea acestea în timp ce îi arunca  dantura galbenă şi învechită la gunoi.

Trase aer în piept şi intră în sala mare a Parlamentului. Un coleg cu un steguleţ de hârtie în mână se apropie de el:

-           Omule ,unde ţi-e steguleţul?

-          Da ce a venit presa?

-          Nu, dar trebuie să fim pregătiţi. Ce-i cu cravata  dumitale?

-          E culoarea mea preferată. În plus,  mă prinde cel mai bine.

-          Să sperăm. Guvernul e în picaj !

-          Crezi că nu va găsi vreo paraşuta în ultimul moment?.

-          Puşche pe limba-ţi. Contez pe votul unora de la putere. De data asta moţiunea trece.

-          Ar fi şi timpul. Mi-e o foame!

-          Omule , nu mai pierde timpul  şi fă rost de  steguleţe. Patriotismul e la putere.

Senatorul se îndepărta râzând împărţind zâmbete largi în dreapta şi în stânga. Aula parlamentului devenise neîncăpătoare. Aşezaţi în scaune aleşii ţării aşteptau sosirea preşedintelui Senatului. În lojă apăruseră de nicăieri câteva capete nepieptănate cu pancarte colorate pe care puteai citi : Jos Guvernul, Afară cu mamelucii, Nu producem cât furaţi.Oamenii din lojă se agitau şi urlau:

-          Băă, dă-te mai încolo!

-          Dracu să te ia, ia-ţi  cartonul din faţa mea!

-          Mă doare mâna că eu mi-s mic! Dacă eşti drăguţ…

-          Huooooo, jos Guvernul!

În vacarmul general apăru şi presa . Cameramani, care se încurcau în firele aparatelor, femei frumoase cu microfoane purtând diverse sigle.

-          Tudor, e bine aşa!

-          Nu mă filma în unghiul ăsta. Se vede coşul din bărbie!

-          Doamnelor şi domnilor ne aflăm în mărea sală a parlamentului unde astăzi are loc…, Mircea suntem în direct?

 

Bărbatul cu cravată  violet se mişca nerăbdător în scaun. Un ţânţar îi bizia în urechi.Pe faţa lui se citea un vădit discomfort, totuşi găsi puterea să zâmbească în faţa camerei de luat vederi. O ţară întreagă îl  vedea la televizor acum, însă nimeni nu bănuia că tocmai atunci îl apucase o durere crunta de stomac şi  avea şi o mâncărime de nesuportat în dos. Colac peşte pupăză cameramanul îşi găsise de treabă tocmai în preajmă lui. Simţea în ceafă răsuflarea ziaristului. Flutură într-o doară steguleţul din hârtie.

-          Domnule senator, care sunt previziunile dumneavoastră pentru ziuă de astăzi? Vă cădea Guvernul? Aveţi suficiente voturi că moţiunea să treacă?

Reporterul ţinea microfonul aproape de gură lui aşteptând răspunsul, cu ochii mări. Bărbatul mimă o tuşe de protocol şi începu afectat, cu capul sus:

-          Ceea ce se întâmplă astăzi este un eveniment important pentru ţară. Vreau să trag un semnal de alarmă pentru toţi  cei care cred că vor mai sta în scaunul puterii. Dragii mei, această moţiune  nu e o simplă ceartă de berbeci ci este sfârşitul vostru. Poporul s-a săturat de mameluci. E timpul să-I  schimbăm cu alţii. După ziua de astăzi Parlamentul prin puterea cu care a fost învestit  de popor vă va trimite la plimbare.Vă urăm drum bun!

Noi, opoziţia , considerăm că e timpul să preluăm puterea pentru şi în numele poporului. 

Reporterul mulţumit de interviu se îndepărta. Bărbatul răsufla uşurat. Dădu să plece din sală când intră preşedintele Senatului care declară şedinţa deschisă.Epuizat se trânti în scaun. Mâncărimea era de nesuportat.

            La Tribună, primul ministru luase cuvântul:

-          Stimaţi colegi, vă salut cu respect şi vă anunţ că n-am murit încă. Guvernul, vine astăzi în faţa parlamentului cu capul sus şi cu inima împăcată. Măsurile de austeritate sunt justificate de criza mondială.

Oamenii din loja urlau:

-          Huo, jos cu mamelucii !

Într-un colţ al aulei, mica şi nevăzută femeia de servici asculta cuminte. Avea pe cap  un batic din cârpa decolorată. Un jandarm îi dădu un ghiont:

-          Femeie, şterge-o! Aicea jos stau domnii. Matale, hopa sus, şi arătă cu degetul spre loja.

Femeia se uită mirată la el şi dădu să plece, dar jandarmul o apucase de braţ:

-          Cu tot cu mop! De nu, te bag în duba!

Vocea primului ministru răsuna în aulă:

-          Dragii mei, Guvernul Furnică, a reuşit să facă ceea ce timp de douăzeci de ani cei care acum răsucesc pumnalul în inima ţării nu au reuşit. Eu, Gheorghe Furnica şi echipa mea am adus acestei ţări un plus în economie. În timpul Guvernării noastre, e adevărat că poporul a avut de suferit. Am scăzut salariile şi pensile, dar domnilor care iubiţi  această ţară , fiţi furnicicile mele! Nu veţi regreta , în scurt timp roadele măsurilor de austeriatate se vor vedea în buzunarele tuturor!

Din loja se auzi o voce hotărâtă:

-          Şi în  ale noastre când?

Membrii opoziţiei, toţi cu steguleţe în mâini aplaudau şi strigau:

-Poporul e aici cu noi. Lăsaţi tara în pace!

Preşedintele Senatului striga:

-          Linişte în sală! Vă rog linişte în sală!

Oamenii din loja strigau la unison cu senatorii cu steguleţe:

-          Jos Guvernu!

Primul minstru îşi ştergea sudoarea de pe frunte. Continuă:

-          Stimaţi colegi, acest Guvern , reprezintă voinţă a milioane de oameni. Opoziţia a adus câţiva simpatizanţi să vă intimideze! Domnilor parlamentari nu vă jucaţi cu destinele ţării! Votul vostru  ar trebui să reprezinte interesele acestei ţări. Nu vă fie teamă să vă exercitaţi aceasta sfântă datorie.

Vacarm general. Parlamentarii opoziţiei se ridicară în picioare, fluturând steguleţele din hârtie, gruparea din loja se mişca încoace şi încolo gata gata să cadă cu tot cu pancarte în capul aleşilor, reprezentanţii presei cu microfoanele la gură, mai mai  să le înghită strigau panicaţi:

-          Breacking news, în sala Mare a Parlamentului spiritele s-au încins. După cum puteţi vedea şi dumneavoastră cei de acasă, toată lumea e în picioare. Moţiunea de cenzură va trece sau  nu va trece? Un lucru e cert atmosfera aici e fierbinte!

Barbatu l cu cravată mov rămase ţintuit de scaun.

-          Ce mă face eu? Nici în ruptul capului nu pot pleca. Dacă mai stau mult mă umflu!

Din loja glasul hotărât începu să cânte Deşteaptă-te române. Toată suflarea din Parlament striga Imnul Ţării Româneşti.

Senatorul cu cravată  mov simţea că se sufocă. Ochii lui erau umezi.

-          Nu mai pot!

Un reporter vigilent îl văzu:

-          Domnule senator ce părere aveţi?

-          Despre ce?

-          Despre acest puseu de patriotism?

-          Niciodată în viaţa mea n-am experimentat o asemenea durere şi ruşine, răspunse parlamentarul bâţâindu-se în scaun.

Reporterul se întoarse către cameră:

-          După cum puteţi observa dragi telespectatori ,durerea şi ruşinea oamenilor simpli care au venit să protesteze împotriva acestui Guvern plin de moguli a sensibilizat până la lacrimi întreaga suflare a  Senatului. Aleşilor noştri  nu le vină să creadă ce se întâmplă aici.

Pe un ton plângăreţ:

-          Niciodată până azi românii nu au cântat Deşteaptă te române cu atâta foc! Atenţie parlamentari va pandeste  o nouă revoluţie.

Preşedintele Senatului făcea încurcat semne . Braţul lui arată când către loja, când către parlamentari, ca şi cum ar fi spus Voi de sus , Voi de Jos, vai de mine. Exasperat striga:

-          Linişte în sală sau suspend şedinţa!

Parlamentarii mai strigară un Huo şi se aşezară în scaune. Loja la fel.

-          Acum are cuvântul reprezentantul opoziţiei şi iniţiatorul moţiunii, domnul senator Corneliu Băscuţa.

Bărbatul cu cravat  violet se ridică alene. Drumul până la tribună I se păru un coşmar. Mâncărimea din dos nu-l slăbise deloc.

-          Domnilor parlamentari, popor stimat, am venit aici cu o  rugăminte fierbinte  către dumneavoastră. Acest Guvern nu merita să vă mai conducă! Aceasta bubă care creşte pe spinarea noastră a tuturor, dar mai ales a sarmanilor pensionari trebuie să se spargă. Afară cu mamelucii!

Urale.

-          Să nu ne lăsăm duşi de nas! Către loja: Voi, care aţi suferit în tăcere, voi cei cărora vi s-a tăiat pâinea dezlegaţi-vă limbile! Fiţi demni! Domnul Furnica şi echipajul la groapă!Lăsaţi locul vostru călduţ altora!

Urale. Parlamentarul cobori de la tribună în aplauzele mulţimii. Câţiva colegi îl îmbrăţişau şi îi ofereau steguleţe.

Preşedintele Senatului declara începuta procedura Votului. Loja se mai  liniştise. Femeia de servici striga cu mopul în mina

-          Dom senator, dom senator Ura!

Într-un final Moţiunea de Cenzură trecu. Presa şi puterea strigau la unison: A căzut Guvernul, o zi mare pentru România!

Bărbatul cu cravata  mov alerga pe scările Parlamentului. În sfârşit liber. Cu steguleţele de hârtie  fluturând intră val vârtej în camera de  baie.

La ieşire îl întâmpină femeia de servici.

-          Dom senator , dom senator Ura! Dar Steguleţele?

Bărbatul rămase stupefiat.

-          Asta-mi mai trebuie acum. Să spună asta că am intrat în baie cu steguleţe şi am ieşit fără.

O cântări . Era Blondă şi înaltă.

-          Purtător de cuvânt te fac, numai să taci!

-          Ura dom senator, da Poporul?

-          Poporul mai poate să aştepte!

 

[Sofia Sincă]

Interesant şi hilar. Ca pe vremea lui Caragiale, politica e o mare gogoriţă.

Şi mai dureros este când totul se rezolvă la closet.

Dragă Mara ai reuşit să scrii un text ironic la adresa politicii contemporane. Indiferent, conducere sau opoziţie, toţi sunt oportunişti care urmăresc doar, umplerea propriilor buzunare.

Am cules din text unele cuvinte care trebuie corectate:

discursul se inneaca, - îneca  

Dom senator, Dom Senator, Dom, - lipseşte apostroful, dom'

un vădit discomfort,- disconfort

Colac peşte pupăză, - peste - uite ce înseamnă o virguliţă!

Ce mă face eu?,' - ce mă fac eu, bănuiesc.

Felicitări pentru schiţă!

Am citit cu deosebită plăcere, Sofy!

[Sofia Sincă]

Aceeaşi metodă aplic şi eu, Mara. Desigur că nu se poate scrie direct pe calculator un text aşa lung sau poate mai lung decât acesta. O proză nu se compară cu o poezie. Sunt cuvinte multe, idei lungi, care trebuie explicate, înflorite în fraze lungi. Dar există Autocorect, care te ajută, însă după fiecare program trebuie să citeşti şi să corectezi, deoarece îţi pun virguliţe în plus sau nu-ţi pun unde trebuie. Sau citit foarte mult. Ştiu, există fenomenul că te obişnuieşti cu textul şi nu-ţi mai vezi greşelile. Dar pentru asta suntem noi cei care citim. Eu mă bucur când cineva îmi spune unde am greşit.

Succes în continuare, Sofy!

mara sadoveanu a spus :

multumesc. Eu nu pot scrie la calculator ci pe hirtie pe urma copiez textul astfel se explica unele greseli de redactare.

[Vasilisia Lazăr]

Cu plăcerea lecturii,