JURNALUL UNEI SERVITOARE ÎN STRĂINĂTATE
Deşi n-a abundat în treburi casnice decât cele obişnuite, totuşi am avut o zi grea. M-a apucat o durere de rinichi încă de ieri, care mă chinuia prin junghiuri destul de puternice. Am uitat complet să mă hidratez. Ca să le arat că îi înving, am făcut o cură cu apă. Ce spun eu “cură”? M-am silit să beau cei doi litri din lichidul vital necesar, pentru a-i pune şi pe ei la treabă. N-am lăsat să se vadă nimic, deşi mă treceau toate transpiraţiile posibile. De două ori mi-am schimbat toate veşmintele. Mă simt năucită din cauza solicitărilor permante, solicitări care nu ţin cont că nu sunt robot, aşa că, din dorinţa de a face faţă, uit complet de propria-mi persoană. Cu toate astea, am frămîntat încă de la ora şase dimineaţa. N-am găsit unde ţine Bebeul meu sucitorul, aşa că am modelat aluatul cu un pahar înalt, cum am putut. Am făcut trei cornuri umplute cu salam şi caşcalval. Mă temeam că vor fi prea mici, însă după ce le-am băgat în cuptor, au mai crescut şi s-au “pufoşit”, emanând o mireasmă îmbietoare. Voiam să o răsfăţ pe bătrânica mea, oferind-i ceea ce ştiu eu să pregătesc mai bun. Din păcate nu i-a plăcut. Normal că am trecut-o pe regimul obişnuit, respectiv feliuţa de pâine, unsă cu unt şi cu salam deasupra. Să-i fie de bine! Altă dată n-am să mai fac nimic altceva decât ceea ce mi se cere. Le-am mâncat eu pe toate cu plăcere şi fără păreri de rău.
Miercuri 15.08.2012- Sfânta Maria
Trec peste chestiile nesemnificative de ieri. Azi noapte, iar a fost “Bebeul meu” foarte năbădăios. M-a trezit din jumătate în jumătate de oră! Asta în condiţiile în care am plecat la culcare la miezul nopţii.
Cea mai enervantă a fost solicitarea de la ora trei jumătate, dimineaţa. M-a supărat motivul pentru care am fost ultima dată apelată la acea oră, excesiv de matinală. “Bebe-ului meu” nu-i mai plăcea pijamaua, aşa că dorea să şi-o schimbe. Când am intrat în camera de zi, unde a vrut să rămână la ultima intervenţie, avea pantalonii daţi jos, deja.
Oboseala acumulată din lipsa somnului m-a determinat să mă înfurii, dar n-am lăsat să se vadă nimic. Din acest motiv am stimulat o discuţie cu ea pe această temă. După ce am conversat până la cinci dimineaţa, am plecat la culcare. În timpul discuţiei, pentru că-mi e milă de “Bebeul meu”, dar şi pentru că mi-a fugit somnul, i-am făcut un reflexo masaj plantar, apoi i-am uns picioarele, supra tumefiate, cu cremă. Nu ştiu dacă a fost rezultatul masajului sau a celor spuse de mine, dar... de la cinci şi până la opt, bătrânica nu m-a mai chemat. Pot spune că m-am odihnit puţin...
Am de gând, ca azi, să-l sun pe patronul firmei angajatoare de aici. Vreau să purtăm o discuţie împreună cu fata bătrânei dar şi cu cea care mă torturează, privându-mă de odihna necesară. În aceste condiţii nu pot continua. E drept că ziua n-am sarcini imposibil de îndeplinit, dar nici să dorm nu pot. Ca să pot rezista după frecuşul nopţii, beau cafea. Doar la prânz mai fur câte o oră de somn, dar şi ăla cu mare greutate pentru că simt cum încet, încet, somnul vrea să mă părăsească, lăsând în urmă un trup vlăguit de oboseală.
Privesc totul ca pe o experienţă a vieţii, în care sunt implicată acum. De aceea mă lupt pentru îmbunătăţirea condiţiilor de desfăşurare a acesteia. Este ca şi cum aş fi jucat la loto, aş fi tras biletul câştigător, dar mi s-ar impune un anumit sacrificiu pentru încasarea banilor câştigaţi. Cam neadecvat acest exemplu, dar dacă privesc în urmă la momentul acceptării de a veni...
Într-un oraş, din vecinătatea celui în care locuiesc, găsisem o firmă de recrutare şi plasare a forţei de muncă în străinătate. Am depus documentele solicitate, am susţinut interviul în limba ţării în care urma să plec şi am aşteptat...
Din trei în trei zile eram sunată de această firmă şi mi se aducea la cunoştinţă cum că, s-a găsit o persoană în vârstă ce avea nevoie de îngrijire. Urmau apoi prezentarea afecţiunilor de care suferă, precum şi atribuţiile mele în acest caz. Acceptam de fiecare dată căci altă soluţie nu găseam în acel moment. Din păcate, însă, la două-trei zile de la prezentarea cazului, eram reapelată şi mi se spunea că oferta a fost anulată în favoarea altui caz, în care bătrânica suferă de... şi am drept atribuţii următoarele sarcini...
După vreo şapte astfel de prezentări, respectiv anulări derulate pe parcursul unei luni întregi, răbdarea mea a luat sfârşit, aşa că mi-am reînceput căutările pe internet. De altfel şi soţul meu îşi manifesta reticenţa vizavi de seriozitatea acestei firme, motiv pentru care mi-a încurajat decizia de a renunţa la această colaborare.
Mă interesasem, doar telefonic, la o altă firmă de acest gen şi mare mi-a fost mirarea, când după câteva zile am fost întrebată dacă nu aş putea pleca a doua zi... Cu toate că salariul promis este cu mult mai mic, decât cel al firmei concurente, acceptul l-am dat cu vreo zece minute mai târziu, după ce în prealabil am discutat cu partenerul meu de viaţă. În aceeaşi dupăamiază a venit acasă la noi reprezentatul firmei angajatoare din ţară, a umplut dosarul cu toate actele necesare şi mi-a dat banii de drum. Totul s-a petrecut fulgerător.
Înaintea deciziei de a fi de acord cu această plecare, nu mi s-a părut atât de greu. După ce am studiat rezumatul datelor esenţiale, ale celei ce urma să o îngrijesc m-am gândit că sarcinile sunt la fel cu cele avute în anul două mii opt, când am mai îngrijit în cele mai bune condiţii pe cineva. Îmi imaginam că şi şaisprezece ore dacă aş avea de lucru pe zi, tot aş face faţă. Acum, confruntându-mă cu realitatea, constat că totul a fost o minciună bine ticluită, ideală pentru atragerea naivelor în plasă. Între datele prezentate şi cele existente, în realitate, este o diferenţă ca de la cer la pământ.
Acum gata cu povestitul celor ce au fost. Azi e sărbătoare şi aici. Ce diferenţă domnule, ce diferenţă!
Dacă eram acasă aş fi marcat această zi cu o masă festivă în familie, chiar dacă nimeni nu se numeşte “Maria”. Mi-aş fi felicitat cunoştinţele reale şi virtuale, urându-le ceva frumos. Aş fi petrecut ziua în linişte şi bucurie. Toate astea sunt atât de departe de mine, acum... Păcat! Dar nu se poate “şi cu brânză-n pod şi cu varză acră”.
*
Îmi vine să înjur! Deja nu mai suport, nici năpraznică asta de durere de rinichi şi nici ticăloşia celor de aici. Cred că am răcit pe drum... În ţară era foarte cald, aşa că m-am îmbrăcat de vară. Pe traseu, autocarul oprea din patru în patru ore ca să ne dezmorţim. Din păcate, în Viena era cam rece (zece grade). N-am stat mult pe afară, decât timpul necesar pentru a fuma o ţigară. A fost destul pentru a simţi ceva neplăcut, în zona rinichilor.
Din acest motiv am schimbat “dieta” de apă, cu un amalgam de ceaiuri. Parcă, parcă e un pic mai bine în sensul că “indicatoarea” şi-a recăpătat culoarea normală. Dureri însă tot am... dar dacă ceva s-a schimbat, nu pot decât să sper că va fi bine. De ciudă însă, nu pot scăpa. Excesul de stress mă doboară încetişor, afectându-mi sănătatea.
*
După ce am vorbit cu “Bebeul meu”, aceasta şi-a sunat fata manifestându-şi indignarea, pentru că nu mi s-a spus adevărul. Fata i-a răspuns, că nu este în măsură să modifice programul meu. (Câtă viclenie! Totul se poate aranja, printr-un acord în care să fie inclus programul de odihnă prestabilit, cu acceptul celor două părţi: familia, beneficiara serviciilor şi eu în calitate de executant.) Se eschivă în mod jalnic, afirmând că doar patronul din ţara respectivă (partener de afaceri cu cel de la noi din ţară), este în măsură să o facă.
Firma străină, la care am fost detaşată, este renumită tocmai prin faptul că acordă personal apt de muncă, douăzeci şi patru din douăzeci şi patru. Foarte frumos, numai să o facă şi cu personal auxiliar, acolo unde se impune. Altminteri este încălcat cel mai elementar drept omenesc, dreptul la odihnă. Aici, după cum văd, în spatele unor rânjete de complezenţă există o nepăsare crasă, faţă de tot ce presupune o existenţă umană. Brrrrr... O nouă încercare, Doamne?
*
Am încercat să-l sun pe patronul străin, însă robotul mi-a confirmat inexistenţa acelui număr. N-am găsit altă soluţie, deci l-am apelat pe cel ce mă angajase în ţară. Am primit o promisiune: patronul de aici, va fi informat despre dorinţa mea de a discuta problema timpului de odihnă. ( Timp prevăzut în contractul meu de muncă, estimat la opt ore.) În treacăt fie spus: nu-mi doresc să hibernez aici ca bursucii iarna, dar tare mi-ar prinde bine un somn, de minimum patru ore pe noapte...
*
Ceva mai târziu, am surprins o conversaţie între bătrână şi fica sa. Din răspunsurile date de aceasta, mi-am dat seama că se doreşte tărăgănarea situaţiei, câteva zile până se găseşte o altă persoană care să-mi ia locul, iar pe mine urmează să mă plaseze într-o altă familie, cu bătrână de îngrijit. Asta s-o creadă ei! Dacă m-au minţit de prima oară, de ce n-ar face-o şi a doua oară sau atunci când va veni vremea să mi se dea salariul?!
Deja mi-am sunat soţul, să-mi pregătească banii de întoarcere. Nu am nici o garanţie că la refuzul meu de a mă muta într-o altă familie, nu voi fi lăsată ca mucea în stradă, fără a mi se da măcar biletul de întoarcere... Aaa... Nu! Elimin această posibilitate. Nu este patronul chiar atât de prost să facă una ca asta. Ştiu limba şi la o adică, pot face o reclamaţie, una-două! Nu cred că şi-ar dori aşa ceva. Însă totuşi... din moment ce nici măcar numărul de telefon personal nu mi l-a pus la dispoziţie, nu mai pot avea încredere nici cât e negru sub unghie în spusele sau faptele lui. Apoi, nu vreau să slugăresc aici, câteva zile într-o familie, câteva zile în alta, numai bine cât să nu fiu observată de nimeni, că-mi fac serviciul prin aceste locuri.
Cuvinte cheie :
interesant si bine scris.
Mulţumesc mult pentru apreciere. Vă mai aştept şi la următoarele postări.
Roza Dinvale a spus :
interesant si bine scris.
Citesc şi rămân cu un gust amar, Stela... Se poartă cu oamenii ca în sclavagism. Acolo, la acea bătrânică erau necesare, cel puţin două femei. Cum să stai toată ziua şi toată noaptea, zile la rând să nu dormi. Şi noi ziceam că numai românii sunt excroci...
Ţi-am scos nişte incoveniente (muzica şi dansul:)))
am stimulat - cred că ai vrut, am simulat
După ce a conversat - după ce am conversat
Doresc să-l rog a stabili o întrevedere cu el - eu zic că e mai bine să renunţi la aceste verbe la infinitiv: a stabili. Deci, Doresc, să rog stabilirea unei întrevederi...
pot rezist - să rezist
somn, dar şi aia cu mare - dar şi ăla (fiind vorba de somn)
căci neavând altă soluţie în ţară, nu aveam de ales. - neavând, nu aveam. Fereşte-te de repetiţii, mai ales în aceeaşi frază. Mai ai şi în alte locuri.
mă afectează organic. - eu zic că nu sună aşa literar... îmi afectează sănătatea (zic eu).
Şi mai ai de lucru la punctuaţie, mai exact la virgule.
Oricum, ceea ce scrii tu are valoare din multe puncte de vedere. Şi cred că vom mai auzi în cele ce urmează dedesubturile iţelor celor ce se îmbogăţesc pe urma altora nedormiţi, nopţi la rând.
Aştept continuarea cu interes, Sofy!
O poveste impresionanta.
Cu prietenie,
Bună dimineaţa draga mea prietenă şi mii de mulţumiri pentru ajutor.
Nu pot spune că am „simulat” pentru că nu m-am prefăcut, ci chiar am provocat acea discuţie.
Când am scris „aia” mă gândeam la „ora” de somn. Am corectat conform remacii tale dacă n-a fost bine aşa.
Cât despre punctuaţie... pe cuvântul meu dacă-mi dau seama unde anume trebuie să intervin.
În rest am modificat toate inadvertenţele semnalate de tine
Cu drag şi prietenie îţi doresc o zi cu sănătate şi să fie frumoasă din toate punctele de vedere. Îţi doresc o zi...în care toate să se desfăşoare după pofta inimii tale.
Stela
Sofia Sincă a spus :
Citesc şi rămân cu un gust amar, Stela... Se poartă cu oamenii ca în sclavagism. Acolo, la acea bătrânică erau necesare, cel puţin două femei. Cum să stai toată ziua şi toată noaptea, zile la rând să nu dormi. Şi noi ziceam că numai românii sunt excroci...
Ţi-am scos nişte incoveniente (muzica şi dansul:)))
am stimulat - cred că ai vrut, am simulat
După ce a conversat - după ce am conversat
Doresc să-l rog a stabili o întrevedere cu el - eu zic că e mai bine să renunţi la aceste verbe la infinitiv: a stabili. Deci, Doresc, să rog stabilirea unei întrevederi...
pot rezist - să rezist
somn, dar şi aia cu mare - dar şi ăla (fiind vorba de somn)
căci neavând altă soluţie în ţară, nu aveam de ales. - neavând, nu aveam. Fereşte-te de repetiţii, mai ales în aceeaşi frază. Mai ai şi în alte locuri.
mă afectează organic. - eu zic că nu sună aşa literar... îmi afectează sănătatea (zic eu).
Şi mai ai de lucru la punctuaţie, mai exact la virgule.
Oricum, ceea ce scrii tu are valoare din multe puncte de vedere. Şi cred că vom mai auzi în cele ce urmează dedesubturile iţelor celor ce se îmbogăţesc pe urma altora nedormiţi, nopţi la rând.
Aştept continuarea cu interes, Sofy!
Nu suntem doar noi şi asta mă determină să relatez cele trăite de mine. Fiecare persoană (indiferent de sex) plecată temporar la muncă dincolo (egal care-i este activitatea) parcurge o dramă proprie născută din impactul cu o altă lume. Diferenţele de mentalitate şi atitudine lovesc spiritul afectat de dorul care macină dar şi de imposibilitatea de „a fi unul de-i lor”.
Fără să vreau am surprins o discuţie pe autocar la întoarcere, între două tinere. Una din ele absolventă a facultăţii de medicină. Spunea că deşi a fost încadrată ca medic, era pusă a face cafeaua dimineaţa inclusiv pentru studenţii veniţi în practică, la servirea ei, la măturat şi spălat saloanele, etc. Probabil n-a mai acceptat această condiţie de sub evaluare.
Până în adâncul sufletului meu simt durere... Mirajul străinătăţii îmi atrag copiii. Cel mare, tânăr cu doi ani de facultate şi o postliceală terminată, prietena lui cu facultatea terminată şi master în limbi străine, muncesc într-un abator...
Cel mic a renunţat la haina statului în favoarea plierii de paraşute pe meleaguri străine iar fata deşi are masterul terminat şi tineri români la picioare, e pusă pe fapte mari! Anul viitor se căsătoreşte cu cineva de la o depărtare de 5-6000 de km. La posibilităţile noastre... nici măcar la nuntă nu putem merge! Este dramatic atunci când puişorii îşi iau unul după altul zborul. Pentru tinerele vlăstare e şi mai trist trist momentul când mama sau tatăl sunt nevoiţi a o face. Tragedia o suportă din păcate, în deplină tăcere, întreaga naţie. Eu rup tăcerea! Experienţa şi trăirile mele se vor o imagine a celor ce mi s-au întâmplat şi se întâmplă încă multor femei rupte de familie, copii şi ţară.
Cu deosebit respect şi simpatie, îţi doresc o zi cu sănătate, armonie şi satisfacţie în tot ce faci.
Stela
Helene Pflitsch a spus :Draga Stela, nici nu stiu ce sa iti spun.Poate primele capitole din "Dezradacinare ..."sunt suficiente. Sincer, am tot sperat ca sunt singura. Apoi, ca suntem doar doua (intre timp am dat de un strigat de ajutor pe un anumit forum). Acum, apari tu... Da, doamne, sa fim doar noi.
aaa... ai stimulat, adică ai îndemnat cumva femeia să vorbească... am înţeles. Scuze! Vezi tu, în mintea mea, la orele 4-5 dimineaţa, nu cred că eu mai aveam puterea s-o îndemn la vorbă...:)) Dar Doamne fereşte, să fii în atare situaţii, că nu se ştie... poate-ţi arde.
Mateuţ Stela a spus :
Bună dimineaţa draga mea prietenă şi mii de mulţumiri pentru ajutor.
Nu pot spune că am „simulat” pentru că nu m-am prefăcut, ci chiar am provocat acea discuţie.
Când am scris „aia” mă gândeam la „ora” de somn. Am corectat conform remacii tale dacă n-a fost bine aşa.
Cât despre punctuaţie... pe cuvântul meu dacă-mi dau seama unde anume trebuie să intervin.
În rest am modificat toate inadvertenţele semnalate de tine
Cu drag şi prietenie îţi doresc o zi cu sănătate şi să fie frumoasă din toate punctele de vedere. Îţi doresc o zi...în care toate să se desfăşoare după pofta inimii tale.
Stela
Sofia Sincă a spus :Citesc şi rămân cu un gust amar, Stela... Se poartă cu oamenii ca în sclavagism. Acolo, la acea bătrânică erau necesare, cel puţin două femei. Cum să stai toată ziua şi toată noaptea, zile la rând să nu dormi. Şi noi ziceam că numai românii sunt excroci...
Ţi-am scos nişte incoveniente (muzica şi dansul:)))
am stimulat - cred că ai vrut, am simulat
După ce a conversat - după ce am conversat
Doresc să-l rog a stabili o întrevedere cu el - eu zic că e mai bine să renunţi la aceste verbe la infinitiv: a stabili. Deci, Doresc, să rog stabilirea unei întrevederi...
pot rezist - să rezist
somn, dar şi aia cu mare - dar şi ăla (fiind vorba de somn)
căci neavând altă soluţie în ţară, nu aveam de ales. - neavând, nu aveam. Fereşte-te de repetiţii, mai ales în aceeaşi frază. Mai ai şi în alte locuri.
mă afectează organic. - eu zic că nu sună aşa literar... îmi afectează sănătatea (zic eu).
Şi mai ai de lucru la punctuaţie, mai exact la virgule.
Oricum, ceea ce scrii tu are valoare din multe puncte de vedere. Şi cred că vom mai auzi în cele ce urmează dedesubturile iţelor celor ce se îmbogăţesc pe urma altora nedormiţi, nopţi la rând.
Aştept continuarea cu interes, Sofy!
Sunetul mobilului care mă smulgea de fiecare dată din mrejele somnului au avut menirea de a mă irita la maxim. Dacă eram acasă şi mi se întâmpla aşa ceva cred că provocam scandal. Însă, obişnuită fiind să-mi cenzurez pornirile ( şi aici menţionez relaţia vînzător şi clientul care poate fi grăbit, enervat, poate chiar niţel abţiguit, sau cine ştie cu ce altă stare; dar şi munca cu copii au contribuit la exersarea acestei autocenzuri), am încercat să discut cu un calm aparent pentru a instala un fel de armonie în existenţa noastră vremelnică. Oricum somnul îşi luase zborul înspăimântat de sinistrul sunet ce mă trezise, deci ora nu mai avea nicio importanţă.
Nu trebuie să-ţi ceri scuze. De fiecare dată observaţiile tale m-au ajutat să-mi îmbunătăţesc lucrarea !
Sofia Sincă a spus :
aaa... ai stimulat, adică ai îndemnat cumva femeia să vorbească... am înţeles. Scuze! Vezi tu, în mintea mea, la orele 4-5 dimineaţa, nu cred că eu mai aveam puterea s-o îndemn la vorbă...:)) Dar Doamne fereşte, să fii în atare situaţii, că nu se ştie... poate-ţi arde.
Mateuţ Stela a spus :Bună dimineaţa draga mea prietenă şi mii de mulţumiri pentru ajutor.
Nu pot spune că am „simulat” pentru că nu m-am prefăcut, ci chiar am provocat acea discuţie.
Când am scris „aia” mă gândeam la „ora” de somn. Am corectat conform remacii tale dacă n-a fost bine aşa.
Cât despre punctuaţie... pe cuvântul meu dacă-mi dau seama unde anume trebuie să intervin.
În rest am modificat toate inadvertenţele semnalate de tine
Cu drag şi prietenie îţi doresc o zi cu sănătate şi să fie frumoasă din toate punctele de vedere. Îţi doresc o zi...în care toate să se desfăşoare după pofta inimii tale.
Stela
Sofia Sincă a spus :Citesc şi rămân cu un gust amar, Stela... Se poartă cu oamenii ca în sclavagism. Acolo, la acea bătrânică erau necesare, cel puţin două femei. Cum să stai toată ziua şi toată noaptea, zile la rând să nu dormi. Şi noi ziceam că numai românii sunt excroci...
Ţi-am scos nişte incoveniente (muzica şi dansul:)))
am stimulat - cred că ai vrut, am simulat
După ce a conversat - după ce am conversat
Doresc să-l rog a stabili o întrevedere cu el - eu zic că e mai bine să renunţi la aceste verbe la infinitiv: a stabili. Deci, Doresc, să rog stabilirea unei întrevederi...
pot rezist - să rezist
somn, dar şi aia cu mare - dar şi ăla (fiind vorba de somn)
căci neavând altă soluţie în ţară, nu aveam de ales. - neavând, nu aveam. Fereşte-te de repetiţii, mai ales în aceeaşi frază. Mai ai şi în alte locuri.
mă afectează organic. - eu zic că nu sună aşa literar... îmi afectează sănătatea (zic eu).
Şi mai ai de lucru la punctuaţie, mai exact la virgule.
Oricum, ceea ce scrii tu are valoare din multe puncte de vedere. Şi cred că vom mai auzi în cele ce urmează dedesubturile iţelor celor ce se îmbogăţesc pe urma altora nedormiţi, nopţi la rând.
Aştept continuarea cu interes, Sofy!
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor-șef Revista Eminesciana, membră UZPR
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
GABRIELA RAUCĂ (redactor promovare media) - poetă, redactor Radio ProDiaspora, redactor Revista Eminesciana, membră UZPR
ADA NEMESCU - poetă, artist plastic
CARMEN POPESCU (redactor promovare media) - scriitoare, redactor Radio Vocativ, redactor Revista Armonii Culturale, membră UZPR
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare
MIHAELA POPA - poetă
PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet, cantautor
BOLACHE ALEXANDRU - poet
MIHAI KATIN - poet
GRIG SALVAN - prozator, cantautor
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Pentru anul trecut au donat:
Gabriela Raucă - 400 Euro
Monica Pester - 600 Lei
Nuța Crăciun - 220 Lei
Maria Chindea - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 Lei
Elisabeta Drăghici - 200 Lei
***
Pentru acest an au donat:
Maria Chindea - 200 Lei
Monica Pester - 300 Lei
© 2024 Created by Ion Lazăr da Coza. Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor