Secundele zboară, transformându-se în minute, minutele în ore, orele în zile, iar zilele în ani, şi Maria, încă nu devenise oficial soţia lui Michel. Acesta aştepta… acesta o aştepta, aşa cum promisese, fără să-i pună întrebări, fără să-i răscolească trecutul, fără să pomenească de Luis. Când îl vedea pe Michel că se frământă, când îl simţea puţin agitat de aşteptare sau din alt motiv, era suficient doar să-l privească surâzătoare şi gata, îl liniştea.

Însă Paul tare nedumerit, chiar comentă într-o zi:

      − Tu înţelegi ceva? o întrebă pe Connie, în timp ce Maria urca scările spre birou.

      Connie ridică din umeri:

      − La ce faci aluzie, alambicatule? La situaţia dintre Maria şi domnul Michel?

      − Exact.

      − Dragoste modernă, ce ştii tu!?

      − Modernă, modernă… da, nici chiar aşa! Sunt sigur că ai observat şi tu, o soarbe din ochi nu alta, el face tot ce-i spune, parcă ea ar fi acum patron, doar din priviri se înţeleg. Maria nu mai spală farfurii, nu mai spală pahare, nu mai freacă scările, nu mai debarasează, nu mai… nimic! Totuşi mie mi se pare că stau separat, fiecare nani în camera lui…

      Connie se opri din treabă şi foarte mirată, îl întrerupse:

      − Uite ce te frământă pe tine!? Paul, tu ai o prietenă? îl întrebă ea, după câteva secunde.

      − Bineînţeles că am! De trei ani am, dar noi stăm împreună, spuse el repede.

      − Bine, însă voiam să te întreb dacă ai o prietenă de suflet, cu care tu să te înţelegi foarte bine, căreia tu poţi să-i spui orice problemă ce te frământă, fără ca între voi  să existe, mă rog, raporturi sexuale. Ai o asemenea prietenă?

      − N-am! Dar nu înţeleg ce vrei să spui cu asta.

      − Simplu. Bănuiesc că, dacă în acest moment între ei ar interveni acest lucru, când Maria nu este pe deplin vindecată de „boala Luis”, s-ar nărui totul, poate chiar s-ar spulbera vraja iubirii. Michel ştie şi înţelege acest lucru, o aşteaptă protejând-o şi supraveghind-o din umbră.

      − Aha, din umbră, la lumina zilei! conchise el puţin ironic.

      − N-ai înţeles nimic, spuse Connie, reluându-şi activitatea.

      − Auzi Connie, vrei tu să fii prietena mea, adică aşa cum spui tu, prietena mea de suflet? 

      − Sunt, sunt de mult Paul, colega, dar şi prietena ta de suflet, numai că tu n-ai ştiut cum se numeşte această relaţie, spuse ea mai încet.

 

       Ca în fiecare seară, după închiderea localului, Maria mergea în birou să întocmească actele zilnice. Terminase închiderea de jurnal şi de casă, când, auzi zgomot de paşi pe scări. Era Michel împreună cu Marius. Îi auzi cum îşi spun noapte bună, apoi, după o bătaie scurtă, uşa se deschise şi Michel o întrebă din prag:

      − Maria, ai terminat pe ziua de azi?

      − Da, chiar acum! Dacă ai ceva de lucru, poţi veni, eu tocmai plec.

      − Nu, nu am de lucru! Aşteaptă, te rog puţin, revin imediat.

 

      Gestul acela simplu al lui Michel de-a se întoarce şi de a trage uşa după el, o făcu pe Maria să tresară: parcă Luis părăsise biroul...

      Doamne, scapă-mă, goleşte-mi şi şterge-mi din memorie totul!  Gata, vreau să uit!

      Dar cum să poată uita, când, chiar azi în jurul prânzului fusese la ultima adresă, sperând că va găsi acolo ceva, o scrisoare sau un alt semn de la Luis, dar, ca şi data trecută, căci mai fusese în urmă cu câteva luni, nu găsise decât… alte amintiri sub o altă formă şi îmbrăcate acum într-o lumină nedefinită. Totuşi, gândise ea a consolare, totul era un pic mai şters, mai palid acum. Cu mâna goală, tristă, cu sufletul şi mai gol, la întoarcere se tot frământa: Luis, m-ai uitat pe mine, dar pe el, pe copil, de ce l-ai  uitat?

 

      − Azi sărbătorim ceva! spuse Michel de cum intră, trezind-o din visare.

Avea într-o mână două cupe, iar în cealaltă, o sticlă de şampanie. Maria îl privi mirată. Michel înțelese dar nu răspunse, prelungind şi mai mult starea de suspans. Puse paharele pe masă şi desfăcu sticla, turnând în pahare. Îi întinse Mariei unul, zicând:

      − Azi s-au împlinit trei ani, spuse el ridicând cupa, trei ani de când tu împreună cu soarele, aţi intrat în modestul meu birt. Ai lăsat soarele în birt, iar tu te-ai oprit în inima mea.

      Maria închise ochii:

      − Of, Doamne, ce frumos din partea ta! Scuză-mă, eu am uitat, furată de treburi, pur şi simplu am uitat! Îţi mulţumesc pentru că tu n-ai uitat, îţi mulţumesc sincer… pentru tot, Michel! Ai rămas acelaşi om minunat şi înţelegător. De fapt, cuvintele sunt acum de prisos şi tu sunt sigură că simţi că eu vreau să-ţi spun mai multe.

      Michel zâmbind, continuă cu acelaşi ton calm, reuşind să dea cuvintelor şi puţină solemnitate:

      − În urmă cu trei ani, îmi spuneai… frumoasa la început, apoi trista ta poveste de dragoste. Azi eu… eu îţi spun povestea mea de dragoste, şi sper din tot sufletul să fie mult mai frumoasă şi viabilă! Şi să nu mă crezi un egoist, îi spun, povestea noastră de dragoste şi reînnoiesc cererea, sub o altă formă: vrei să fii soţia mea?

      Maria îl privea pe bărbatul din faţa ei, însă privirea îi trecea prin el şi gândul îi era departe, departe: de ce fug de acest om? De ce fug de bărbatul acesta, care-mi vrea binele? Ciudat, parcă în mintea mea, două femei se luptă… Una încă îl mai aşteptă pe Luis, iar cealaltă îmi spune să trăiesc prezentul şi o ceartă pe prima, reproşându-i: de ce mai aşteptă bărbatul care a fugit ca un laş, care a lovit-o,  care a uitat-o, şi pe ea şi pe copil! De ce? Şi amândouă se întreabă: de ce fugim de cei care ne iubesc şi alergăm după cei care nu ne iubesc!? De ce, Doamne!? 

      − Sau… încă te mai gândeşti la el? îl auzi pe Michel c-o întreabă, citindu-i parcă gândurile.

      Maria sorbi o gură de şampanie, nu pentru că i-ar fi fost mare poftă, dar dorea să scape de nodul din gât şi câteva clipe de gândire, consideră ea, îi erau absolut necesare pentru a-şi ordona gândurile. Aşeză cupa pe masă şi dregându-şi uşor glasul, cu voce calmă, spuse:

      − Michel, te rog ascultă-mă şi sunt sigură că ai să înţelegi, aşa cum m-ai înţeles şi mi-ai dovedit-o şi până acum… Azi am fost la vechea adresă, acolo unde am locuit împreună cu el în ultimul timp, sperând să găsesc un semn. Nu mă întreba de ce am fost, că nu știu ce să-ți răspund! N-am găsit nimic, absolut nimic. Am fost tristă, dar tristeţea mi-a fost de folos, a fost picătura care a umplut paharul şi am luat o hotărâre gândindu-mă pe drum, la întoarcere: în sfârşit să divorţez!

      − Bănuiesc ce te-a reţinut până acum de n-ai luat această hotărâre mult mai devreme, comentă el, privind-o. 

      Maria tăcu câteva clipe:

      − …Sunt sigură că bănuieşti bine… Mâine voi scrie acasă o scrisoare, rugând-o pe mama să meargă la un avocat şi să-mi spună ce şi cum trebuie să procedez, dacă este nevoie de prezenţa mea acolo sau nu! Deci chestiune de luni, acum. Te rog, repet, aşa cum m-ai înţeles până în momentul de faţă, mai înţelege-mă doar câteva luni!

      − Maria, de fapt, tu vrei să te convingi, că ce: dacă mai trăieşte sau dacă te mai iubeşte?

      − Dacă mai trăieşte sau nu, ştii bine că eu n-am cum să aflu! Este dat dispărut de atunci. Iar dacă mă mai iubeşte, no comment! Faptele o dovedesc, nu?

 

      Michel golise de mult paharul și acum se juca cu el, încercând să-l pună în echilibru, ascultând-o şi privind-o pe Maria, amintindu-şi cu plăcere că îl fascinase această femeie din primele zile şi prin spontaneitatea ei, îl cucerise. Îl mai cucerise prin modul ei simplu de a fi, prin atitudinea ei naturală, normală, prin tenacitatea şi lupta permanentă cu greutăţile, cu singurătatea, cu străinii, cu fantoma omului acela pe care încă îl mai  iubește, care mai bântuie prin cotloanele creierului ei, pe care-l urmase aici înşelată de falsa lui iubire.

      − Eşti deosebită Maria şi eşti şi frumoasă, chiar foarte frumoasă! şopti Michel apropiindu-se de ea. O cuprinse uşor de mijloc, privind-o cu multă admiraţie.

      Maria închise ochii ca o adolescentă, aşteptând sărutul, care nu întârzie să vină. Şi veni, dar… dar fu unul pe obraz, simplu, uşor ca o adiere de vânt.

      − Dacă te simţi pregătită să începi o nouă viaţă, te aştept la mine în dormitor, spuse el calm, privind-o drept în ochi.

      Maria nu răspunse nimic, îl prinse doar uşor de mână şi plecară în lumea lor şi de ce nu, spre visele lor.

 

      În noaptea aceea, Maria se „căsători” cu Michel, apoi urmă şi o petrecere dată în cinstea acestui eveniment.  La rugămintea lui, îmbrăcă din nou, rochia roşie.

      − Eşti cea mai frumoasă mireasă în rochie roşie, din lume! îi şoptise el, în timpul primului dans.

 

      Şi astfel începe o nouă perioadă, poate cea mai frumoasă şi liniştită din viaţa Mariei, alături de Michel, un om extraordinar de bun, calm şi înţelegător cu ea şi plin de tact, diplomaţie şi mult răsfăţ faţă de copil.  Marius crescuse frumos. Trăsături fine, moştenite de la Maria, zâmbet la fel de fin, moştenit tot de la ea şi… şi mers, gesturi, manifestări, comportament, moştenite de la Luis.

 

      Maria scria în jurnalul ei:

                         Doamne, cum să te uit, Luis, când zilnic în faţa mea, Marius, copia ta fidelă creşte!?

      Parcă se hrăneşte din amintirile mele, se dezvoltă, mă ţine de mână, mă mângâie, mă sărută pe obraz… şi în tot ce face şi aproape în tot ce spune, îmi aminteşte de tine.

      Cum?... Cum să fac să uit?

      Acum sunt foarte liniştită, sunt lângă un om minunat, nu am grija zilei de mâine, îl respect, îl admir, dar… dar nu pot să-l iubesc cum te-am iubit pe tine. Deşi aş dori să fac acest lucru, nu pot!

       Închid ochii şi mă las în voia mâinilor lui, dar gândul îmi zboară la tine şi-mi este teamă ca într-o clipă de neatenţie, furată de eveniment, să nu-i spun Luis…

      Ştiu, sunt de condamnat, dar aş minţi dacă aş spune că gândesc altfel şi eu acum, nu mai pot să mă mint pe mine însămi, căci m-am minţit destul.

      Aproape opt ani din viaţă m-am minţit că tu mă iubeşti, deşi faptele tale, îmi demonstrau contrariul. N-am avut ochi să văd şi cei mai frumoşi ani din tinereţea mea, m-am minţit că tu mă iubeşti! 

- va urma -

Vizualizări: 86

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

 

Viaţa Mariei a intrat în alt făgaş, în aparenţă. Frământările sufleteşti nu au dispărut, gândul la soţul ei este încă destul de prezent. Deşi relaţia ei cu Michel este destul de normală, chiar nesperată pentru situaţia în care s-a aflat, prima iubire nu se uită şi faptul de a face dragoste cu un bărbat, gândind la celălalt e un supliciu... poate un blestem. Sunt curioasă dacă va scăpa de acest blestem, Maria.
În ce priveşte construcţia este aceeaşi în stilul tău, cu luxuri de amănunte, dar uneori exagerezi, Emil. Uite am scos două fraze în care te repeţi:

Însă Paul, tare nedumerit, chiar comentă într-o zi: - aici arăţi cine va face dialogul.

- Connie, tu înţelegi ceva!? spuse el arătând cu capul spre Maria, care urca scările spre birou. - iar aici mai explici o dată cine vorbeşte, plus faptul că repeţi pe ''spre''... Prea multe explicaţii. Redu din ele.

''o făcură pe Maria'' - făcu, deoarece predicatul se acordă cu subiectul, gestul: ''Gestul acela simplu al lui Michel'', care este la singular.

Am citit cu plăcere şi aştept continuarea.

Sofy

 

Viata Mariei se limpezeste, aparent. De fapt framantarile ei ma fac sa cred ca,  autorul ne pregateste surprize in continuare. O carcoteala mica,

pomenească de Luis.

şi plecară în, şi, de ce nu - as reformula

Cu prietenie,

Sofia, am corectat, mulţumesc mult!

Cu prietenie,

Sofia Sincă a spus :

 

Viaţa Mariei a intrat în alt făgaş, în aparenţă. Frământările sufleteşti nu au dispărut, gândul la soţul ei este încă destul de prezent. Deşi relaţia ei cu Michel este destul de normală, chiar nesperată pentru situaţia în care s-a aflat, prima iubire nu se uită şi faptul de a face dragoste cu un bărbat, gândind la celălalt e un supliciu... poate un blestem. Sunt curioasă dacă va scăpa de acest blestem, Maria.
În ce priveşte construcţia este aceeaşi în stilul tău, cu luxuri de amănunte, dar uneori exagerezi, Emil. Uite am scos două fraze în care te repeţi:

Însă Paul, tare nedumerit, chiar comentă într-o zi: - aici arăţi cine va face dialogul.

- Connie, tu înţelegi ceva!? spuse el arătând cu capul spre Maria, care urca scările spre birou. - iar aici mai explici o dată cine vorbeşte, plus faptul că repeţi pe ''spre''... Prea multe explicaţii. Redu din ele.

''o făcură pe Maria'' - făcu, deoarece predicatul se acordă cu subiectul, gestul: ''Gestul acela simplu al lui Michel'', care este la singular.

Am citit cu plăcere şi aştept continuarea.

Sofy

 

Mulţumesc Corina... Of, Doamne, ce m-aş face eu fără cârcotirile tale, care sincer, sunt binevenite!

Cu prietenie,

Corina Militaru a spus :

Viata Mariei se limpezeste, aparent. De fapt framantarile ei ma fac sa cred ca,  autorul ne pregateste surprize in continuare. O carcoteala mica,

pomenească de Luis.

şi plecară în, şi, de ce nu - as reformula

Cu prietenie,

Mă bucur că Maria a luat până la urmă o decizie - e adevărat că cineva te poate aştepta, dar nu la infinit. Şi apoi, Luis cred că i-a dat foarte bine de înţeles care este poziţia lui faţă de ea. E adevărat că pe Michel n-o să-l iubească la fel ca pe Luis, dar aşa şi trebuie - să fie o altfel de iubire: mai matură, mai profundă, cu altfel de legături sufleteşti. Nici Maria nu mai este persoana de acum 8 ani!

Aştept continuarea :))

Câteva scăpări:

că iar fi fost - i-ar fi fost

Tu înţelegi ceva!? - semnele invers

Maria nu răspunse nimic, îl prinse doar uşor de mână şi plecară în lumea lor, şi, de ce nu, spre visele - foarte multe virgule

Augusta, mulţumesc pentru lectură şi ajutor, am revenit asupra textului.

Cu prietenie,

Augusta Cristina Călin a spus :

Mă bucur că Maria a luat până la urmă o decizie - e adevărat că cineva te poate aştepta, dar nu la infinit. Şi apoi, Luis cred că i-a dat foarte bine de înţeles care este poziţia lui faţă de ea. E adevărat că pe Michel n-o să-l iubească la fel ca pe Luis, dar aşa şi trebuie - să fie o altfel de iubire: mai matură, mai profundă, cu altfel de legături sufleteşti. Nici Maria nu mai este persoana de acum 8 ani!

Aştept continuarea :))

Câteva scăpări:

că iar fi fost - i-ar fi fost

Tu înţelegi ceva!? - semnele invers

Maria nu răspunse nimic, îl prinse doar uşor de mână şi plecară în lumea lor, şi, de ce nu, spre visele - foarte multe virgule

Răspunde la discuţie

Insignă

Se încarcă...

link-uri utile

              REGULAMENT site

                       **********

http://DIACRITICE.opa.ro/

descarcă AUTO CORECT!

http://DEXonline.ro/

Dicționar de SINONIME

Dicționar de RIME

Haiku, Tanka, Senryu...

           Vă invităm să citiți și:

La ceas aniversar

Figuri de stil

Folosirea virgulei

DONAȚII

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII

la: RO82RZBR0000060016707555

titular cont: Lazăr Vasilisia (Raiffeisen Bank)

*****************

Donatori (nume sau pseudonim),

începând cu sept. 2019:

 Mica - 260 lei

 Valeria Merca - 250 lei

Activitatea Recentă

Bidulescu Constantin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Infinit în cheia sol a utilizatorului Lhana ROMA-NOVA
cu 35 minute în urmă
Mihaela Suciu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog cavaler a utilizatorului Djamal mahmoud
cu 1 oră în urmă
Utilizatorului Mihaela Suciu îi place postarea pe blog cavaler a lui Djamal mahmoud
cu 1 oră în urmă
Mihaela Suciu a contribuit cu răspunsuri la discuţia Tenis a utilizatorului Bidulescu Constantin în grupul UMOR - EPIGRAME...
cu 1 oră în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog Am zburat a lui Gabriel Cristea
cu 1 oră în urmă
Utilizatorului LUMINITA SCOTNOTIS îi place postarea pe blog cavaler a lui Djamal mahmoud
cu 1 oră în urmă
Utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza) îi place postarea pe blog cavaler a lui Djamal mahmoud
cu 9 ore în urmă
Vasilisia Lazăr (da Coza) a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog cavaler a utilizatorului Djamal mahmoud
cu 9 ore în urmă
Vasilisia Lazăr (da Coza) a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Tânguirea unei cruci - poem dedicat sărbătorii de mâine, 14 septembrie, Înălțarea Sfintei Cruci a utilizatorului Lhana ROMA-NOVA
cu 9 ore în urmă
Lui Mihaela Chitic i-a plăcut discuţia Labirintul verde - II - a lui Emil Dumitru
cu 10 ore în urmă
Lui gina zaharia i-a plăcut discuţia Gicu și cu Ticu fac unu! a lui Mihaela Suciu
cu 14 ore în urmă
Bidulescu Constantin a adăugat o discuţie la grupul
cu 15 ore în urmă
gina zaharia a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog și nu mă sperie jefuitorii de comori a utilizatorului gina zaharia
cu 15 ore în urmă
Utilizatorului Crinu Sorin Leşe îi place postarea pe blog și nu mă sperie jefuitorii de comori a lui gina zaharia
cu 15 ore în urmă
Utilizatorului Crinu Sorin Leşe îi place postarea pe blog pastel a lui nicolae vaduva
cu 15 ore în urmă
Lui Mihaela Chitic i-a plăcut discuţia Deliciile ultimei luni a verii a lui Pop Dorina
cu 15 ore în urmă
Utilizatorului Crinu Sorin Leşe îi place postarea pe blog Micuța japoneză a lui Dolha Paul-Alexandru
cu 15 ore în urmă
Lhana ROMA-NOVA a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Visul nostru de aramă a utilizatorului Lhana ROMA-NOVA
cu 17 ore în urmă
Lhana ROMA-NOVA a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Visul nostru de aramă a utilizatorului Lhana ROMA-NOVA
cu 17 ore în urmă
Lhana ROMA-NOVA a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Visul nostru de aramă a utilizatorului Lhana ROMA-NOVA
cu 17 ore în urmă

© 2019   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor