De la balcon

[Bircea Marian]

─ Mă iubești?
─ Da’ tu?
─ Și eu!
Prostioare și dulcegării, fără miez și profunzime. A apărut din senin, nechemată, necunoscută, direct, abrupt. La fel a dispărut. Stau în tren, vizavi de ea, a rămas frumoasă, chiar dacă freacă cu degetul ecranul telefonului și din cauza asta pare un pic sașie. Arată oricui vrea să-i privească nepoții. Bunică sexy. Și partea cea mai faină este că nu m-a recunoscut. A fost o treabă interesantă. Nici măcar nu am făcut cunoștință. A venit, mi s-a pus în brațe, ne-am sărutat.
─ Cu filtru sau fără? m-a întrebat. Priveam năuc în jur, probabil primise vreo pedeapsă la vreun joc stupid. Nu înțelegeam ce vrea să spună.
─ Cu limbă sau fără? a continuat educarea mea cu aer superior de profesoară în fața elevului.
─ Ce? am întrebat-o.
─Sărutul! și mi-a făcut o demonstrație. Interesant cum te poate stârni ceva atât de banal. Mi-am pierdut cumpătul, am înșfăcat-o gata să o devorez. Sărutări nenumarate, descopeream cât de plăcute sunt la atingere toate părțile unei femei. Am făcut dragoste pe furiș, cu teama să nu fim prinși, după un tufiș, ne-am plimbat îmbrățișați până la apus de parcă eram singuri în univers. O doream disperat. Am condus-o acasă. Mi-a arătat un balcon la primul etaj.
─ Acolo locuiesc, vorbesc cu ai mei să mă lase până la unu noaptea și vin să ne iubim pe săturate! mi-a spus și s-a despărțit de mine. Am așteptat, a răsărit Luna și Luceafărul, ultimii trecători veniți din schimbul doi au dispărut. Am căutat pietricele și am început să le arunc în geamul de la camera ei. Poc, poc, poc. La un moment dat, s-a deschis fereastra și un jet mare de apă mi-a căzut în cap și m-a umplut de șiroaie. Atunci am înțeles că ieșise prin spatele blocului.

─ Ce vrei, mă? m-a interpelat o voce supărată.
─ Să vorbesc cu fiica... am zis cu voce stinsă.
─ N-am fete, numai feciori. Poate cu nevasta ai treabă? Muiere, ieși afară că ți-a venit admiratorul! a strigat omul, binedispus parcă de toată întâmplarea. Ușa balconului s-a deschis și o matahală de femeie, grasă și multă, m-a interpelat în noapte:
─ Eu sunt Julieta. Ai ceva să-mi spui, Romeo?

[Grig Salvan]

Pe cât de scurt episodul, pe atît de șocant prin spontaneitate și dezinvoltură și prin umorul de scenetă comică din final.

[Bircea Marian]

Mulțumesc pentru popas și lectură. Mă bucur faptul că ați zâmbit.

Grig Salvan a spus :

Pe cât de scurt episodul, pe atît de șocant prin spontaneitate și dezinvoltură și prin umorul de scenetă comică din final.

[Tudor Cicu]

Da! Și umorul e sănătos. Binedispune la orice drum, cu trenul, plictisitor. Sadoveanu spunea că munteanul nostru nu iese în „lume” fără baltag. Ce să faci cu niște biete pietricele? Iar la Julieta... se vine cu un buchet de flori, nu? Dar nu-mi pare bine... c-ai luat țeapă! (ce e rău și ce e bine, te întreabă și socoate!”)

[Bircea Marian]

Mulțumesc pentru apreciere, mă bucură faptul că am adus un zâmbet la un drum lung.

Tudor Cicu a spus :

Da! Și umorul e sănătos. Binedispune la orice drum, cu trenul, plictisitor. Sadoveanu spunea că munteanul nostru nu iese în „lume” fără baltag. Ce să faci cu niște biete pietricele? Iar la Julieta... se vine cu un buchet de flori, nu? Dar nu-mi pare bine... c-ai luat țeapă! (ce e rău și ce e bine, te întreabă și socoate!” 

[Vasilisia Lazăr]

:))))

Mi-au venit în minte niște versuri din Topîrceanu:

                       

                        – Cine-i?… Ce-i?… Ce-a fost pe-aici?…

                        Ciripesc cu glasuri mici

                        Cinteze şi pitulici.

                        Doar un pui de piţigoi,

                        Într-un vârf de fag pitic,

                        Stă cu penele vulvoi

                        Şi făcând pe supăratul:

                        – Ce să fie? Nu-i nimic.

                        A trecut Acceleratul…

:)))

                        

[Bircea Marian]

Acum am râs și eu. Mulțumesc pentru zâmbet.

Vasilisia Lazăr a spus :

:))))

Mi-au venit în minte niște versuri din Topîrceanu:

                       

                        – Cine-i?… Ce-i?… Ce-a fost pe-aici?…

                        Ciripesc cu glasuri mici

                        Cinteze şi pitulici.

                        Doar un pui de piţigoi,

                        Într-un vârf de fag pitic,

                        Stă cu penele vulvoi

                        Şi făcând pe supăratul:

                        – Ce să fie? Nu-i nimic.

                        A trecut Acceleratul…

:)))

                        

[Amanda Spulber]

De data asta nu o văd posibilă (întâmplarea), dar mi se pare amuzantă.

[Bircea Marian]

Mulțumesc, nu vreau să vă contrazic dar să știți că multă vreme am râs și eu de ce mi s-a întâmplat.

Amanda Spulber a spus :

De data asta nu o văd posibilă (întâmplarea), dar mi se pare amuzantă.