Cuie

[Caleopi Efrem]

Miroase a primăvară și, deși încă nu s-a încălzit îndeajuns, simțim nevoia de a face mișcare, de a ieși din casă. La țară, multe activități își așteaptă o rânduială repetitivă.
Și-a luat el o zi liberă, să mai trebăluiască, prin curte, câte ceva.
- Azi, am curățit grădina și am dat foc câtorva resturi uscate care s-au adunat pe aici. Și am spart blănile alea vechi. Am scos toate cuiele de prin ele.
Se apropie sâmbăta morților și, alături de piftie, deasupra aragazului forfotește arpacașul. Pentru un colac pe care îl duc la biserică, să le trimit ceva, în prag de primăvară.
- Care cuie, zici?
- Cuiele vechi, care erau în blăni!
- Te-ai ,,sucit”? Cum să scoți cuie de prin blăni putrede? Și, mai ales, de ce ar face cineva asta?
- La prima întrebare îmi este simplu să-ți răspund: cu ajutorul unor clești! Am luat, pe rând, fiecare blană, am căutat cuiele și le-am scos. La cea de a doua, sincer, nu prea știu să-ți răspund! Așa mi-a venit, pur și simplu! Mai știi cum stătea tatăl tău, cât era ziua de lungă, acolo, pe scara de la casa de jos, și scotea cuiele de prin toată lemnăria veche, să aibă maistorii de ajuns, și să nu fim nevoiți să cumpărăm? Ce faci, pregătești să împarți ?
- Da, împart…
Da, mai știu, cum să nu știu….! Tăicuțul era bătrân și, pentru a-l feri de efort, nu-i dădeam voie să muncească din greu, alături de roiul de meseriași. Căci strânseserăm ceva bani și puteam și noi să construim o baie, o bucătărie, mai acătării. Timp de o lună și jumătate am fost în șantier. Erau multe de făcut și tăicuțul, care nu locuia cu noi, venea în zori și pleca în noapte, bucuros că iată, construiam! Soacra, destul de bătrână și ea, era la fel de bucuroasă. Mai ,,înțepată”, din fire, tot timpul trebăluia pe ,,bătătură”, cu pași mici, repezi și deși. Eh, mai ieșea uneori în drum, să le spună ,,ăstora”, de pe aici, că ,,noi avem maistori!”. Și cât de mulțumită era că aveam atât de multe ajutoare! Deși, de departe, cel mai mult se bucura că, iată, ,,cuscrul, toate cuiele de prin blăni le adună! Ba, la îndreaptă, încât sunt ca și nou-nouțe!”, și,, nu mai dăm bani pe cuie! ”. Noi râdeam pe ascuns, de atâta încântare, pentru atâta economie…
Amestec în ceaunul în care forfotește arpacașul. Ies apoi afară, caut măturoiul și încep să mătur curtea. Îmi stă în cale o ladă veche și ruginită, plină cu niște cuie, la fel cu ea. Casa mică, veche, pe care încă nu am dărâmat-o, deși stă să se prăbușească, mai are scara de ciment. Strâng mătura și adun fire de praf de pe scară. Îmi pare că mă mângâie o boare, o boare ca un zâmbet, și simt căldura și dragostea izvorâte din ochi neprețuiți. Un bătrân drag parcă ar fi așezat pe scară și mă privește cu duioșie. Un fuior ca de fum mă face să mă întorc să urmăresc cu ochii minții pași mărunți ce traversează curtea, îndreptându-se către poartă….
Intru în casă.
Deși nu recunoaște și el, ca și mine, este năpădit de amintiri.
- Mai este nevoie de ceva, înafară de esență și lumânări, că merg la magazin?
- Nu, nu mai este nevoie de nimic...

Este sâmbăta lor. A celor ce s-au dus. Amestec arpacașul în ceaun. Adun, fără să știu, niște cuie. Le iau din trecut, de pe Cruce. Le iau din poveste, de la Pepelea. Le iau din prezent, din lada de pe scară. Le amestec în gânduri și în câteva rânduri neînsemnate.

[Sofia Sincă]

La fel, un fragment, scos din ceva. Din amintiri, din recunoștință și considerație pentru cei ce au fost. Un text obișnuit, însă ultimele fraze lasă loc de meditație și un gust amar... Fiecare avem pe câte cineva pentru care să amestecăm arpacașul.

Am citit cu plăcere,

Sofi

[Ana C. Ronescu]

Ultimul paragraf mi-a plăcut mult. :)

[Caleopi Efrem]

Bunaă ziua, doamna Sofi! Vă mulțumesc frumos pentru comentariu!

Sofia Sincă a spus :

La fel, un fragment, scos din ceva. Din amintiri, din recunoștință și considerație pentru cei ce au fost. Un text obișnuit, însă ultimele fraze lasă loc de meditație și un gust amar... Fiecare avem pe câte cineva pentru care să amestecăm arpacașul.

Am citit cu plăcere,

Sofi

[Caleopi Efrem]

Mulțumesc mult, deși tardiv! Da, de obicei încerc, la final, să concentrez conținutul, să îl subliniz, într-un fel. 

Ana C. Ronescu a spus :

Ultimul paragraf mi-a plăcut mult. :)

[Caleopi Efrem]

...,,subliniez"...

[Ion Lazăr da Coza]

Un fragmenţel de viaţă. Interesant, totuşi.

da Coza

[Caleopi Efrem]

Vă mulțumesc mult!

Ion Lazăr da Coza a spus :

Un fragmenţel de viaţă. Interesant, totuşi.

da Coza

[Vasilisia Lazăr]

Mi-a plăcut mult, am lăcrimat... Fiecare avem amintirile noastre. Și morții noștri. :( Frumos!

[Caleopi Efrem]

Vă mulțumesc foarte mult! Mă bucur pentru că v-a plăcut!