Crucea din sticlă XXVII

[Emil Dumitru]

           The King nu suportă, simţise privirea emanată de ochii colonelului că-i intrase direct prin cap, ca o săgeată din gheaţă şi penetrând totul în calea ei, se oprise direct în scoarţa cerebrală.

      − Extraordinar! spuse el cu o uşoară notă de ironie în glas. Nu-mi imaginam că-n vocabularul poliţiei se găseşte şi acest cuvânt…

      − Domnule Elvis Teel, dacă veţi fi cooperant, vă asigur că nu o să rataţi întâlnirea cu omul de afaceri, de la ora 12. De altfel, sunt sigur că domnul Tom Cat vă va aştepta.   

      − Nu este adevărat,  nu mă întâlnesc cu Tom.

      − Atunci cu cine trebuie să vă întâlniţi?

      − Refuz să răspund.

      − Mă minţiţi domnule Elvis Teel, spunându-mi că nu vă întâlniţi cu el, şi, chiar dumneavoastră, mi-aţi promis ajutorul!  Domnul Tom Cat a fost sunat ieri de dumneavoastră, de ce nu m-aţi anunţat?

      − Nu-i adevărat, n-am vorbit cu…

      − Ştiu, spuse colonelul ridicând mâna în sus şi întrerupându-l, susţineţi aceasta bazându-vă pe faptul că linia dumneavoastră telefonică, criptată, nu poate fi interceptată! Dar uitaţi că şi noi avem specialiştii noştri în telecomunicaţii, aşa că, vă rog să ascultaţi.

      Colonelul scoase din buzunar minicasetofonul pe care-l puse în funcţiune:

 

      − Da, vă rog !

      − Imbecilule, tu dormi, ce-ţi pasă! Dobitocu' dracu, ascultă-mă cu atenţie, că nu repet.

      − Păi…

      − Taci!... O sută douăzeci şi trei, stop, din patru-n patru, stop, total trei! Terminat. Ai reţinut?

      − Da.

      − Ok, să de-a dracu' şi să nu faci întocmai...

      Elvis Teel se ridică de pe scaun şi pe un ton vehement, ripostă:

        − Abuz!... Mi-aţi interceptat convorbirile telefonice!  Am să vă dau în judecată pentru asta, am cei mai buni avocaţi.

     − Sigur, domnule Elvis Teel, este dreptul dumneavoastră! Dar, vă informez că ar fi inutil, am avut şi avem încă aprobarea judecătorului pentru asta. Vreau să vă întreb totuşi, căci sunt o fire foarte curioasă,  ce reprezintă acele cifre,  ce aţi transmis domnului Tom, pe cine trebuie să mai elimine?

      Elvis Teel  se calmă ca prin farmec şi, aşezându-se pe scaun, parcă dezumflat  spuse:

      − Din acest moment, nu mai răspund, decât în prezenţa avocaţilor mei.

      − Ok! Cum doriţi.

      Colonelul merse la uşă şi o deschise. Gardianul îi înmână o hârtie, colonelul o citi şi apoi arătându-o şi lui Elvis Teel, spuse:

      − Este ordinul dumneavoastră de reţinere! Mulţumit domnule Elvis Teel? Vreţi să-l citiţi?

     The King nu-şi manifestă dorinţa şi nici nu comentă. 

      − Gardian, pune-i cătuşele!

      − De ce mă acuzaţi domnule colonel? întrebă the King, în timp ce se ridica de pe scaun, ducându-şi mâinile la spate.

      − Toate la timpul lor. Vă mai informez că în celulă, pe lângă ''Drepturile omului'' – dacă doriţi să le citiţi, bine, dacă nu, nu, asta rămâne la latitudinea dumneavoastră –  veţi mai găsi multe coli şi un pix.  Vreau să scrieţi o declaraţie foarte amănunţită. Vă sugerez să începeţi în ordine cronologică, cu prima căsătorie… cum a murit doamna, a doua căsătorie, etc.

      − Dar toate acestea s-au întâmplat cu mulţi ani în urmă…

      − Aveţi destul timp să vă amintiţi. Pe curând! 

 

 

        Colonelul părăsi camera specială pentru interogatoriu şi se opri pe treptele care dădeau spre parc. Trase adânc aer în piept. Simţise acut nevoia să părăsească camera aceea: cei patru pereţi, perfect identici şi mai ales, albul acela lucios şi murdar, îi creaseră o stare de nelinişte asemănătoare claustrofobiei, simţindu-şi în piept inima că începuse să bată destul de puternic.

      Trecură câteva minute până ce pulsul îi reveni la normal. Zâmbi uşor, gândindu-se: primul semn clar că am îmbătrânit?

      Aprinse ţigara şi prin norii fumului, îşi ridică privirea spre colină. Reşedinţa lui the King, impunătoarea cruce din sticlă, beton şi oţel, parcă îi violă retina: ca să-şi creeze un renume şi să-şi construiască această impresionantă reşedinţă, acest the King blestemat şi fără scrupule, a trecut peste cadavre…  Peste câte oare?

      Mai trase un fum de ţigară apoi o stinse strivind-o cu piciorul. Pentru că o ţinuse mult timp în gură şi filtrul se umectase de la salivă, avea un gust ciudat, şi asta nu-i plăcu. Auzi zgomot de paşi în spatele lui şi se întoarse.

      − Fumatul dăunează grav sănătăţi! spuse Fill Norman, apropiindu-se.

      − Da, căpitane, ai dreptate! Toţi fumătorii ştim asta şi totuşi fumăm!… Ai asistat la tot interogatoriul?

     − Da, domnule colonel, am venit la timp.

     − Şi?

      − Domnul Elvis Teel, sigur că nu ne va mai spune multe. De altfel, a şi dovedit-o! Numai dacă procurorul de caz va găsi dovezi clare, solide, atunci el poate că va mai vorbi. Va fi un proces greu, the King are trei avocaţi, care, în mod sigur se vor folosi de toate chichiţele avocăţeşti pentru a-l scoate basma curată.

      − Da, am discutat cu procurorul care se ocupa de caz, în mai multe rânduri. Mi s-a părut că tergiversează, invocând nişte motive care nu aveau nicio relevanţă cu cazul respectiv. Nu prea mi-a făcut o impresie bună, drept pentru care am solicitat forurilor mele superioare să facă ceva şi să trimită urgent altul. Am fost informat că solicitarea mea a fost aprobată, mâine soseşte noul procuror.

      − Atunci va mai dura câteva zile!... Domnule colonel, trebuie să vă raportez ceva.

      − Te ascult!

      − În timpul interogatoriului, când aţi pronunţat numele domnului Tom Cat, mi-a venit o idee şi am dat dispoziţie să fie filate intrările în oraş…

      − Cele două intrări terestre, căpitane! îl întrerupse colonelul. Dar mai avem şi o intrare pe apă, vastă şi mai greu de filat!

      − Ştiu asta, domnule colonel! Dar am făcut următorul raţionament, simplu ce-i drept, şi, totuşi poate dă roade: Tom a plecat cu maşina… poate revine tot cu ea, nu?

      − De unde ştii că a plecat cu maşina şi nu cu altceva?

      − Înainte de a da dispoziţia de care v-am vorbit, am trimis un agent – pentru că eu nu vroiam să pierd interogatoriul – să-l întrebe pe Marck, dacă la reşedinţă se află maşina lui Tom. Acesta a spus că nu a mai văzut-o de patru zile, deci…

      − Bine, spuse colonelul uitându-se la ceas. Poate avem noroc şi dacă deducţia dumitale dă roade, la ora 12, domnul Elvis Teel, trebuie să se întâlnească cu Tom, nu? Mai sunt trei sferturi de oră până la fix. Căpitane, tu unde ţi-ai da o întâlnire cu cineva în orăşelul acesta aşa de mic?

      − Într-un loc public, un local eventual…

      − Corect, şi eu la fel aş fi procedat. Un loc public, discret şi elegant aşa pe placul unui the King, cred că ar fi Calypso!

      − Exact, Calypso! spuse Fill pocnind din degete. Este localul unde Elvis Teel, are în permanenţă o rezervă! mai adăugă el citind mirarea de pe chipul colonelului, amintindu-şi că the King spusese asta în filmul vizionat cu Margaret.

      − Mda, murmură colonelul, n-am fost acolo! Am auzit că este elegant şi puţin sobru.

      Colonel tăcu, deoarece de ei, în mare grabă  se apropie un locotenent:

      − Să trăiţi, domnule colonel, mă scuzaţi că vă întrerup! Permite-ţi să raportez: maşina domnului Tom Cat, a fost văzută, acum câteva minute, întrând în oraş pe autostrada M3!

      − Excelent, avem un dram de noroc căpitane! spuse colonelul privindu-l cu subînţeles. Transmite urgent să fie filată cu mare atenţie şi să mi se raporteze imediat locaţia unde se va opri. Liber!

      − Am înţeles, să trăiţi!

      Colonelul îşi privi ceasul şi rămase puţin pe gânduri, calculând probabil cum să sincronizeze toată acţiunea, respectând planul şi folosind eficient timpul rămas până la ora 12 fix.

      O pală de vânt − în care, pe lângă binefăcătoarea răcoare a brizei, mai simţi în nări şi mirosul ''delicat'' al scoicilor moarte de pe plajă −, îl făcură pe colonel să-şi strângă sacoul pe lângă corp, iar ghivecele cu flori ornamentale, suspendate cu lanţuri de arcadele terasei, începură să se legene.

      Colonelul privindu-le, zâmbi:

      − Căpitane, când te-ai dat ultima dată în leagăn? Adică… aşa, huța, huţa…

      Fill se uită la el şi puţin mirat ridică din umeri.

      − În copilărie.

      − Mda! Păcat că parcul nostru micuţ, nu are un leagăn! continuă colonelul privind vizavi. Aş fi mers chiar acum să mă dau huţa… să mă leagăn, să închid ochii şi să mă leagăn câteva minute... Vezi căpitane ce trist e parcul aşa de pustiu? Nici ţipenie de om! De fapt cine să stea acum pe o bancă în plin soare? Cap pătrat de hârtie, nu alta, cel care a plasat băncile! Putea să pună şi el câteva la umbră.

      Tăcu câteva secunde, jucându-se cu pachetul de ţigări. Apoi, fără nicio legătură cu cele discutate anterior, îl întrebă pe căpitan:

      − Cam câţi ani crezi tu că are copacul acela falnic şi singur?

      − O sută şi ceva cred! spuse Fill privindu-l. Nu mă pricep prea bine, eu am crescut la oraş, cu miros de asfalt, printre maşini, plute şi plopi.

      −  Asfalt, maşini, plute şi plopi, repetă colonelul aşa ca pentru sine. După câteva secunde se întoarse brusc spre Fill: Căpitane, gata cu pauza… nostalgii şi visare, este timpul să acţionăm. Haidem!

      Porni cam vijelios pentru vârsta lui şi după câţiva paşi, nu rezistă şi-şi scoase o ţigară. Se opri să şi-o aprindă şi prin norii primului fum, spuse:

      − Mergi şi pregăteşte-o pe Margaret! Imediat ce aflu unde s-a oprit Tom, vom acţiona, cred că mai avem timp – şi se uită la ceas – da, mai sunt câteva minute bune până la 12 fix. Din acest moment, toată acţiunea e contra cronometru.

 - va urma -

[Sofia Sincă]

Yess! Peştele cel mare a fost prins... mai este unul mai mic, dar cred că devine o bagatelă prinderea lui. Laţul se strânge, cine a greşit va plăti. Bine ai condus acţiunea, Emil.

Desigur aştept cu nerăbdare continuarea, Sofy!

[Corina Militaru]

Abia astept sa vad cum se deruleaza actiunea.

Cateva carcoteli... Pot?

desunflat- dezumflat

Colonel merse la uşă- Colonelul

Nu prea mi-a făcut o impresie prea bună,- as elimina un prea

ăl întrebă-

v-om acţiona- vom

Cu prietenie,

[Emil Dumitru]

Sofia, mulţumesc pentru perseverență şi, de ce nu, ajutor şi chiar încurajare!

Cu prietenie, 

Sofia Sincă a spus :

Yess! Peştele cel mare a fost prins... mai este unul mai mic, dar cred că devine o bagatelă prinderea lui. Laţul se strânge, cine a greşit va plăti. Bine ai condus acţiunea, Emil.

Desigur aştept cu nerăbdare continuarea, Sofy!

[Emil Dumitru]

Da Corina, poţi să ''cârcotești'' şi chiar îţi mulţumesc pentru acest ajutor.

Voi corecta!

Cu prietenie,

Corina Militaru a spus :

Abia astept sa vad cum se deruleaza actiunea.

Cateva carcoteli... Pot?

desunflat- dezumflat

Colonel merse la uşă- Colonelul

Nu prea mi-a făcut o impresie prea bună,- as elimina un prea

ăl întrebă-

v-om acţiona- vom

Cu prietenie,