Deoarece trecuseră cele trei zile, şi a patra  era pe înserat iar Tom încă nu fusese găsit la telefon de the King, aşa cum stabiliseră, acesta agitat şi foarte îngândurat, se plimba ca un leu în cuşcă prin biroul său: o zi în plus, asta nu e bine!? O zi în plus, o abatere gravă care nu a fost luată în calcul! Profită de ea colonelul şi-şi consolidează şi mai bine planul strategic… Eu aştept ca un prost, alt prost…  Unde dracu o fi nemernicul de Tom, de nu-mi răspunde la telefon, conform înţelegerii?

      Cu flerul lui de vulpoi bătrân, simţise că ceva nu e în regulă – cu toate că evenimentele au decurs, până la un punct, conform planului conceput de el –, şi o nelinişte inexplicabilă pusese stăpânire pe el încă de dimineaţă.

      Se opri brusc din plimbare, pocnind din degete: mai încerc o singură dată! Şi dacă nu-mi răspunde? Asta să însemne că s-a întâmplat ceva cu el!

      Se aşeză la birou şi formă un număr scurt.

      − Da, domnule!

      − Bella, repede, adu-mi o cafea! Să fie amară şi mare.

      − Imediat, domnule!

      Formă alt număr şi aşteptă o clipă. Nu auzi clic-ul care-i confirma că linia este în deplină siguranţă şi, agitat, apăsă pe un buton.

      − Da, domnule!

      − Marck, ce mama dracu' faci? De ce nu eşti pe fază?

      − Am fost la budă, domnule!

      − Bine, deschide-mi rapid canalul de ştiri, pe unu-unu, vreau să văd ultimele noutăţi.

      − Ok! spuse Marck, apăsând câteva taste.

      De fapt, fraza era un cod: the King voia să vorbească la telefon, pe linia codată. 

      In acel moment se auzi o bătaie în uşă. The King cercetă monitorul şi răsuflă uşurat, era Bella cu cafeaua. Îi deschise uşa.

      − Pune-o aici pe birou.

      Ea aşeză tava şi aplecându-se uşor, să-i toarne cafea în ceaşcă, the King observă ceva care-i declanşă inexplicabil o stare de nervozitate. 

      − Gata, poţi pleca! Apoi ridică tonul: De azi înainte să nu mai apari în faţa mea fără… fără lenjerie intimă, că te concediez!

      − M-am gândit că…

      − Tu n-ai voie să gândeşti, tu faci ce ţi se porunceşte! Ieşi afară imediat! ţipă the King. N-am chef de explicaţiile tale! Hai cără-te, du-te odată!

 

      Nervos ridică din nou receptorul şi auzind  clic-ul care-i confirma că poate vorbi în siguranţă – dar, se înşela amarnic, oamenii colonelului reuşiseră să-i spargă sistemul de securitate şi să-i asculte toate convorbirile – formă un număr.

      După mai multe apeluri, în sfârşit, auzi la capătul celălalt o voce somnoroasă:

      − Da, vă rog !

      Recunoscu imediat vocea lui Tom  şi foarte precipitat spuse:

      − Imbecilule, tu dormi, ce-ţi pasă! Dobitocu' dracu, ascultă-mă cu atenţie, că nu repet.

      − Păi…

      − Taci! ţipă the King de vibrară pereţii. O sută douăzeci şi trei, stop, din patru-n patru, stop, total trei! Terminat. Ai reţinut?

      − Da.

      − Ok, să de-a dracu’ şi să nu faci întocmai, mai spuse the King şi trânti telefonul.

       Tom aşeză receptorul în furcă, apoi deschise geanta de voiaj şi scoase o carte. Avea coperţile aşa de murdare şi jerpelite, că nu se mai distingea ce titlu are şi cine este autorul. Dar pe el, nici pe departe nu-l interesa acest lucru. O deschise repede la pag. 123, copie rapid cu litere mari de tipar, rândul patru, opt şi rândul doisprezece, pe o foaie specială cu pătrăţele. Cu ajutorul criptografului, sublinie nişte litere, după care, folosind alt cifru, literele respective le aşeză într-o ordine pe altă foaie şi găsi cheia: ''mn.h.12.rstrnt.clyps''. Cu ajutorul acestei chei, folosind dicţionarul lor de prescurtări, formă o frază: ''mâine ora 12 restaurant calypso''.

Mulţumit de reuşită şi frecându-şi bărbia satisfăcut, începu să fredoneze uşor: mâine, fix la ora douăsprezece, trebuie să fiu la restaurantul Calypso… mâine voi fi mult mai bogat!

 

 

      A doua zi, înainte de miezul zilei, sună telefonul. Fill răspunse foarte repede.

      − Căpitane, gata! Pregătiţi-vă să fiţi pe fază. Azi debutaţi! Scena vieţii vă aparţine. Sunt ferm convins că scenaristul-poliţist şi-a îndeplinit misiunea şi a instruit partenera, conform scenariului.

      − Sigur, domnule colonel.

      − Alte amănunte, la momentul oportun.

      − Am înţeles, să trăiţi!

      Colonelul aşeză receptorul în furcă. Era puţin supărat că oamenii lui încă nu reuşiseră să decripteze scurta convorbirea telefonică, dintre the King şi individul respectiv. Din alte puncte de vedere, totul se desfăşura conform planul conceput de el şi căpitan.

      Tocmai deschisese uşiţa biroului să-şi ia ''stimulentul-doctorie'' − un gură de rom! −, când sună telefonul şi ofiţerul de serviciu îl informă că domnul Elvis Teel, a fost reţinut şi se află în drum spre poliţie.  

      − Bine, să-l duceţi direct în camera specială pentru interogatoriu.

      Apoi, savurându-şi licoarea, începu să se plimbe cu paşi aproape egali şi foarte calm, ascultând a ''n'' oară înregistrarea convorbirii telefonice, frământat de gânduri şi ipoteze: cine e persoana care primise mesajul? Nu cumva Tom? Ce i-a transmis codat the King? Să comită o altă crimă?

      Deodată se opri şi, cu noua idee în cap, ridică receptorul apelându-l pe ofiţerul de serviciu.

      − Urgent, să plece cineva şi să-l aducă la mine pe Marck, băiatul care supraveghează şi întreţine aparatura electronică din reşedinţa domnului Elvis Teel. Dar urgent, urgent, da?

 

      Câteva clipe mai târziu, colonelul coborând un etaj, intră într-un birou, unde, un ofiţer specialist în tehnică, asupra unui pupitru, supraveghea nişte monitoare.

      − Să trăiţi, domnule colonel! spuse acesta ridicându-se în picioare.

      − Stai jos locotenente! Totul e ok.?

      − Da, domnule!

      Colonelul, după ce câteva clipe cercetă camera specială pentru interogatoriu, momentan goală, spuse:

      − Locotenente, vreau concentrată mai multă lumină, pe locul opus scaunului.

      − Imediat! spuse acesta mirându-se.

      − Perfect, aşa e bine. 

      Colonelul îşi trase un scaun mai aproape de geamul despărţitor. Din acest birou, se putea auzi tot ce se discută şi, printr-o oglindă specială se putea vedea tot ce se întâmplă dincolo. Îşi aprinse o ţigară. Nu apucă să tragă  decât câteva fumuri, când,  văzu cum uşa camerei de interogatoriu se deschide şi the King intră.

      − Luaţi loc, domnule! îl auzi pe gardian că-i spune din uşă. Imediat va veni cineva să discute cu dumneavoastră.

 

      The King nu se grăbi să se aşeze. Rămas pe loc, cercetă scurt încăperea, apoi îşi înfipse mâinile în buzunarele pantalonilor, legănându-se de câteva ori pe călcâie şi vârfuri, iar un surâs uşor sfidător, îi apăru în colţul buzelor. Îşi mai plimbă roată – mai larg şi mai insistent de data aceasta − privirea prin cameră, apoi se aplecă, luă scaunul şi-l mută în partea cealaltă a mesei, după care se aşeză cu spatele spre colonel.

      Colonelul zâmbi satisfăcut − deoarece the King reacţionase conform planului strategic gândit de el − şi se uită la locotenent, iar acesta deducând ce doreşte, manevră nişte butoane şi pe monitor apăru faţa lui the King în cele mai mici detalii.

      Părea calm, pe faţa lui încă nu se putea citi nimic, însă zâmbetul  sfidător din colţul buzelor nu pierise în totalitate. După câteva minute, cu mâna stângă începu să-şi ciupească, în joacă, buza inferioară. Se plictisi repede şi trecu la studiul foarte amănunţit al unghiilor, apoi scoase din buzunarul sacoului un mic notes, un pix, şi începu să deseneze.

      − Locotenente, focalizează pe desen.

      − Imediat!

      Bun procedeu pentru calmare! îşi spuse colonelul după ce văzu figurile geometrice simple, desenate de the King: un pătrat aşezat pe două cercuri, apoi un triunghi isoscel aşezat pe pătrat, în care trasase multe linii frânte.

 - va urma -

Vizualizări: 50

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Hotărât lucru ne apropiem de deznodământ. Acest episod este mai alert, aşa cum se cere.

Dar eu aştept cu nerăbdare continuarea, Emil. Aici mi-ai făcut figura. Este episodul pe care-l aştept cel mai mult.

Am citit cu plăcere, Sofy!

Se precipita lucrurile... ne apropiem de final?

Sunt nerabdatoare.

Cu prietenie,

Da Sofia,  mai am puţin şi termin. Ai dreptate, episoadele următoare vor fi mai alerte.

Sărut mâna că-mi eşti alături şi-mi urmăreşti postările.

Cu prietenie,  

Sofia Sincă a spus :

Hotărât lucru ne apropiem de deznodământ. Acest episod este mai alert, aşa cum se cere.

Dar eu aştept cu nerăbdare continuarea, Emil. Aici mi-ai făcut figura. Este episodul pe care-l aştept cel mai mult.

Am citit cu plăcere, Sofy!

Da Corina, cu paşi mici, ne apropiem de final.

Puţintică răbdare!

Cu prietenie,

Corina Militaru a spus :

Se precipita lucrurile... ne apropiem de final?

Sunt nerabdatoare.

Cu prietenie,

Text transferat în Bibliotecă.

Răspunde la discuţie

Insignă

Se încarcă...

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite astăzi

link-uri utile

              REGULAMENT site

                       **********

http://DIACRITICE.opa.ro/

descarcă AUTO CORECT!

http://DEXonline.ro/

Dicționar de SINONIME

Dicționar de RIME

Haiku, Tanka, Senryu...

           Vă invităm să citiți și:

La ceas aniversar

Figuri de stil

Folosirea virgulei

Activitatea Recentă

Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog haiku (52 - 54) a utilizatorului Dinca Valerian
cu 4 minute în urmă
Ionel Mony Constantin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Căpitanul orb a utilizatorului Ionel Mony Constantin
cu 54 minute în urmă
Utilizatorului gina zaharia îi place postarea pe blog Căpitanul orb a lui Ionel Mony Constantin
cu 1 oră în urmă
Utilizatorului gina zaharia îi place postarea pe blog Tracică a lui gabriel cristea
cu 1 oră în urmă
Tudor Cicu a contribuit cu răspunsuri la discuţia În Elada, pe urmele lui Homer... (16) a utilizatorului Tudor Cicu
cu 1 oră în urmă
Tudor Cicu a contribuit cu răspunsuri la discuţia În Elada, pe urmele lui Homer... (15) a utilizatorului Tudor Cicu
cu 1 oră în urmă
Sofia Sincă a contribuit cu răspunsuri la discuţia În Elada, pe urmele lui Homer... (16) a utilizatorului Tudor Cicu
cu 7 ore în urmă
Sofia Sincă a contribuit cu răspunsuri la discuţia În Elada, pe urmele lui Homer... (15) a utilizatorului Tudor Cicu
cu 7 ore în urmă
Vasilisia Lazăr (da Coza) a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog haiku (49 - 51) a utilizatorului Dinca Valerian
cu 9 ore în urmă
Dinca Valerian a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Haiku (48) a utilizatorului Dinca Valerian
cu 9 ore în urmă
Dinca Valerian a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog haiku (49 - 51) a utilizatorului Dinca Valerian
cu 9 ore în urmă
Dinca Valerian a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog mișcări greșite a utilizatorului Dinca Valerian
cu 10 ore în urmă
Lui nicolae vaduva i-a plăcut discuţia În Elada, pe urmele lui Homer... (10) a lui Tudor Cicu
cu 14 ore în urmă
Utilizatorului nicolae vaduva îi place postarea pe blog De un albastru nesfârșit... (pantum) a lui Valeria Merca
cu 14 ore în urmă
Vasilisia Lazăr (da Coza) a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Tracică a utilizatorului gabriel cristea
cu 16 ore în urmă
Vasilisia Lazăr (da Coza) a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Homo deus (v)est a utilizatorului Costel Zăgan
cu 16 ore în urmă
Utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza) îi place postarea pe blog Homo deus (v)est a lui Costel Zăgan
cu 16 ore în urmă
Vasilisia Lazăr (da Coza) a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Când nu vom mai şti a utilizatorului Mihai Katin
cu 16 ore în urmă
Utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza) îi place postarea pe blog mișcări greșite a lui Dinca Valerian
cu 16 ore în urmă
Vasilisia Lazăr (da Coza) a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog mișcări greșite a utilizatorului Dinca Valerian
cu 17 ore în urmă

© 2020   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor