Creativitatea

[Calin Andreea]

    Aţi încercat vreodată să reconstituiţi o definiţie? Cam asta e ceea ce eu făceam aseară, pe la ora 21, într-un parc din capitală. Cu un pix care nu prea mai mergea,începusem să scriu aberaţiile născute dintr-o simplă ecuaţie, unde necunoscuta era, ca-n matematica de gimnaziu şi liceu, “X-ul”. Din cauza unei furtuni care însă m-a prins pe drum,singurul cuvânt ce se mai distinge de pe foaie este rezultatul final şi anume valoarea necunoscutei. 

    Întâi, hai să lărgim sfera în care urmează să ne instalăm: Lucian Blaga, nu, nu mă refer aici la poetul ce reliefează elemente ale transcendentului, la poetul şi prozatorul în jurul căruia s-a închegat talentul şi care s-a făcut remarcat prin operele sale. Nu, acum mă refer la marele filosof Lucian Blaga, la acel om care a pătruns în mister prin artă, prin iubire şi prin refuzarea ideii de ştiinţă. Cum spuneam, el considera că ştiinţa niciodată nu va putea rezolva ecuaţiile sau misterele lumii -conform cunoaşterii luciferice-. De ce? Pentru ca existentul nu poate fi definit in totalitate pe baza unei idei savante. Ştiţi ce e iubirea? De ce iubiţi? Ce este universul? Nu am eu suficienţi ani câte întrebări de genul există. Subiectul care m-a interesat în mod deosebit a fost în schimb creativitatea. 
     Această creativitate a fost des discutată de-a lungul anilor, dar niciodată nu i s-au găsit rădăcinile şi motivul pentru care ea este prezentă în noi. Se poate spune că este o “revelaţie pură” dacă ar fi să-l cităm pe Bremond sau “o manifestare sublimă a refulărilor interioare”, aşa cum atestă Freud. Dar în esenţă, ce este şi cum se manifestă această creativitate? 
    Ea îşi are obârşia în mintea noastră, în ceea ce stocăm fără să ne dăm seama şi în complexitatea bagajului informaţional. Creativitatea este ambiguitatea care da naştere abstractului. Ea nu se explică, ea se manifestă. De multe ori, obosiţi de probleme şi de tot ceea ce ne înconjoară, ne îndreptăm privirea spre nori, copaci sau stele pentru a ne relaxa. Ei bine, de câte ori nu am analizat aceste elemente şi nu am găsit o infinitate de forme? A înţelege creativitatea înseamnă a auzi forme abstracte, diluate de gustul notelor muzicale ce se imprimă ţipător de surd pe fresca realului. Conturarea ideii de creativitate nu poate exista; ea este o pânză pe care artificiul mintal înglobat în cunoştiinţele noastre îl execută. I se pot aloca termeni precum: originalitate, imprevizibilitate, mister, dar niciodată nu va putea fi înţeles. Fiind fundamentală o cultură relativ modestă (pentru că oamenii au inventat încă de la început ciocanul, ajutadu-se doar de o piatră şi un băţ) ea reuşeşte să transpună inexistentul în realitate şi să îl materializeze. Astfel, pot să va spun cu tărie că “X-ul” meu este regăsibil în următoarea afirmaţie: Creativitatea este manifestarea voluntară sau involuntară a inexistentului viu. Să nu uităm totuşi că misterele trebuiesc potenţate nu luate, analizate şi disecate astfel încât totul să iasă la iveală (convingere prezenta in viziunea blagiana). Spunând acestea, voi încheia cu următoarea idee: 
     Un apogeul de creativitate poate însemna şi o nebunie scurtă sau de durata în care actul creator prinde viaţă şi pune stăpânire pe fiinţă umană. Platon o considera “un act delirant, chiar demenţial sau mistic, impuls al Divinităţii”. Totodată, ea poate fi privită că un refugiu în care incontrolabil ne aruncăm, ca într-o prăpastie, ştiind că până jos ne vom salva de mii de ori. 

    Puterea omului este diminuată doar de incapacitatea să de a-şi realiza forţă şi din cauza unui prea mare realism. Depăşirea acestor probleme în confruntarea cu viaţă nu se poate realiza decât prin naşterea misticului şi încredere, deoarece omul nu se va mai lupta niciodată împotriva leilor cu mâinile goale !

[Sofia Sincă]

Draga mea Andreea, tocmai am citit înaintea textului tău, unul juvenil scris de o persoană matură. Numai bun de căpșorul tău adolescentin. Acum citesc un eseul filosofic scris de tine, o elevă de liceu. Până la urmă cred că așa se manifestă omul: la tinerețe vrea să devină mai repede matur, apoi la maturitate regretă adolescența. 

Referitor la creativitate, mă raliez lui Paton: “un act delirant, chiar demenţial sau mistic, impuls al Divinităţii”. Însă omul are nevoie de aceste acte pentru a se refugia undeva plăcut sau unde ar fi dorit să fie realitatea lui.

Iar ție doar laudațio pentru eseul pe care l-ai alcătuit ca un om mare.

Cu iubire, Sofy!

[Calin Andreea]

In general omul isi doreste ceva ce nu are sau ceea ce considera el ca nu poate obtine. Sincera sa fiu, iubesc varsta la care ma aflu si nu vreau sa cresc ( pacat ca nu pot impiedica asta ) . Cu toate acestea, imi place filosofia si mai ales eseul de acest gen. Ma bucur mult ca v-a placut!

Cu drag,

Andreea

Sofia Sincă a spus :

Draga mea Andreea, tocmai am citit înaintea textului tău, unul juvenil scris de o persoană matură. Numai bun de căpșorul tău adolescentin. Acum citesc un eseul filosofic scris de tine, o elevă de liceu. Până la urmă cred că așa se manifestă omul: la tinerețe vrea să devină mai repede matur, apoi la maturitate regretă adolescența. 

Referitor la creativitate, mă raliez lui Paton: “un act delirant, chiar demenţial sau mistic, impuls al Divinităţii”. Însă omul are nevoie de aceste acte pentru a se refugia undeva plăcut sau unde ar fi dorit să fie realitatea lui.

Iar ție doar laudațio pentru eseul pe care l-ai alcătuit ca un om mare.

Cu iubire, Sofy!

[Calin Andreea]

Multumesc frumos de popas!

 Cu respect , 

Andreea 

iris marinov a spus :

Felicitări!

Creativitatea este manifestarea voluntară sau involuntară a inexistentului viu. Să nu uităm totuşi că misterele trebuiesc potenţate nu luate, analizate şi disecate astfel încât totul să iasă la iveală (convingere prezenta in viziunea blagiana).

[Calin Andreea]

Probabil ca fiecare are nevoie de aceast refugiu "artificial" sau iluzoriu. Modul in care il construim si fundamentul sau il alegem noi, important e sa ne separe de realitate pentru a ne reface si a ne intari fortele -asemenea unei pauze bine meritate -. Multumesc pentru parere!

Cu sincertate,

Andreea

Ada Nemescu a spus :

sunt persoana matură cu scrisul juvenil, dar pot parcurge cu interes un asemenea text,

mă alătur şi te felicit! ne refugiem în oaze create artificial, sau chiar în oaza proprie - sufletul

cu drag, aDa

[Corina Militaru]

Interesant eseu. Creativitatea, ce înseamnă, de unde vine... Explorezi posibile răspunsuri cu o maturitate care mă impresionează - am înțeles că ești la vârsta adolescenței. Dacă m-ai întreba, aș spune ca Bremond:  “revelaţie pură” În niciun caz nu are legătură cu mintea. Am citit cu plăcere!

Cu prietenie,

[Calin Andreea]

Multumesc mult pentru parere !  Sa aveti o zi/seara frumoasa !

Cu sinceritate,

Andreea

Corina Militaru a spus :

Interesant eseu. Creativitatea, ce înseamnă, de unde vine... Explorezi posibile răspunsuri cu o maturitate care mă impresionează - am înțeles că ești la vârsta adolescenței. Dacă m-ai întreba, aș spune ca Bremond:  “revelaţie pură” În niciun caz nu are legătură cu mintea. Am citit cu plăcere!

Cu prietenie,

[Ion Lazăr da Coza]

CREATIVITÁTE f. Capacitate de a crea, de a produce valori. NODEX 2002

„Unui poet iubește-i poezia, unui filosof combate-i teoria/sistemul!” Lucian Blaga

Spui: „Creativitatea este ambiguitatea care dă naştere abstractului.” Despre care creativitate vorbești? Tehnică sau artistică? Despre amândouă, desigur! Dacă eu creez o navă cosmică, nu-i o ambiguitate (nava zboară!) și nici abstracțiune - ea poate fi pipăită! Și am construit-o știind niște legi ale fizicii, nu din abstracțiuni. Dacă eu creez o piesă de teatru abstract (știu ce fac), nu piesa e abstractă (ea există fizic!), ci subiectul.

Nu Platon, ci Edison: „Creativitatea e 1% inspirație și 99% transpirație!”

Cu drag, Andreea!

da Coza