Condamnare ( continuare-fragment 3)

[Giurgiu Silvia]

        Ambra epuizase deja toate argumentele pe care le putuse găsi în logica şi raţiunea sa, dar nu fu chip să obţină din partea surorii nici măcar un gest care să-i dea de înţeles că ar fi auzit, cel puţin ceva din predica pe care i-o tot făcea de dimineaţă. Era cu nervii la pământ şi nu mai avea forţe să lupte cu încăpăţânarea teribilă a lui Amneris care nu mai era aceeaşi persoană pe care o cunoştea şi o iubea. Nu ştia cine sau ce devenise sora ei geamănă. Se aştepta de la ea numai să-i execute ordinele pe care i le mâzgălea pe blestemata aia de tăbliţă cu markerul lipit de degetele încovoiate şi neputincioase cu scotch, căci altfel nu mai avea putere să-l folosească. Nu ţinea seama de explicaţiile ei, nu credea nimic din ce-i spunea şi nu făcea decât să o privească glacial şi să clatine din capul ăla sec în semn de veşnică negare. O scotea din minţi atitudinea aceea arogantă şi trufaşă şi se săturase de toată viaţa aceea care nu-i mai aparţinea. De când Amneris se îmbolnăvise, ea începu să piardă lucruri foarte importante, să audă reproşuri tot mai dese din partea familiei sale din cauza absenţelor îndelungate de acasă. Mai tot timpul şi-l petrecea prin spitale la căpătâiul surorii care nu voia pe nimeni alături, cu excepţia ei, deşi mai aveau încă trei fraţi cu familii cu tot ce doreau să ajute şi să se implice în problema aceea deosebit de dramatică. Dar Amneris nu-i voise niciodată în viaţa şi în casa ei şi nici acum nu voia să lase pe nimeni să se apropie, nu citea nici măcar mesajele de compasiune şi solidaritate care îi soseau în fiecare zi pe tableta de pe noptieră.
        După un an de controverse şi reproşuri, soţul Ambrei a cerut divorţul şi a plecat în casă cu chirie împreună cu fiica lor cea mai mică.,, Mică" e un mod de a spune căci avea 30 de ani şi nu mai voia să suporte crizele de paranoia ale mamei, stresată la maxim de problemele surorii şi cele din propria familie. Nu era capabilă să le facă faţă şi nervii ei cedau foarte des, descărcându-se pe cine nimerea. Nu era o femeie puternică. Fiul cel mare plecă şi el din casă cu pretextul însurătorii dar de fapt fugea mâncând pământul cât mai departe posibil de balamucul în care se transformase casa lor. Unicul sprijin se dovedi a fi Carla, fiica mijlocie care consimţi să îi stea alături în lupta cu boala surorii şi să lupte cot la cot cu mama ei. Amneris avusese întotdeauna un raport special cu această nepoată a sa şi sentimentul era reciproc.
      -Ai auzit ceva din tot ce am debitat eu aici de azi dimineaţă!? întreba Ambra într-un final, când putu desluşi propoziţia ce o mâzgălise sora ei după 10 min de eforturi. Atât se străduise, încât părea că avea de spus ceva deosebit de important:,, Vreau să îmi cumperi altă sonerie!" Incredulă, Ambra privea când tăbliţa când pe soră-sa care o privea cu ironie şi îngăduinţă ca pe o fetiţă gălăgioasă şi fără minte.
     -Te urăsc! Eşti un demon!... urlă Ambra gata să-i cârpească o palmă peste ochii aceia batjocoritori. Îşi puse disperată mâinile în cap, aruncă tăbliţa cât colo iar soneria cu pricina se făcu praf de perete cu un geamăt prelung. Îşi cânta sfârşitul în ritmuri vesele, ceea ce puse capac nervilor greu încercaţi ai bietei femei. Hohotind alergă afară din infernul acela trântind uşa cu furie apoi se năpusti cu pumnii şi picioarele asupra liftului care îi îndură violenţa până la parter. Lucia, una din cele patru asistente personale care era de serviciu în dimineaţa aceea, o privi mustrător şi îi spuse:
      -Ştiu că nu e treaba mea şi că nu vrei să mai auzi şi părerea altcuiva cu excepţia ta, dar te comporţi foarte reprobabil, îţi baţi joc de toţi cu trufie şi răutate şi nu preţuieşti nici măcar sângele tău , sora ta geamănă care a pierdut tot pentru a-ţi fi alături. Pe noi ştiu că nu dai doi bani şi că ne consideri sclavele tale pe care le-ai cumpărat cu câţiva mărunţişi, dar cu familia ta te comporţi la fel! Nu ţi-a trecut nici o clipă prin cap că se poate sătura la un moment dat şi că te poate arunca într-un azil mizerabil, acolo unde sfârşesc majoritatea bolnavilor şi invalizilor din societatea asta strâmbă!?     Amneris, nu lăsa boala să îţi mutileze sufletul, nu îţi bate joc de cei ce te iubesc şi te ajută! Tu ai nevoie de ei nu ei de tine! Doar acum două zile te-am scos din ghearele morţii chiar eu, te-am văzut aşa cum eşti, un om ca toţi oamenii, slab, speriat şi vulnerabil. Ai nevoie de semenii tăi, toţi avem. Fii dura şi implacabilă cu demonii care ţi-au acaparat mintea şi sufletul, da-i afară de acolo şi lasă iubirea să între şi să cureţe mizeria făcut de ei! Cuvintele Luciei curgeau blânde şi limpezi în tăcerea aceea otrăvită. Amneris fixase un punct anume în tot acest răstimp, ascultase şi medita, doar ea ştia la ce anume. După o vreme ceru tăbliţa cu gestul ei obisnuit şi cu multă trudă răspunse în stilul său arogant: ,,Aşa este! Nu e treaba ta!".Lucia ridică necăjită din umeri şi-i întoarse spatele întorcându-se la munca ei.

[Corina Militaru]

Ce personaj! Bârr... Aștept cu nerăbdare continuarea. :) Bine scris, personajele puternic creionate, dar mai sunt erori de punctuație și altele. Îmi pare rău că nu am putut să le scot eu. Stau foarte prost cu timpul. :)

Am citit cu plăcere! :)

[Sofia Sincă]

Și povestea continuă în același stil apăsător: Amneris bolnava tiranică, Ambra sora iubitoare, care pierde familie și putere de concentrare în atare situație. Suprasolicitarea nervilor, supărarea poate determina diferite neplăceri în viață, atât a celui pe care te superi, cât și în propria-ți viață.

Fragment bine scris, cu mici excepții, dar este prea mic pentru a fi considerat capitol. După mine, le poți zice fragmente, iar capitolele vor fi formate la final. O carte, un roman trebuie citit de multe ori, corectat, îmbunătățit.

Exemplu: Unicul sprijin se dovedi a fi Carla, fiica mijlocie care consimţi să îi stea alături în lupta cu boala surorii şi să lupte cot la cot cu mama ei. - trebuie reformulată fraza. Unicul sprijin se dovedi a fi Carla, fiica mijlocie care consimţi să îi stea alături în lupta cu boala surorii. Se știe cine era sora mamei.

după 10 min de eforturi. - minute, nu se prescurtează într-un text literar, eventual, doar în procese verbale.

cu câţiva mărunţişi, - ceva mărunțiș, zic eu că e mai clar

să cureţe mizeria făcut de ei! - mizeria făcută...

Cuvintele Luciei curgeau blânde - alineat

Ar mai fi, de asemenea punctuația se corectat.

Am citit cu plăcere,

Sofy

[Giurgiu Silvia]

Va multumesc pentru sugestii si aprecieri si voi tine seama de ele.Orice observatie e mai mult decat de binevenita si ma straduiesc sa fiu o "eleva" constiincioasa.Nu m-am hazardat sa public nimic pana acum pentru ca nu consider ca sunt pregatita. Mai am multe de invatat!

Sofia Sincă a spus :

Și povestea continuă în același stil apăsător: Amneris bolnava tiranică, Ambra sora iubitoare, care pierde familie și putere de concentrare în atare situație. Suprasolicitarea nervilor, supărarea poate determina diferite neplăceri în viață, atât a celui pe care te superi, cât și în propria-ți viață.

Fragment bine scris, cu mici excepții, dar este prea mic pentru a fi considerat capitol. După mine, le poți zice fragmente, iar capitolele vor fi formate la final. O carte, un roman trebuie citit de multe ori, corectat, îmbunătățit.

Exemplu: Unicul sprijin se dovedi a fi Carla, fiica mijlocie care consimţi să îi stea alături în lupta cu boala surorii şi să lupte cot la cot cu mama ei. - trebuie reformulată fraza. Unicul sprijin se dovedi a fi Carla, fiica mijlocie care consimţi să îi stea alături în lupta cu boala surorii. Se știe cine era sora mamei.

după 10 min de eforturi. - minute, nu se prescurtează într-un text literar, eventual, doar în procese verbale.

cu câţiva mărunţişi, - ceva mărunțiș, zic eu că e mai clar

să cureţe mizeria făcut de ei! - mizeria făcută...

Cuvintele Luciei curgeau blânde - alineat

Ar mai fi, de asemenea punctuația se corectat.

Am citit cu plăcere,

Sofy

[giurgiu maria]

Frumos scris Silvia! Un personaj horror, această biată Amneris  e teribilă.