Capitolul V Bramanya-1988-Învierea-Arynn-Munţii Velebit

[Belean Maria Ileana]

Dimineaţa zâmbeşte, acel zâmbet care îmi aruncă săgeţi de lumină pe faţă strigând, te iubesc, este o nouă zi, o nouă filă în viaţa ta, eşti deasupra nimicniciilor vieţii, eşti privilegiată.

   Am impresia că totul în jur este în aşteptare, aceea linişte dinaintea furtunii. 

   Este o dimineaţă aşa frumoasă şi plină de linişte încât un sâmbure de îngrijorare mă macină. Nu am voie să am îndoieli, acest lucru mă va duce înapoi. Scutur capul în semn de revenire şi îmi continuu ritualul de dimineaţă cu un zâmbet în colţul buzelor. Cafeaua fierbinte îmi redă buna dispoziţie şi am senzaţia că întregul corp este mai uşor.

   Privesc ceasul, este timpul să plec în oraş. 

   Deşi am coborât de nenumărate ori cărările şerpuite, de fiecare dată mă încearcă acelaşi sentiment de binefacere şi pace interioară. 

   Acest moment de linişte fu brusc întreruptă de o viziune. 

   A început să se întunece. Găuri imense din pământ se deschid, ies mâini şi jumătăţi de feţe de păsări şi animale necunoscute într-un vaiet de îţi îngheţă sângele în vine. Încercau să se agaţe de mine, sau mai bine zis să mă tragă în acel hău. Privirile lor puteau fi interpretate ca de suferinţă sau mai rău de prefăcătorie. 

   În primele clipe frica m-a paralizat. Încercam să mă feresc de prinsoarea acelor creaturi, dar era dificil. Nu puteam, nu ştiam ce se întâmplă şi acest lucru mă scotea din minţi. 

   Trebuie să mă concentrez. Aceste creaturi sunt pe cale să se elibereze...dar de ce? Ce se întâmplă?

   Mă pierd şi nu ştiu ce să fac. 

 --Concentrează-te!! Poftim!

   Este Tore. În mâna dreaptă are un mic sceptru auriu încrustat cu pietre preţioase.

   Din instict interiorul se luminează şi cu o putere pe care nu credeam că o am, am întins mâinile. Aceea lumină revărsată din interiorul meu calmează spiritele şi încet se luminează.

   Nu prea ştiam ce înseamnă acest lucru, totuşi această întâmplare deschide în faţa mea o poartă, o altă lume plină de mister şi libertate nelimitată în cunoaşterea limitei uniunii cu universul şi reversul acestui lucru. Există un revers, tremur...Surpriza întâmplării, magia...Asta este!...Aceasta este puterea mea!

    Tore, clatină din cap mulţumit. În sfârşit încep să-mi cunosc puterea, dar

limitele?

    Îl caut cu privirea pe Tore, dar a dispărut. Încă aud bătăile inimii în piept. Un zâmbet ştrengăresc îmi flutură pe buze şi într-un dans şi cânt cobor cărările şerpuite. În mers culeg fel şi fel de flori viu colorate pentru Tania. Nu mai am timp să admir frumuseţile din jur, mintea îmi este ocupată cu mirajul întâmplării. Ce sunt creaturile acelea?

    Ajung la magazin. 

 --Bună Tania!

 --Bună Anya!

 --Poftim!

    Îi întind frumosul buchet de flori. Chipul Taniei şi aşa luminat, acum străluceşte. 

 --Este aşa frumos şi miroase aşa bine! Mulţumesc draga mea.

    Nimic nu se compară cu priveliştea creată de un buchet de flori sălbatice.

 --Cu plăcere Tania. Uite ce ţi-am mai adus.

   Întind mână şi desfac pumnul. Împăturit într-un petec de material mic, un talisman. 

 --Ia-l, este al tău!

   Tania îl desface şi în jurul degetelor mici, albe, se încolăceşte un şirag de mărgele din seminţe de măr şi o bucată de os mic de cerb.

 --Să-l porţi mereu la tine, te protejează de toată energia negativă. Este o sursă de canalizare a energiei An. 

 --Mulţumesc.

   Văd pe chipul Taniei că este copleşită. 

 --Nu ştiu cum aş putea să te răsplătesc vreodată. Îmi eşti aşa dragă.

 --Deja mă răsplăteşti, nu mereu am ocazia să admir un suflet frumos că al tău.

   O îmbrăţisez şi preţ de câteva secunde este tăcere.

 --Gata, nu vreau să plâng. Aici am lista.

    Tania ia lista şi aşează totul pe tijghea, fără să întrebe ceva. 

 --Dacă mai este nevoie de ceva să mă suni.

 --Bine, cu siguranţă, să rămâi cu bine Tania.

 --Să ai parte doar de realizări, te pup.

 --Şi eu.

    Ies grăbită şi întru pe o străduţă lăturalnică în farmacie.

    Mirosul strident de medicamente şi iod, îţi taie respiraţia.

 --Bună ziua.

 --Bună ziua.Cu ce vă servesc?

 --Alcool, pansamente, antibiotice, antiimflamatorii şi ceva calmante.

    Farmacista foarte serioasă, calculează totul, pune într-o plasă mică.

 --Poftiţi.

 --Mulţumesc.

 --Cu plăcere.

  Grăbesc pasul fără să mă uit în părţi. Chiar la ultima casă la ieşire din Knin, la o curte mică trăieşte băbuşca Nya. Ea are găini, raţe, păuni şi prepeliţe. 

 --Băbuşca Nyaaa!.

   În portiţă iese o femeie bătrână, fruntea înaltă şi ochi iscoditori.

 --Bramania! Ce mai faci tu?

 --Mulţumesc, bine.

 --Hai în curte, nu sta la portiţă.

   Cu paşi înceti, ajungem în faţa unui pridvor zugrăvit în alb. Trandafiri înfloriţi în toate culorile îţi i-au privirea. 

 --Cu ce te pot ajuta, fata mea?

 --Îmi trebuie o găină albă pintecată.

 --Am.

   Se şi întoarce brusc şi porneşte spre ocolul găinilor. Cu o mişcare iscusită o prinde, îi leagă picioarele şi o pune într-o sacoşa de iută.

   Anya îi întinde bănuţii, la care ochii Nyei strălucesc.

 --Mulţumesc mult. Rămâneţi sănătoasă.

 --Du-te cu Dumnezeu, copila mea.

   Neliniştea sau mai degrabă măreţia faptelor împlinite mă fac mai semeaţă, mai încrezătoare. Drumul înapoi a fost fără incidente. Întru grăbită în laboratorul meu, caut o carte anume, nici eu nu ştiu care, ceva că să pot explica cele întâmplate. 

    "Fenomenul mistic al învierii", răsfoiesc paginile cu oarecare scepticism, sunt convinsă în interiorul meu că nu voi găsi nimic, ceea ce caut nu se găseşte în cărţi. Renunţ, mă întind în pat, închid ochii şi meditez. 

    Se apropie data de 15, unele porţi sunt întredeschise, aşa că mă aştept la orice. Odată cu eliberarea unui suflet, prin aceea portiţă se pot elibera şi multe alte entităţi ale răului. Da, acest lucru trebuie să fie. 

    Mă aşez în mijlocul camerei, în poziţia yoga, cu mâinile împreunate în dreptul frunţii. Am o putere, ar trebui logic să o pot folosi şi în alte scopuri. Încerc să mă concentrez, respiraţia încetineşte, e linişte, nu se întâmplă nimic. Deschid ochii, şi mă sperii îngrozitor. Eram aproape de tavan, levitam, în aceaşi secundă cad cu viteză pe podea...încep să râd, tot mai tare. Oare ce surprize îmi mai rezervă ziua

de mâine?

    Mă mai desparte doar o zi de marele eveniment. Toate sunt pregătite, adorm uitând să mănânc.

    Dimineaţă mă trezeşte o bătălie între două vulpi. Deschid uşa, şi nici la mai puţin de zece metri, două vulpi îşi disputau supremaţia, pentru o cioară pe jumătate începută. Apariţia mea nici măcar nu le-a deranjat. Întru iarăşi în casă, fac o cafea şi încerc să nu mă gândesc la nimic. Abia acum îmi dau seama ce înfometată sunt. Ingropesc ceva la repezeală, mănânc şi încep să recapitulez. Am luat tot ce trebuie pentu ceremonial, inclusiv pentru îngrijirea rănilor. Le împachetez toate să nu cumva să uit ceva şi pornesc spre locul meu secret din creierul munţilor.

    Întru în încăperea secretă şi le aşez toate la locul lor unde trebuie. Un mic lighenaş cu apa şi săpun, prosoape, este perfect.

    Las totul în perfectă ordine şi cobor împăcată dar cu emoţii mari spre casă. 

    În sfârşit după o noapte agitată vine ziua cea mare. Nu am pic de frică, doar emoţia evenimentului unic. Am încredere în înstinctul şi în reflexele mele, singurele care mă îndrumă, îndepartandu-mă de pericole.

    Înarmată psihic cu gândul că în orice moment de cumpănă, Tore mă va ajuta, nu mă pierd. Mă îmbrac şi pornesc spre nord, printre povârnişuri şi bălării virgine, paşii mă îndreaptă spre necunoscut. După trei ore de mers cu greu, este aproape ora zece. Se apropie momentul din premoniţiile mele. Mă opresc, şi mă aşez jos scrutând cu privirea orizontul. Este linişte. Mă las pe spate, în iarbă încă înrourată şi închid ochii. 

    Un huruit asurzitor se apropie, şi se vede avionul. Unde o să cadă? vine chiar spre mine. Nu se poate. Mă ridic în picioare şi nu pot decât să privesc cu spaimă şi neputinţă. La caţiva zeci de metri, avionul la impact cu solul lasă o dâră de fum negru şi înecăcios, şi instantaneu, explodează. În prima clipă nu ştiu ce să fac, dar pornesc spre avion, urc crestele abrupte, cât mai aproape. Focul arde mocnit. Ocolesc bucăti de fiare încinse şi înaintez. 

   Se aud gemete, mirosul de fum şi carne arsă umple versantul. Caut cu privirea pe acel cineva pe care ar trebui să-l recunosc. Printre atâtea cadavre şi muribunzi, simt că mă pierd. Nu este timp de pierdut. Privirea se opreşte atentă la fiecare pasager, înaintez, şi la un moment dat se vede o mână sub un grilaj, de tablă cu inscripţia "Air". Alerg sigură spre aceea persoană, încerc să dau la o parte grilajul, şi trag disperată. Te-am găsit!

    Numeroasele răni şi mult sânge, îl face de nerecunoscut, dar ştiu că este el, cel pe care îl aştept cu atâta ardoare. 

    Toreeee!

Nu trebuia să strig, era demult lângă mine. 

 --Bramanya, închide ochii şi doreşte-ţi cu tot sufletul să fii în peşteră!

    Încuvintez din cap, şi îmi doresc să fiu în peşteră cu atâta ardoare încât am scos câteva gemete şi am început să tremur. Îl ţineam de mână pe necunoscut, şi în câteva secunde am fost în peşteră.

   

*

 

   Tore stă nemişcat lângă necunoscut, pe faţa-i brăzdată de riduri, nu se citea nimic. Necunoscutul părea ca doarme, bătăile inimii nu se auzeau. 

   Omul are un corp fizic, material, care după moarte se descompune în elementele lui constitutive: gaze, apă, minerale, vegetale. Noi acest corp trebuie să-l salvăm pentru ai lua locul un corp astral. Acest corp astral are mai multe straturi, din care unul eteric rămâne în astralul inferior atunci când spiritul se descătuşează şi pleacă. Doar că odată la 3000 de ani, toate straturile din corpul astral, rămân în astralul inferior. 

   Este clar, eu la Tore am văzut doar trupul sideral şi pentru a învinge demonii care vor invada pământul pentru a lua energie pură, Tore are nevoie de un ajutor, cu corp fizic, material şi cu puteri magice.

   Pe cearceaful alb, îl aşez pe necunoscut. Aprind douăzeci şi una de lumânări şi un foc într-un colţ al peşterii din lemn alb. Tai găina albă, las sângele să se scurgă pe buzele necunoscutului...

 --Îţi ofer această victimă, o să-l numesc Arynn, mare Tore, în onoarea, gloria şi puterea Fiinţei tale Superioare, tuturor spiritelor, binevoieşte mare Tore, de a o primii!...Amin!

    Pun găina să ardă pe focul din lemn alb, iau câteva pene arse şi cu ele trasez Marele cerc cabalistic. La capul lui Arynn, trasez un triunghi începând de la partea de răsărit, la vârfuri scriu: I.H.S, sfântul nume a lui Iisus, astfel că spiritele să nu-mi facă rău pe la spate. 

    Am grijă să întru în Marele cerc, să nu iau în seamă zgomotele pe care deja încep să le aud, aprind două sfeşnice în dreptul umerilor lui Arynn, iar pe pieptului lui aprind într-o farfurie mică tămâie sfinţită cu toate mirodeniile cumpărate. Odată încheiate pregătirile aştept...mai sunt câteva minute până ce planetele se vor alinia perfect.

   Tacera de mormânt mă face puternică.

Zgomote din ce în ce mai puternice, din ce în ce mai aproape, sunt de nesuportat. Huruitul pietrelor mişcă din temeli cele mai sigure sentimente de curaj, dar nu-mi este frică…

Un fascicul de lumină îşi face loc prin crepătura tavanului fix în fruntea lui Arynn. Acum este momentul.

--Mare Tore, prinţ şi stăpân al tuturor spiritelor bune, lasă spiritul să părăsească locuinţa în oricare parte a lumii ar fi el, pentru a venii în acest trup. Îţi comand în numele marelui Dumnezeu, al Tatălui, şi Sfântului Duh.

  "Spiritul

    Duhul harnic 

    De sub munţi

    Care lucrează

    Aurul şi argintul

    Piatră şi sarea

    Aşa să fii şi tu

    Arynn,

    În apa mea neîncepută

    Iute că vântul

    Tare ca stânca

    Puternic

    Harnic şi folositor"

   Poziţionez mâinile, deasupra vasului din care iese fumul albăstrui, cu palmele în jos.

   Odată porţile de vibraţie deschise, contactul cu Divinitatea este perfectă, interiorul este perfect conectat cu energiile puternice ale planetelor. Cu ochii închişi, simt pătrunderea în această dimensiune a forţelor angelice astrale. 

  Aceleaşi ţipete şi urlete le aud în jurul meu, ca în viziunea ce am avut-o în drum spre Knin. Nu pot să-mi facă rău, Marele cerc mă protejează. 

    Deschid ochii, moment în care fasciculul de lumină se stinge încet. 

    "Tatăl nostru ceresc

    Mamă preacurată

    Spirit al tuturor spiritelor

    Număr al tuturor numerelor

    Mare Tore

    Aşează-te, stai

    Îndeplineşte-ţi destinul

    Prin Arynn

    Amin"

    Cu aceste cuvinte, consider încheiat ritualul. Vocile şi plânsetele din jur au încetat. 

    Mă ridic, iau din vasul în care a ars găina, cenusa rămasă pe o farfurie mică şi

o aşez lângă Tore. Lighenaşul cu apă şi încep să curăţ rănile, una după alta, pe fiecare rană pun un pic de cenuşă, dezinfectant şi bandaje. După ce termin totul, pun sub cap o perniţă mică şi îl învelesc cu o pătură groasă. I se aude respiraţia constantă. 

    Cincisprezece iunie, este luna îndrăgostiţilor, sau luna căpşună sau luna trandafir. Aduce energiile, cele mai puternice, cosmice necesare ritualului, dar şi pentru vindecare şi purificare.

    Trupul lui Arynn trebuie ţinut în acest Mare cerc, pentru a fi protejat de spiritele rele, până la vindecare. 

    Respiră, este VIU!

 

[Corina Militaru]

Interesantă această incursiune în lumea misterelor. Bramania simte lumea invizibilă, încearcă s-o înţeleagă, să se înţeleagă.

Pot să cârcotesc puţin? Cu prietenie!

Nu se poate, nu ştiam ce se întâmplă şi acest lucru mă scotea din minţi.- aş formula, nu puteam...

pe care nu o credeam că o am, am întins mâinile.-  pe care nu credeam că o am...

Împăturată într-un petec de material mic, un talisman.- împăturit într-un...

Cu păşi înceti, ajungem în faţa unui pridvor zugrăvit în alb.- cu paşi înceţi...

Aştept cu interes continuarea.

Cu drag,

[Belean Maria Ileana]

Multumesc din suflet Corina, chiar rog ochiul tau vigilent sa ma vegheze...te pup

Corina Militaru a spus :

Interesantă această incursiune în lumea misterelor. Bramania simte lumea invizibilă, încearcă s-o înţeleagă, să se înţeleagă.

Pot să cârcotesc puţin? Cu prietenie!

Nu se poate, nu ştiam ce se întâmplă şi acest lucru mă scotea din minţi.- aş formula, nu puteam...

pe care nu o credeam că o am, am întins mâinile.-  pe care nu credeam că o am...

Împăturată într-un petec de material mic, un talisman.- împăturit într-un...

Cu păşi înceti, ajungem în faţa unui pridvor zugrăvit în alb.- cu paşi înceţi...

Aştept cu interes continuarea.

Cu drag,