Cap.24 Insula Magică a Fericirii

[Nicolae Sărătean]

                                      24. Marea Ceremonie Oficiată de Magul Ţânţărin

                 - Înainte de a oficia această căsătorie, doresc să vă vorbesc puţin despre sentimentul iubirii, deci, ce este iubirea? Adevărata iubire, nu este sentimentul acela cunoscut pe Pământ în care Micul Cupidon îţi trage o săgeată luându-ţi mintea şi raţiunea şi te îndrăgosteşti de doi ochi, doi sâni sau un fund cu picioare lungi. Acest tip de iubire, este un virus, o boală! Iubirea despre care  vorbesc, înseamnă întregul univers, creatia, Dumnezeu!
                   Este forţa sau energia care a născut Cuvântul. Această energie, suntem noi toţi împreună cu cele"văzute şi nevăzute", sămânţa divină care a reuşit să nască şi să unească cele patru principii; focul, aerul, apa, pământul şi împreună să dea naştere celui de-al cincelea, cel liber de cauză si efect, principiul akasic, divinul, Lumina, "din care toate s-au făcut".
                   Iubirea, este glasul existenţei, existenţa însăşi! Centrul ei se găseşte în inimă! În inima fiecăruia dintre noi şi toate inimile împreună, formează inima universală! Această inimă, este instrumentul ce compune grandioasa şi divina simfonie a creaţiei şi în acelaşi timp, creaţia însăşi!
                   Iubirea, este însăşi calea pentru a ajunge la această muzică, la această simfonie! Este dorinţa instinctuală supremă, de dizolvare şi uniune cu divinul a fiecărui spirit! Iubirea, este poezia, muzica şi dansul vieţii. Nu are cauză si efect, nu are scop, este, Dumnezeu în stare pură! A iubi înseamnă a păşi în paradisul din interiorul nostru! Înseamna a fi acest paradis!
                 Sentimentul iubirii nu aparţine minţii! Mintea, nu stie să iubească, nu are această capacitate. Nu poate exprima în totalitate măreţia acestui sentiment, deoarece nu-l poate înţelege! Spaţiul infinit al iubirii, nu poate fi condus, nu poate fi supus de acesta, deoarece minţii, îi este imposibil să penetreze acest spaţiu! Ca să intri, trebuie să te eliberezi de puterea minţii şi doar să fii, la modul tău natural.
                        Iubirea, înseamnă prezentul! Nu poţi iubi într-un mâine, nici într-un ieri, nu se poate planifica! Nu poţi să iubeşti, decât în eternul prezent! A trăi în prezent, înseamnă a experimenta conştiinţa de sine! Aici nu există ură, nu există răutate, nu există frică, toate acestea, sunt iluzii! Fiecare dintre voi aţi trecut prin procesul autocunoaşterii de sine, altfel nu aţi fi fost aici! Cu toţii ştiţi că orice stare, oricât de deranjantă şi neliniştitoare ar fi, conştientizată, îşi pierde intensitatea şi apoi dispare! Asta înseamnă, să aduci trăirea în prezent, să-i descoperi falsitatea! În schimb, când sentimentul iubirii pune stăpânire pe sufletul tău şi-l conştientizezi, se amplifică, creşte în intensitate şi te transformă! Simţi că tu însuţi eşti această iubire, această esenţă divină! De ce? Pentru că este singurul adevăr, celelalte sunt doar iluzii, proiecţii ale minţii!
                  Iubirea, înseamnă transformare, metamorfoză, echilibrul la care se ajunge prin modelarea şi cultivarea sufletului, caracterului! Înseamnă pace elevată la extaz, fără nici un motiv!
                 A iubi, înseamnă moralitate, a-ţi împărţi viaţa cu aproapele tău, cu cei din jur. A împărţi tot ce ai, a dărui tot ce exista mai bun şi frumos în tine! Înseamnă să fii oglinda sufletului tău, un cer senin plin de lumină, o carte a iubirii! O carte din care lumina să fie lăsată liberă! În care filele ei să fie daruri! Să fie lumină semănând lumină, în inimile celor din jur şi care să transmită frumusetea ta interioară.
                Iubire, înseamnă să nu fii niciodată "cineva"! Să treci neobservat printre oameni! Când te crezi cineva, iubirea dispare lăsând loc minţii, ego-ului. Iubirea şi ego-ul nu pot convieţui. Ego-ul, este o individualitate, un val, nerecunoscând oceanul şi infinitul, nerecunoscându-se-n Dumnezeu!
                Iubirea este o floare, ce trebuie ajutată, protejată, udată, doar astfel se întăreşte, creşte şi înfloreşte. Cum? În primul rând, cu răbdare, voinţă şi curaj, toate acestea în tăcere! Fără a-ţi cultiva aceste virtuţi, nu-şi va arăta frumuseţea, nu va înflori şi nu te vei îmbăta în parfumul ei, nu vei ajunge la pacea şi liniştea interioară, în armonie cu ăntreaga existenţă! Când iubeşti pe cineva trebuie să iubeşti natural precum respiri, fară să pretinzi nimic, astfel de la început închizi uşile adevăratei iubiri!
               Iubirea, pentru fiinţele neevoluate de pe Pământ, are două înţelesuri total diferite şi opuse. Unul este felul tău natural şi pur de a fi, adică iubire necondiţionată, şi al doilea, iubirea comuna dintre un bărbat şi o femeie.
              Când iubirea intervine într-o relaţie, într-o pereche care nu şi-a dezvoltat iubirea de sine, se transformă în sclavie. Acest lucru, pentru că există diferite opinii, expectative, exigenţe şi frustrări, precum un efort inconştient, aproape continuu de a conduce şi domina, astfel iubirea se transformă în veşnica luptă pentru putere. Aşadar, a iubi, îşi schimbă calităţiile şi înţelesul, se transformă în a avea, nu în a fi, în a poseda şi nu în a dărui. Această iubire, oglindă a ego-ului se manifestă prin a-i îngrădi libertatea perechii tale, soţului, soţiei! Înseamnă a-i face promisiuni, jurăminte şi compromisuri care nu se pot respecta!
                Pentru astfel de persoane imature, iubirea este asociată cu cele trupeşti! Când se îndrăgostesc,  se îndrăgostesc doar de o imagine, o reflecţie, nerecunoscând în aceasta divinul şi în astfel de relaţii intervin; gelozia, frica şi toate neajunsurile posibile!
                Problema majoră a pământenilor, este că în loc să-şi cultive iubirea de sine, înainte de toate şi să experimenteze măreţul adevăr care eliberează, caută această iubire, în semenii lor! De fapt o cerşesc! Se îndrăgostesc, deoarece în ei, iubirea a rămas la stadiul de sămânţă! Nu au răbdarea de a o cultiva, mintea îi ţine prizonieri ai spatiu-timpului, astfel semănând iluzii, culeg iluzii, vieţi şi vieţi la rând, până ce-şi învaţă, lecţia iubirii!
                Aceste persoane, nu cunosc măreţia sentimentului, nu-l cunosc pe Dumnezeu! Între ei, nu există iubire ci doar dominaţie, posesiune, gelozie şi tot felul de otrăvuri care împiedică sămânţa iubirii să se dezvolte, să crească şi să înflorească!
                 Iubirea naturală, cultivată cu grijă în particular, transformă şi maturizează fiinţa, care devine conştientă de identitatea sa eternă, de faptul că este aceiaşi esenţă a universului numit iubire şi astfel iubeşte necondiţionat! Nu are nevoie de iubire dinafară, fiind iubire!
                  Când iubirea înfloreşte într-un individ, acesta se transformă într-un parfum, ce poartă mai departe seminţele iubirii! Cei ce-l respiră, vor primi aceste seminţe în inimile lor şi acestea, mai devreme sau mai târziu vor încolţi, vor creşte şi înflori! Aceste seminţe înseamnă frumuseţe sufletească, evoluţie şi poartă amprenta divinului iar persoana înflorită în iubire, este pură lumină supremă!
                  Când două persoane mature, care şi-au cultivat iubirea interioară se îndrăgostesc, se pot numi suflete pereche, deoarece sufletele lor s-au atras, cunoscându-se deja, chiar făcuseră dragoste înainte de a se întâlni reflecţiile lor! Atunci, se întâmplă cel mai curios şi paradoxal lucru din natură, unul dintre cele mai frumoase fenomene! Sunt împreună şi în acelaşi timp independenţi, separaţi! Sunt atât de uniţi că se simt ca o singură fiinţă! Prin uniunea lor nu distrug individualitatea ci o revitalizează, dar această individualitate este lipsită de reflecţiile ego-ului. Aceste fiinţe ştiu că individualitatea lor, este oceanul infinit, nu doar valul, astfel mintea veche, condusă de ego, moare, se dizolvă în acest ocean de iubire, iar ei se transformă în fiinţe de Lumină! Aceasta este iubire, dragoste adevărată care înseamnă iluminarea minţii sau desăvârşirea în iubire!
                 Numai printr-o autocunoaştere completă de sine se poate ajunge, se poate înfăptui, această metamorfoză completa a iubirii! Când iubirea le va înflori în inimă, nu vor mai avea nevoie să treacă prin moarte, roata carmică se va opri! Vor fi, fiinţe de lumină, vor fi Dumnezei în acelaşi unic Dumnezeu şi vor crea universuri paradisiace unde sentimentul deplin al iubirii, va predomina.
                Când vor cunoaşte această iubire, doar atunci vor putea admira cu adevărat măreţia unui apus de soare, atunci vor recunoaşte magia din ochii unui copil sau animal, vor simţi miracolul divin în fiecare copac, floare, râu, munte, etc... ştiind că sunt participanţi direcţi a întregii creaţii, de fapt se vor recunoşte în fiecare atom şi credeţi-mă că nu există recompensă şi fericire mai mare!

                După acest discurs despre iubire, sala întreagă s-a umplut de acest sentiment, un ropot de aplauze şi ovaţiuni i-au fost adresate magului Ţânţărin, acesta le mulţumi tuturor şi continuă.
                Faceţi repede pozele de rigoare, nu vreau să plictisesc prea-iubiţii invitaţi cu vorbe fără rost, ce am avut de spus am spus şi îndreptându-se spre cei doi miri continuă:
             - Prinţesă Cristalina! Te-a obligat cineva să te măriţi?
             - Nu răspunse prinţesa! Îl iubesc sincer.
             - Alteţă Sweet Aladdin, te-a obligat cineva?
             - Nu! răspunse şi sultanul! O iubesc sincer!
             - Există cineva dintre cei aflaţi aici, care ar avea ceva de obiectat, comentat sau se opune vehement dorinţei acestor tineri ori pur şi simplu este îndrăgostit sau îndrăgostită de prinţesă sau de sultan? Să spună acum sau să tacă pentru eternitate!
              - Eu! se auzi glasul Principelui Încruntat, spunând foarte hotărât. Sunt îndrăgostit fără scăpare şi o iubesc pe prinţesă, poate chiar mai mult decât fratele meu şi cred că am aceleaşi drepturi ca şi el! Spun acum, deoarece nu am avut ocazia să-i destăinui prinţesei încă dragostea mea şi dacă nu o fac, nu voi putea trăi cu această greutate în suflet. Se îndreaptă apoi spre sultan şi-i spuse:
              - Scumpul meu frate, să nu te superi, mi-aş da viaţa pentru tine, dar ştii că dragostea adevărată, calcă în picioare sentimentele fraterne! Vei rămâne mereu fratele şi sultanul meu dar voi lupta şi voi muri dacă este nevoie, pentru a-mi apăra marea iubire. Te voi respecta şi la fel te voi iubi, doar că ar fi bine să cerem şi părerea prinţesei Cristalina! Să decidă ea! La fel putem organiza un duel, o partidă de poker, una de douăzeci şi unu, sau chiar să jucăm la ruletă, asta depinde de răspunsul prinţesei!
              - Cel mai bun să câştige! Care va pierde îmi va rămâne doar amant, spuse Cristalina, privind într-un punct de pe tavan cu o uşoară înclinare a capului, clipind repetat din frumoasele-i gene, sub murmurul de uimire declanşat în mulţime. Trebuie să înţelegeţi că iubirea-i totul şi fiecare are dreptul să iubească pe cine vrea, cum poate şi când vrea!
              - De acord frate! răspunde sultanul. Ne duelăm, boxăm, facem skendenberg, sau chiar bătaie cu perne, dar în nici un caz nu jucăm la ruletă, poker, douăzeci şi una sau ceva asemănător ori mai grav, aruncarea cu privirea! Să decidă magul! spuse Aladin, aruncându-i o privire complice Magului Ţânţărin.
               Magul, rămăsese puţin pe gânduri, în sală se făcu o linişte mormântală, toţi aşteptând decizia sa.
            - Dacă tot s-a ajuns la aşa ceva, surpriza este destul de mare şi pentru mine, spuse magul după o lungă pauză, atunci cele mai corecte probe, ar fi... să câştige acel ce-i găseşte... himenul prinţesei, prima probă! A doua şi decisivă, va fi, o teză cu lux, amânunte şi demonstraţii, despre unde şi cum se găseşte şi localizează, punctul "G"!
              Mulţimea aprobă înţelepciunea şi justiţia aplaudând, în unanimitate decizia magului...
              În câteva clipe sultanul salută mulţimea, săltă în grabă pe covor şi dispare cât ai clipi, spre marea aventură.
              Magul îi ciopli şi Principelui Încruntat o baghetă, o trecu printr-un ritual ştiut doar de el îi puse un microcip şi un GPS, principele salută la rându-i selecta adunare şi se făcu nevăzut printr-un vortex interdimensional ce se deschise sub forţa noii sale baghete.
            - Dragi invitaţi! se adresă magul oaspeţilor. În câteva clipe se vor întoarce, aşadar rămâneţi pe poziţiile voastre, timpul este la cota zero pe Insula Magică,  în curând vom desemna câştigătorul primei probe. Să închinăm o cupă de şampanie în cinstea prinţesei şi bineînţeles a domniilor voastre! spunând acestea dădu pe gât savuroasa şampanie şi se apropie întru ai ţine puţină companie dulcei şi iubitei sale soţii.

[Sofia Sincă]

Un capitol cât se poate de serios, luând în calcul iubirea ca cel mai serios sentiment. Discursul magului poate fi considerată o lecţi despre ceea ce înseamnă iubirea adevărată, luată din toate punctele de vedere. Un eseu inclus cu abilitate în povestea Insulei Magice, care de fapt asta propagă: libertatea iubirii şi a ecoului ei. Desigur aşa ceva se întâlneşte doar pe astfel de insule.

Scris cu aplecare şi interes, capitolul frapează şi denotă seriozitatea pe care autorul o implică acestui roman.

Două mici greşeluţe: Fără aţi cultiva - a-ţi cultiva, aproape continu de... - continuu şi ar mai fi câteva (mai multe) căciuliţe lui ''î''.

Aceeaşi deosebită plăcere în a citi, Sofy!

[Nicolae Sărătean]

Am corectat Sofy! Îţi mulţumesc din toată inima!  M-am gândit eu aşa că la o astfel de nuntă, este nevoie  de un discurs şi altă temă  de discutat nu prea am găsit  pentru asemenea sărbătoare!  Acum despre calitatea lui, n-aş putea spune prea multe...  asta doar fiecare cititor, la timpul său! O zi frumoasă precum sufletul tău îţi doresc! Pe mâine!

Cu admiraţie,

[Nicolae Sărătean]

Mulţumesc Mihaela, cu drag,

Mihaela Popa a spus :

:))

interesantă (şi) teza!