Cabaline și canide

[Amanda Spulber]

       Pe podeaua acoperită cu un covor pufos, stăteau așezați în cerc și se jucau. Era liniște și nu se auzea decât un zumzet monoton. Domnul educator State îi supraveghea de la catedră. Îi supraveghea, vorba vine. De fapt, era cu ochii în telefon și se conversa cu o domniță pe care o agățase recent. Când deja începuse imaginația să-i zburde mai vioi și se și vedea în brațele apetisantei cuceriri, un țipăt întrerupse zumzetul familiar.

       Băieții plângeau. Unii se împingeau între ei, alții se dădeau cu fundul de podea. Noroc că e covorul moale, se gândi domnul State și încercă să-i scrie domniței că are ceva de rezolvat. Tocmai atunci Eugenel începu să urle de mama focului.

– Electra! Dă-mi-le-napoi! Dă-mi-le-napoi! 

– Electra! Ce ai făcut? Țâșni domnul State din scaun de-i scăpă și telefonul pe masă. 

  

       Electra era în picioare cu brațele pline jucării pe care le ținea strâns la piept. 

 – N-am făcut nimic, domnu' educator! N-am făcut nimic. Am jucat corect! Totul a fost după reguli. Absolut tot. 

 – Nu e cooorect! Nuuu! De ce să ia ea tot? De cee? Strigă băiatul, apoi își luă avânt și se repezi spre ea. Electra se feri rapid și Eugenel ajunse în patru labe pe podea. Acolo începu să se tăvălească și să-i dea înainte cu văicăritul. Noroc că e covorul moale, răsuflă iar ușurat domnul State, în timp ce se gândea exasperat cum să facă să se întoarcă la domnița aceea interesantă. 

– Eugenel, fii cuminte! Lasă că rezolvăm noi cumva! Zise împăciuitor și se apropie de băiat. 

– Numai Electra e de vină! Numai ea! Eaa! Continuă să se vaite Eugenel, lovind cu pumnii și picioarele în podea.

       Ceilalți băieți se opriră când îl văzură și pe Eugenel pe jos. 

 – Așa e! Electra e de vină! Zise unul dintre ei. 

 – Ea e de vină! Aprobară și ceilalți și se ridicară. Nu îndrăzniră totuși să se apropie de fata care se retrăsese lângă fereastră, strângând jucăriile în brațe și privind zăpăcită la ce se întâmpla. Eugenel tăcu și începu să-i urmărească atent. 

 – Domnu' State, trebuie să faceți ceva. Nu ne puteți lăsa așa, zise un băiat. 

 – Hm, nu știu băieți. Ezită domnul State, văzând că se mai calmaseră un pic. Nu e capitalism? Nu e piață concurențială și fiecare pe cont propriu?

 – Nuuu! Nu eeee! Nuuu! Aia e numai când suntem noi pe val la preț maximal. Altfel nuu! Începu să urle iar Eugenel. 

  

       Domnul State puse mâna pe telefon. Era un telefon rezistent și încă mai funcționa după șocul suferit anterior. 

– Alo, doamna Guve! Saru' mâna! Mă scuzați! Am o problemă serioasă. Ați putea să veniți puțin? 

  

        – Ce facem, State, cu ăștia? Doamna Guve se uita consternată la cercul de pe covor. Băieții continuau să se smiorcăie, să se lovească, să se împingă și să își fure jucăriile. Electra se uita visătoare pe fereastră. 

  – Electra, încercă domnul State, trebuie să le dai și lor câte ceva. 

  – Nu le dau nimic! Bătu din picior fata. Eu am muncit pentru tot ce am. Destul mă obligați să le dau zumzetul ca să-l vândă ei mai departe așa cum vor. 

– Hai, Electra, că tu ești fată bună. Lasă-i să se îmbogățească pe seama jucăriilor! Noi ne descurcăm așa cum putem, insistă domnul State. 

 – Nimic! Își scutură capul cu fermitate Electra și privi drept spre ei. Nu mai părea nici zăpăcită, nici visătoare. Nu am de gând să le dau nimic. Vreau să le iau toate jucăriile, să nu le mai rămână niciuna. Niciuna! Așa e corect! 

– Electra! Tu să taci! Se burzului doamna Guve. Liniște și voi! Se întoarse către băieți. Vreau să mă gândesc. 

       Se făcu liniște. Se auzeau doar zumzetul monoton și scâncetul lui Eugenel care se ținea cu mâinile de calorifer și se dădea cu fundul de podea. Pentru orice eventualitate. 

[ELENA AGIU-NEACSU]

O radiografie bine punctată a învăţământului de azi. Felicitări!
Preţuire!

[Amanda Spulber]

Vă mulțumesc frumos, doamnă Elena Agiu -Neacșu și scuze pentru răspunsul întârziat. Totuși, nu este o satiră a învățământului românesc. E o satiră despre băieții deștepți din domeniul energiei și o ușoară apologie adresată producătorului român de energie care a intrat pe piață, așa cum ar fi trebuit să o facă de mai demult. Poate am exagerat cu laudele și cu viziunea optimistă, dar despre băieții deștepți îmi mențin părerea.

[Bircea Marian]

Ați reușit să mă binedispuneți. Felicitări!

[Chris]

eu nu mi-am dat seama despre ce e vorba :))) chiar ma gandeam daca nu cumva o fi o idee ca cea din textul precedent. asa se intampla daca am setarile pe sf :)))

[Emil Dumitru]

Am citit... interesant dialogul  dintre domnul  State și copii, dar mi se par cam „filozofice” răspunsurile lor. Sau, poate nu am înțeles eu, sunt niște oameni maturi care au dat în mintea copiilor?

Apoi dacă ar fi să judec textul după titlu aș traduce : Caii și șacalii... Și așa se naște întrebarea firească: cine sunt caii și cine sunt șacalii... mă luminați?... că sunt tare curios din fire și vreau să înțeleg textul.

[Amanda Spulber]

Vă mulțumesc, domnule Marian Bircea. Mă bucur că v-a amuzat.

Chris :)), îți mulțumesc. Știu, mi-ai zis că e bine să scriu mai clar. Voi încerca să găsesc echilibrul.

Vă mulțumesc pentru lectură și comentariu, domnule Emil Dumitru. Se pare că am scris un pic cam criptic. Așa cum bine ați observat, nu e vorba despre niște copii. Iar "cabaline și canide" este o trimitere la "Nu mor caii când vor câinii". Cred că se înțelege cine sunt "șacalii" în acest text. Dacă nu, nu e nici un secret. Am scris în alt comentariu: e vorba de băieții deștepți din domeniul energiei electrice.

[Emil Dumitru]

Am înțeles acum, dar foarte subtil și „criptic” ( și asta nu este rău, este de bine, că puneți imaginația cititorului la muncă) ați făcut referire la „băieții deștepți din domeniul energiei electrice”. 

Să auzim de bine!

Amanda Spulber a spus :

Vă mulțumesc, domnule Marian Bircea. Mă bucur că v-a amuzat.

Chris :)), îți mulțumesc. Știu, mi-ai zis că e bine să scriu mai clar. Voi încerca să găsesc echilibrul.

Vă mulțumesc pentru lectură și comentariu, domnule Emil Dumitru. Se pare că am scris un pic cam criptic. Așa cum bine ați observat, nu e vorba despre niște copii. Iar "cabaline și canide" este o trimitere la "Nu mor caii când vor câinii". Cred că se înțelege cine sunt "șacalii" în acest text. Dacă nu, nu e nici un secret. Am scris în alt comentariu: e vorba de băieții deștepți din domeniul energiei electrice.